Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 94/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 94/
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 9 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.765/2010, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
Recurentul inculpat având cuvântul, arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și nemenținerea stării de arest preventiv a inculpatului. Apreciază că nu au intervenit elemente noi care să mai justifice menținerea în stare de arest a inculpatului. Inculpatul este arestat de 3 luni și nu prezintă un pericol cert pentru ordinea publică. Acuzația care i se aduce, are la bază numai probe indirecte, inculpatul nu are antecedente penale și este beneficiar al prezumției de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitivă.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. oral situația de fapt reținută prin actul de inculpare și apreciază că pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Constanța, prin încheierea de ședință din 9 februarie 2010, în baza art.3002C.P.P. raportat la art.160 al. 3.C.P.P. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
La acest moment, s-a constatat ca măsura arestării preventive, a fost luata si menținuta in condiții de legalitate, iar temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive nu sau schimbat.
Cu privire la incidența temeiului prevăzut de art.148 lit.f Cod de procedură penală, este cert că acesta se regăsește în continuare, fapta dedusă judecății fiind pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică, față de natura infracțiunii comise, modalitatea de suprimare a vieții persoanei, prin lovirea repetată în zone vitale, urmarea produsă și sentimentul de insecuritate produs colectivității.
Vor fi avute in vedere si datele ce caracterizează persoana inculpatului, care pana la momentul când se retine comiterea faptei nu a mai intrat in conflict cu legea penala, locuia împreuna cu victima care avea calitatea de bunic si martorele si, insa aspectele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului nu pot prima in fata circumstanțelor reale de comitere a faptei pentru care inculpatul este trimis in judecata.
Mai mult, starea de arest a inculpatului se impune a fi menținuta si fata de împrejurarea ca cercetarea judecătoreasca nu s-a demarat, dar si fata de raporturile existente intre inculpat si martorii din lucrări se apreciază ca exista riscul influențării acestora, la momentul la care vor fi audiați nemijlocit de către instanța de judecata.
In prezent asupra inculpatului planează bănuiala ca a comis o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, raportat si la valorile sociale pretins a fi lezate, care vizează dreptul la viata, instanța apreciază ca prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publica.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și temeinicie, in sensul că, în mod greșit prima instanță a menținut starea de arest a inculpatului întrucât acesta este arestat de 3 luni și nu prezintă un pericol cert pentru ordinea publică.
Verificând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, curtea apreciază recursul promovat ca fiind nefondat.
Astfel, se apreciază că prima instanță în mod corect și justificat a menținut starea de arest a inculpatului întrucât temeiurile reținute cu ocazia arestării preventive impun privarea de libertate în continuare a acestuia în scopul bunei desfășurări a judecății și pentru protejarea ordinii publice ce ar fi tulburată prin lăsarea sa în libertate.
Continuarea privării de libertate a inculpatului este justificată și în raport de faptul că alte măsuri preventive cum ar fi obligarea inculpatului să nu părăsească localitatea sau țara, nu ar putea fi aplicate în cazul concret al inculpatului întrucât nu ar garanta buna desfășurare a procesului penal, prezentarea inculpatului la proces și apărarea ordinii și liniștii publice ținând seama că, din datele de fapt generale ale cauzei din cele concrete și din cele ce circumstanțiază persoana și conduita inculpatului atât înaintea cât și în timpul săvârșirii faptei ce face obiectul acuzării, rezultă în mod verosimil că inculpatul nu are o inserție socială și profesională semnificativă și are tendințe spre agresivitate fizică și verbală față de membrii familiei și persoanele apropiate cu un grad ridicat de probabilitate a producerii unor izbucniri cu rezultat grav.
Faptul că acuzația vizează aplicarea unor lovituri repetate cu rezultat letal asupra bunicului său cu care locuia, consolidează probabilitatea expusă mai sus și justifică restrângerea dreptului la libertate, scopul urmărit în concret și alegerea dreptului în al cărui exercițiu prima instanță a dispus ingerința ce constituie dispozitivul încheierii recurate.
Întrucât încheierea recurată este legală și temeinică se va respinge ca nefondat recursul promovat cu aplicarea corespunzătoare a disp. art. 189 și art. 192 cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 9 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 189 alin. 2 cod procedură penală;
Dispune plata din fondurile a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, av. în sumă de 100 lei.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod procedură penală;
Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. MC. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./16.02.2010
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Eleni Cristina Marcu, Marius
