Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 933/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 933

Ședința publică din data de 21 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu

JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu

JUDECĂTOR 3: Paul Mihai

Grefier: -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești

Pe rol fiind judecarea recursului declarat inculpatul fiul lui și, născut la 06 ianuarie 1969 deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, prin care în baza disp. art. 300²rap. la art. 160 al. 1 Cod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat și în baza disp. art. 160 alin. 3 Cod proc. penală s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat u - personal și asistat de avocat ales din cadrul Baroului

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală, avocat a luat legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.

Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat - arată că acesta nu are cereri prealabile de formulat și solicită să se constate cauza în stare de judecată.

Depune la dosar motive de recurs privind pe recurentul inculpat -.

Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.

Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat -arată că s-a formulat recurs împotriva încheierii din 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.

Critică încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că la acest moment s-au schimbat temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Nici la instanța de fond și nici în căile de atac nu s-au verificat apărările făcute în cauză și menținerea stării de arest s-a motivat conform deciziei nr. 788/05.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care admițându-se recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Ploieștis -a casat încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova și s-au înlăturat dispozițiile privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara față de coinculpații, G, și.

Cei patru inculpați au o activitate infracțională mai amplă decât recurentul inculpat - și menținerea stării de arest a acestuia este o măsură vădit nelegală.

Nu s-a verificat de către instanța de fond dacă la acest moment mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în ce privește pe recurentul inculpat -.

Se arată că în cauză prin rechizitoriu s-a reținut un prejudiciu calculat de procuror, fără a se efectua o expertiză financiar - contabilă de către un expert de specialitate.

Nu se specifică în ce anume constă activitatea infracțională a recurentului inculpat -. Acesta a cumpărat materiale pentru fabricarea țigaretelor pe bază de facturi și chitanțe și a vândut aceste materiale tot pe bază de facturi și chitanțe, deci în condiții de legalitate.

De asemenea se susține că acesta nu putea solicita persoanelor către care a vândut materialele să justifice și să prezinte autorizații pentru a dovedi dacă au dreptul să comercializeze țigaretele.

S-a reținut inițial prin rechizitoriu că inculpatul - a adus utilajele în România, le-a reparat și le-a întreținut cu ajutorul muncitorilor pe care îi cunoștea încă de la momentul când acesta era director tehnic la Regia Autonomă a. Utilajele au fost aduse din Republica M, lucru recunoscut de martorul, vânzătorul acestor utilaje.

Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent iar instanța de fond trebuie să probeze menținerea stării de arest în continuare.

Tribunalul Prahovaa motivat menținerea măsurii arestării preventive raportat la disp. art. 148 lit. f cod proc. penală, anume pedeapsa este mai mare de 4 ani, (numai în ce privește infracțiunea de spălare de bani) și faptul că există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Depune la dosar în copie, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție anume încheierea nr. 56/22.01.2007 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr- și decizia nr. 1730/12 mai 2009.

Apărătorul ales precizează că pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpat nu mai prezintă importanța avută la momentul luării măsurii arestării preventive iar legiuitorul nu a definit ce se poate înțelege prin pericol concret pentru ordinea publică.

Declarațiile date în cauză de recurentul inculpat - coincid cu declarațiile date de ceilalți coinculpați din dosar și acesta nu are interes să influențeze pe ceilalți inculpați.

De la momentul arestării preventive au trecut 16-18 luni de zile, din luna iulie 2008 până în prezent împlinindu-se termenul rezonabil prevăzut de disp. art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiecare instanță având posibilitatea să analizeze cauza prin raportare la dreptul intern și dreptul internațional în materie.

Nu există nici o dovadă din care să rezulte că recurentul inculpat a încercat să influențeze aflarea adevărului, dimpotrivă acesta a colaborat cu organele de urmărire penală și cu instanța de judecată, aducând dovadă de la Direcția Generală a Vămilor în sensul că nu el a adus utilajele în România. Nu există de asemenea nici o dovadă din care să rezulte că recurentul inculpat în eventualitatea punerii în libertate ar încerca să se sustragă de la judecata cauzei.

Recurentul inculpat - a fost director tehnic la Regia Autonomă a, a avut timp de cinci ani o societate comercială și a desfășurat activități legale și acte de comerț în conformitate cu legea.

Acesta nu a fabricat țigaretele, nu știa unde își are sediul fabrica ilegală de țigări, nu îi cunoștea pe proprietarii fabricii, el efectuat numai acte de comerț și a vândut numai 5-10 % din materialele folosite la fabricarea țigaretelor.

La analiza cererii de recurs să se aibă în vedere și situația familială a inculpatului, în sensul că acesta are un copil de un an și 6 luni, iar soția și mama sa nu realizează venituri neavând mijloace de subzistență. în libertate recurentul inculpat ar putea să se angajeze pentru a-și întreține familia.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 11 decembrie 2009 și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului întrucât temeiurile inițiale avute în vedere la luarea acesteia s-au schimbat.

În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de disp. art. 145¹Cod proc. penală, precizându-se că recurentul inculpat va respecta întocmai obligațiile prev. de disp. art. 145 al. 1¹Cod proc. penală.

Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Prahova având cuvântul precizează că în decizia ÎCCJ pericolul social pentru ordinea publică și durata rezonabilă a detenție preventive nu au fost explicate de legiuitor.

În decizia nr. 1435/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se arată că la aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai datele referitoare la persoana inculpatului. Sunt avute în vedere și datele privitoare la faptele comise de acesta.

Alineatul 2 al art. 1 din codul d e procedură penală prevede că procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia și prevenirea infracțiunilor precum și educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.

Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată prev. de art.7 din Legea nr. 39/2003; complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art.26 Cod penal rap.la art. 296 alin.1 lit. b din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare; complicitate la infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate prev. de art.26 Cod penal rap. la art.83 lit. a și b din Legea nr. 84/1998 modificată și republicată; complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art. 26 Cod penal rap. la art.297 alin.1 Cod penal și spălare de bani prev. de art.23 alin.1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002.

În ce privește prejudiciul se arată că s-a efectuat calculul și pe baza adresei emise de Autoritatea Națională a Vămilor care s-a constituit parte civilă în cauză și în care sunt arătate cantitățile de tutun brut intrate în țară.

Prejudiciul se ridică la suma de 8.812.290 RON compus din 7.740.277 RON acciza țigări și 1.071.314 RON acciza pentru 4.836 kg tutun. nu au fost vândute pe baza unor documente financiar-contabile, fiind fabricate clandestin.

În ce privește pe recurentul inculpat, relevante sunt convorbirile telefonice interceptate, purtate de acesta cu o parte dintre coinculpații din dosar.

Raportat la gravitatea faptei comise, recurentul inculpat prezintă pericol social concret pentru ordinea publică față de modalitatea de comitere a infracțiunii și aderarea la un grup infracțional organizat.

Să se aibă în vedere faptul că fabrica ilegală de țigări și-a schimbat de patru ori locația, fiind angrenate foarte multe persoane în fabricarea ilegală a țigaretelor. În cauză sunt 17 inculpați și 71 de martori.

Concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul - împotriva încheierii din 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr-, ca nefondat și menținere ca legală și temeinică a încheierii atacate.

Avocatavând cuvântul în replică precizează că cele arătate de reprezentantul DIICOT cu privire la decizia ÎCCJ din anul 2002 sunt rupte din context. Se arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că odată cu trecerea timpului pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de inculpat este estompat.

Conform disp. art. 62 și urm. din codul d e procedură penală referitoare la probe, mijloacele de probă și aprecierea acestora, dovada menținerii stării de arest trebuia să se facă nu pe simple afirmații ci pe probe administrate în cauză.

Se arată că recurentul inculpat nu și-a schimbat niciodată numărul de telefon pentru a evita interceptarea convorbirilor telefonice așa cum au procedat ceilalți inculpați din prezenta cauză.

Solicită instanței să dea dovadă de imparțialitate și obiectivitate în judecarea prezentului recurs.

Recurentul inculpat - având ultimul cuvântarată că a lucrat 20 de ani în industria tutunului, a avut 5 ani o societate comercială și în tot acest timp nu a comis nici o infracțiune.

Precizează că 90 % din convorbirile telefonice efectuate sunt legate și se referă la tutun și țigări, ce formau obiectul de activitate al firmei sale. De asemenea arată că a efectuat o serie de acte comerciale pe care le-a recunoscut în fața organelor de urmărire penală.

În ce privește acuzațiile aduse arată că doar a intermediat și a efectuat acte de comerț, a vândut celofan pentru pachetele de țigări, neinscripționat cu sigla vreunei firme de țigarete.

Materialele pe care le-a vândut erau în procent de 10 %, de altfel acestea nu au fost folosite fiind găsite la percheziția efectuată. S-a lucrat cu materiale de la alte persoane.

Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.

CURTEA:

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2009 Tribunalul Prahovaî n baza art 300².C.P.P. rap la art 160 al.1 a C.P.P. constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:, fiul lui și, născut la 11.01.1977; fiul lui și, născut la 23.09.1980; G, fiul lui G și, născut la 30.08.1972;, fiul lui și, născut la data de 06.01.1969, fiul lui și, născut la 04.02.1954, fiul lui G și, născ. la 11.08.1968, ,fiul lui G și, născut la 28.12.1971, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni.

În baza art 160 al.3 C.P.P. s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.

Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că rin p. rechizitoriul nr.175/D/P/2006 din data de 09.01.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 10.01.2009, sub nr-, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Structura Centrală, a dispus, printre alții, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, G, -, după cum urmează:

1.- pentru săvârșirea infracțiunilor de:- inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 296¹lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 296¹alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);- folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în

- circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată,

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate

în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

2 G pentru săvârșirea infracțiunilor de: (pentru perioada iulie 2007 - iulie 2008)

- aderare la un grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 42 Cp; (pentru perioada iulie 2007 - februarie 2008)

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp. (iar pentru perioada martie - iulie 2008)

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art.

2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

3. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - constituire și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal;

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

4. pentru săvîrșirea infracțiunilor de:

- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.

- complicitate la infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată,

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp și

5. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

6. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

7. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

8. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- complicitate la infracțiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- complicitate la infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- complicitate la infracțiunea de punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

Prin Încheierea nr.1354/06.07.2009 pronunțată de în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de petiționarul și s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul București la Tribunalul Prahova, menținându-se actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

La data de 13.07.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.

Prin încheierea de ședința din data de 23.07.2009, tribunalul a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luata fata de inculpați si a dispus menținerea arestării preventive a acestora.

Prin decizia nr 788/ 05.11.2009 s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă ÎCCJ, s-a casat în parte în latură penală încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 03 11 2009, s-au înlăturat dispozițiile privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, în ceea ce îi privește pe inculpații, G,. În baza art 300/2 Cpp rap la art 160/b al 2 și al 3 Cpp s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut această măsură, pentru toți inculpații arestați în prezenta cauză.

În ședința publică din data de 10.12.2009, s-a pus în discuție constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților arestați prezenți în instanță și menținerea acesteia.

Tribunalul examinând actele și lucrările dosarului, a constatat că de la momentul pronunțării deciziei nr.788/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, au fost audiați toți inculpații arestați în prezenta cauză, neefectuându-se însă nici un alt act procedural.

Prin rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și au desfășurat activitatea infracțională pe o perioada mare de timp, săvârșind infracțiuni în formă continuată.

Prima instanță a mai arătat că trebuie avute în vedere atât gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea organizată de desfășurare a activității infracționale, cat și rezonanța socială deosebită a acestor fapte pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, de natură să creeze un pericol social însemnat pentru ordinea publică și să inducă opiniei publice o reacție negativă față de pasivitatea autorităților judiciare în cazul unor infracțiuni cu prejudicii însemnate.

Tribunalul a mai constatat că cercetarea judecătorească se afla în stadiu incipient, în condițiile în care nici unul dintre ceilalți inculpați trimiși în judecată în stare de libertate, nu a fost audiat și că există pericolul ca în cazul cercetării inculpaților în stare de libertate, să poată fi influențate actele procesuale ce urmează a fi efectuate în prezenta cauză.

S-a apreciat că pericolul social deosebit de ridicat, derivă atât din modalitatea de comitere a faptelor și nu în ultimul rând chiar din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru sancționarea acestui gen de fapte.

Chiar în jurisprudența CEDO, s-a statuat că gravitatea pedepselor la care acuzatul se poate aștepta în caz de condamnare poate fi apreciată în mod legitim ca reprezentând un motiv de natură al incita să se sustragă răspunderii penale, condiții în care privarea de libertate poate fi considerată ca necesară în raport de acest considerent.

În același sens, referitor la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive a inculpaților, din jurisprudența CEDO tribunalul a constatat că raportat la gravitatea faptelor și respectiv a încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, această durată nu a fost depășită.

În final, în raport de complexitatea cauzei și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cu privire la infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest precum și în raport de stadiul cercetării judecătorești, tribunalul, a constatat că nu au dispărut temeiurile avute în vedere pe parcursul procesului penal care au impus menținerea inculpaților în stare de arest, motiv pentru care s- apreciat că cercetarea inculpaților, G, -, si în stare de arest, este necesară în scopul bunei desfășurări a procesului penal.

Impotriva acestei incheieri a formulat recurs inculpatul - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că la acest moment s-au schimbat temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Recurentul a susținut că nici la instanța de fond și nici în căile de atac nu s-au verificat apărările făcute în cauză și menținerea stării de arest s-a motivat conform deciziei nr. 788/05.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care admițându-se recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Ploieștis -a casat încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova și s-au înlăturat dispozițiile privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara față de coinculpații, G, și.

Ori, cei patru inculpați menționați au o activitate infracțională mai amplă decât recurentul inculpat - așa încât menținerea stării de arest a acestuia este o măsură vădit nelegală.

S- a mai susținut că nu s-a verificat de către instanța de fond dacă la acest moment mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva sa. Tribunalul Prahovaa motivat menținerea măsurii arestării preventive raportat la disp. art. 148 lit. f cod proc. penală, anume pedeapsa este mai mare de 4 ani, (numai în ce privește infracțiunea de spălare de bani) și faptul că există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Dar, pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpat nu mai prezintă importanța avută la momentul luării măsurii arestării preventive, în condițiile în care în rechizitoriu s-a reținut un prejudiciu fără a se efectua o expertiză de specialitate, iar de la data arestării inculpatului - 16 iulie 2008 trecut o perioadă îndelungată de timp, ce a dus fără îndoială la estomparea acestei stări de pericol. De la momentul arestării preventive au trecut 16-18 luni de zile, din luna iulie 2008 până în prezent împlinindu-se termenul rezonabil prevăzut de disp. art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiecare instanță având posibilitatea să analizeze cauza prin raportare la dreptul intern și dreptul internațional în materie.

În ce privește pericolul de influențare a desfășurării în continuare a procesului, dacă ar fi lăsat în libertate, recurentul a arătat că declarațiile date de el în cauză coincid cu declarațiile date de ceilalți coinculpați din dosar și acesta nu are interes să influențeze pe ceilalți inculpați sau martori cu care are legătură pretinsa sa activitate infracțională.

De altfel, nu există nici o dovadă din care să rezulte că a încercat să influențeze aflarea adevărului, dimpotrivă acesta a colaborat cu organele de urmărire penală și cu instanța de judecată, aducând dovadă de la Direcția Generală a Vămilor în sensul că nu el a adus utilajele în România. Nu există de asemenea nici o dovadă din care să rezulte că recurentul inculpat în eventualitatea punerii în libertate ar încerca să se sustragă de la judecata cauzei.

S-a mai solicitat ca la analiza cererii de recurs să se aibă în vedere că a fost director tehnic la Regia Autonomă a, a avut timp de cinci ani o societate comercială și a desfășurat activități legale și acte de comerț în conformitate cu legea în țară și în străinătate că are o situație familială deosebită, în sensul că are un copil de un an și 6 luni, iar soția și mama sa nu realizează venituri neavând mijloace de subzistență.

În final, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 11 decembrie 2009 și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile inițiale avute în vedere la luarea acesteia s-au schimbat și în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de disp. art. 145¹Cod proc. penală, precizându-se că va respecta întocmai obligațiile prev. de disp. art. 145 al. 1¹Cod proc. penală.

Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile inculpatului recurent și de dispozițiile legale incidente în materie, art. 300/2, 160/b, 139 și 145 și 145/1 p, curtea constată că recursul inculpatului - este fondat.

Așa cum s-a reținut și în încheierea recurată, inculpatul - este trimis în judecată pentru infracțiunile de:

- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp și

Acesta a fost arestat preventiv de Tribunalul București la data de 16 iulie 2008, temeiul pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri fiind acela prevăzut de art. 148 lit. f Ulterior C.P.P. măsura a fost prelungită și apoi menținută de instanța de judecată, ultima menținere fiind dispusă prin încheierea recurată, pronunțată de Tribunalul Prahova la 11 decembrie 2009 .

Dacă inițial, gravitatea acuzațiilor îndreptate împotriva inculpatului și necesitatea administrării de către instanța de judecată a probelor cu declarațiile inculpaților și martorilor din cauză, au justificat detenția provizorie a acestuia, în prezent, curtea consideră că aceste temeiuri s-au modificat substanțial.

Potrivit articolului 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului "orice persoană arestată în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit.c al articolului 5 din convenție, are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurilor. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere".

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului de fond, curtea constată că instanța de fond a reușit să audieze pe inculpații arestați în cauză, audierea inculpatului recurent fiind efectuată la data de 30 noiembrie 2009, așa încât riscul influențării negative cursului procesului, dacă inculpatul ar fi pus în libertate, este mult diminuat. Din acest punct de vedere, curtea apreciază că a avut loc modificare a situației reținute prin decizia 788 din 05.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, invocată de instanța de fond ca justificare menținerii stării de arest a inculpatului recurent.

În plus trebuie menționat că, la fond cercetarea judecătorească se desfășoară cu dificultate datorită complexității cauzei și numărului mare de inculpați și martori implicați în cauză (17 persoane cu calitatea de inculpați și peste 70 cu calitatea de martori) și se va prelungi in timp pentru administrarea acestui probatoriu amplu.

Cu toate acestea, curtea apreciază că procesul nu va fi periclitat prin punerea în libertate a inculpatului recurent, pentru care chiar în actul de acuzare se reține o contribuție secundară la activitatea infracțională, corespunzătoare formei de participație a complicității.

Chiar dacă infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt sancționate cu pedepse ce depășesc limita de 4 ani închisoare, prev. de art. 148 lit. f C.P.P. în prezent pericolul pentru ordinea publică, dacă acesta ar fi judecat în stare de libertate, s-a estompat. Inculpatul recurent - nu este reținut în actul de acuzare ca fiind unul dintre liderii grupului infracțional, pretinsa sa contribuție la activitatea infracțională neacoperind toată perioada de timp în care grupul a acționat și nici toate activitățile ilicite desfășurate. În plus, acesta nu are antecedente penale, are o familie la care poate reveni și o calificare profesională care îi poate facilita obținerea unui loc de muncă.

În lipsa unor elemente suplimentare care să demonstreze existența unei necesități reale și de interes public a continuării privării de libertate a inculpatului, curtea apreciază că detenția provizorie a acestuia, ce datează din 16 iulie 2008, depășit termenul rezonabil menționat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( ex: cauza Klyakhin Federația ). Așa cum transpare din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, existența și persistența unor indicii serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate, precum și la gravitatea infracțiunilor săvârșite nu justifică în sine o detenție îndelungată.

Ca atare, curtea apreciază că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi țara prevăzută de art.145/1 pr. penală, cu instituirea, în sarcina inculpatului, obligațiilor prevăzute de art. 145 al.1/1 PrinC.P.P. impunerea respectării acestor obligații, este garantată buna desfășurare a procesului penal în continuare, inculpatul trebuind să conștientizeze că orice încălcare, cu rea credință a acestora poate duce la luarea din nou a măsurii arestării preventive împotriva sa.

Așa fiind, pentru argumentele expuse pe larg mai sus, constatând că temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, în baza 385/15 pct.2 lit. d C.P.P. curtea va admite recursul inculpatului și în conformitate cu art. 139 alin. 1 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145/1 Cod procedură penală.

În temeiul art. 145/1alin.2 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul va fi obligat să respecte următoarele obligații prev. de art. 145 alin.1/1 cod proc. penală:

- a - să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- b - să se prezinte la poliția de domiciliu - mun. B-sector 3, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- c - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

- d - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

Conform art. 145 alin.1²Cod procedură penală inculpatul va fi obligat ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii din cauză și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.

Potrivit art. 145 alin.3 Cod procedură penală curtea atrage atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate și a obligațiilor stabilite se va înlocui măsura dispusă cu măsura arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul inculpatului -, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din 11.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, casează în parte încheierea din 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar nr-, în ceea ce-l privește pe acesta, în sensul că în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145/1 Cod procedură penală.

În temeiul art. 145/1alin.2 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații prev. de art. 145 alin.1/1 cod proc. penală:

- a - să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- b - să se prezinte la poliția de domiciliu - mun. B-sector 3, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- c - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

- d - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

Conform art. 145 alin.1²Cod procedură penală inculpatul este obligat ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii din cauză și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.

Copia prezentei decizii se va comunica inculpatului, poliției de domiciliu- mun. B-sector 3, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.

Potrivit art. 145 alin.3 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate și a obligațiilor stabilite se va înlocui măsura dispusă cu măsura arestării preventive.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului -, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 147 /U/ 16iulie 2008 emis de Tribunalul București -secția 1 penală, în dosarul -, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 decembrie 2009.

Președinte, Judecători,

- - - - - -

Grefier,

Red. DG

Tehnored.

4 ex./22.12.2009

Dosar fond nr- Trib.

Judec. fond

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

Președinte:Gabriela Diaconu
Judecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Paul Mihai

#Judecator Gabriela Diaconu

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 933/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 933/2009. Curtea de Apel Ploiesti