Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.18/

Ședința publică de la 11 februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase

JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas

Grefier - - -

Cu participarea Ministerului Public prin procuror -

S-a luat în examinare apelul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, împotriva sentinței penale nr.302 din data de 3 noiembrie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.175, art.197 Cod penal.

În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.478/2010, emisă de Baroul Constanța.

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.

După ce i s-au adus la cunoștință dispozițiile prevăzute de art.70 alin.(2) Cod procedură penală, intimatul inculpat arată că înțelege să dea declarație în fața instanței de apel, cele relatate fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.

În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.375-376 Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.377 Cod procedură penală.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, critică sentința pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că în mod greșit s-a dispus în temeiul dispozițiilor art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.c) Cod procedură penală achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174-175 lit.d) Cod penal dându-se o interpretare eronată probelor administrate în cauză.

În temeiul dispozițiilor art.379 pct.(2) lit.a) Cod procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii dedusă judecății cu reținerea dispozițiilor prevăzute de art.74-75 Cod penal și art.37 lit.a) Cod penal.

Învederează instanței că din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor care i se rețin în sarcină. Acesta, profitând de vârsta înaintată și de starea precară de sănătate, a aplicat mai multe lovituri victimei, ce au produs leziuni care au dus la decesul acesteia.

Solicită aplicarea unei pedepse cu închisoarea, care să fie orientată spre maximul prevăzut de lege cu reținerea dispozițiilor prevăzute de art.37 lit.a) Cod penal, revocarea liberării condiționate, contopirea restului de pedeapsă de 888 de zile și adăugarea unui spor în raport de gravitatea faptei comise.

În legătură cu probele administrate în cauză și care stabilesc vinovăția inculpatului consideră că este relevantă declarația dată de inculpatul în data de 3 februarie 2008, în care recunoaște săvârșirea faptei și dă relații amănunțite în acest sens, acestea coroborându-se și cu actele medico-legale aflate la dosar din care rezultă leziunile produse asupra victimei și modalitatea de producere a acestora cu concluziile existente și în raportul de expertiză medico-legală întocmit de Laboratorul de Medicină Legală din B și cele ale Institutului de Medicină Legală din B din care rezultă și afecțiunile de care suferă inculpatul, respectiv faptul că are discernământ dar și că suferă de tulburări de personalitate de tip antisocial, tulburări multiple de preferință sexuală, gerontofilie, pedofilie și sadomasochism. În legătură cu recunoașterea inculpatului făcută în legătură cu comiterea faptei aceasta se coroborează cu declarația dată în momentul în care s-au făcut cercetări pentru fapta de omor comisă în B în noaptea de 21/22 noiembrie 1999. Cu ocazia cercetărilor efectuate pentru acea faptă inculpatul a recunoscut că este și autorul faptei săvârșite în data de 25/26 iulie 1999 din comuna, județul În anul 2000 inculpatul i-a trimis scrisori surorii sale pentru a-i asigura un alibi în sensul că la data comiterii faptei s-ar fi aflat în localitatea M unde presta diferite activități. Această martoră susține că inițial a fost de acord cu cele solicitate de inculpat și a recunoscut că declarația olografă dată în cursul anchetei conține aspecte nereale la cererea inculpatului fiind convins în acest sens și martorul.

De asemenea, sunt probe în sensul că pe corpul victimei au fost găsite urme de pe încălțămintei inculpatului. Deși nu s-a putut face comparare directă între urmele lăsate de încălțămintea inculpatului și cele găsite cu ocazia cercetării judecătorești la fața locului datorită trecerii unei perioade mari de timp de la data producerii faptei până la cel al prinderii inculpatului, există o declarație relevantă a martorului, care relatează că în perioada în care inculpatul a lucrat la el, i-a cumpărat o pereche de teniși de culoare neagră cu și susține martorul că urma de încălțăminte pe care a văzut-o în planșa foto de la dosar este asemănătoare cu cea pe care o făcea perechea de teniși cumpărată pentru inculpat.

Această declarație se coroborează cu precizarea făcută de inculpat în declarațiile date în sensul că la momentul comiterii faptei era încălțat cu espadrile cumpărate de martorul. Cu ocazia reconstituirii făcută după comiterea faptei din data de 31 martie 2000, inculpatul a precizat care era încăperea în care a consumat alcool cu victima, apoi unde i-a propus să întrețină relații sexuale cu aceasta, a precizat cu lux de amănunte cum s-a comportat cu victima.

Și ceilalți martori care au asistat la reconstituire și care au fost audiați pe timpul cercetărilor au rămas impresionați de dezinvoltura cu care inculpatul spunea cum a săvârșit fapta. Astfel încât, susținerile inculpatului în sensul că i s-ar fi spus cum să procedeze rămân fără susținere. Totodată, și în prezentarea materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului, inculpatul a continuat să recunoască omorul săvârșit, relatând și de această dată, cu amănunte, modul de comitere al faptei. Relevant este și faptul că a fost același mod de operare cu acela efectuat pentru fapta din

Aceste probe, coroborate, dovedesc vinovăția inculpatului și solicită admiterea apelului.

Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art.379 pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, solicită respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală. Apreciază că în mod corect a fost reținută situația de fapt și s-a constatat că inculpatul nu a participat la săvârșirea faptei. Materialul probator administrat în cauză prezintă o serie de dubii. Ori, o persoană nu poate fi condamnată penal doar pentru faptul că a recunoscut săvârșirea faptei. Aceasta trebuie coroborată și cu alte mijloace de probă administrate în cauză. Ori existența dubiilor nu pot conduce la stabilirea vinovăției inculpatului. Nu se poate face o paralelă cu alte fapte săvârșite de inculpat, în prezent urmând a se soluționa strict cauza de față. Analizând probatoriul rezultă că nu există probe directe care să ducă la stabilirea vinovăției inculpatului, nu s-au găsit urme papilare și nici urme materiale. La efectuarea reconstituirii au rezultat o serie de dubii, i s-a impus acestuia să declare anumite lucruri, nu există martori oculari.

prezumția de nevinovăție, iar toate probele se interpretează în favoarea inculpatului când în cauză există dubii serioase.

Solicită menținerea soluției de achitare a inculpatului în temeiul dispozițiilor art.11 pct.(2) lit.a) raportat de art.10 lit.c) Cod procedură penală și respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA ca nefondat.

Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat susține că nu este autorul faptei.

- CURTEA -

Asupra apelului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr. 302/03.11.2009, TRIBUNALUL TULCEAa hotărât:

"In temeiul art. 1 pct. 2 lit. a Cod proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) Cod proc. pen.

Achită inculpatul, CNP: -, fiul lui și, născut la 27 ianuarie 1961, în orașul M, județ T, cu antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 - 175 lit. d ) Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză."

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul a revenit în primăvara anului 1999 să locuiască în orașul M după executarea unei pedepse privative de libertate la rugămintea fratelui său,. Inculpatul a fost rugat de fratele său să îl ajute la treburile gospodărești și, mai ales, să-l înlocuiască la lucrările curente la câmp și la îngrijirea animalelor în perioada în care urma să fie plecat la muncă în Turcia.

Astfel, în perioada aprilie - iulie 1999, inculpatul l-a înlocuit pe fratele său la treburile gospodărești și a locuit într-un adăpost de vară aflat pe terenul. aflat la ieșirea din orașul M, spre localitatea.

La data de 3 iulie 1999, s-a întors din Turcia și l-a degrevat pe inculpat de sarcinile sale, inculpatul mergând să caute de lucru ca cioban în satele din apropiere.

In peregrinările sale, inculpatul a ajuns în satul, aflat la aproximativ 15 km de orașul M, județ T, unde a intrat în vorbă cu martorul, un localnic, căruia i-a spus că este în căutarea unui loc de muncă ca și cioban. Martorul i-a făcut cunoștință inculpatului cu care deținea o turmă de oi și o la intrarea în localitatea.

Inculpatul s-a angajat la o perioadă de câteva zile, ziua asigurând paza oilor, iar noaptea dormea la, împreună cu, socrul lui.

După câteva zile, pe fondul unor neînțelegeri ivite de dispariția unui miel din turma păzită de inculpat, a fugit de la stâna lui. Mai exact, într-una din zilele lunii iulie 1999, observându-l pe șeful de post, deplasându-se spre, inculpatul a crezut că polițistul îl căuta pe el, astfel că a părăsit oile aflate în paza sa, luând cu el și un aparat de radio, proprietatea lui.

La data de 5 iulie 1999, după plecarea inculpatului, a predat la Postul de Poliție, buletinul de identitate lăsat în garanție de, la data angajării sale.

Ulterior datei de 5 iulie 1999, inculpatul a locuit la sora sa, în orașul M, pe-, unde dispunea de o încăpere cu intrare separată, încăpere a cărei dispunere îi permitea acestuia să ajungă oricând acasă, la orice oră din zi sau din noapte, fără cunoștința celorlalți membri ai familiei care locuiau în aceeași casă ( și, fiica și respectiv ginerele surorii inculpatului).

Din declarațiile acestor martori a rezultat că inculpatul a locuit la sora sa în perioada 5 iulie - 15 august 1999 și că, în ziua de 25 iulie 1999, acesta s-a deplasat în localitatea pentru a-și recupera buletinul de identitate lăsat la, ajungând în în jurul orelor 20,⁰⁰- 21,⁰⁰.

In aceeași noapte, victima Cadiu, zisă "" a fost agresată în locuința sa, multiplele lovituri cauzându-i decesul.

Raportul medico-legal (filele 171 - 176 dosar UP) a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic consecutiv unui politraumatism cu hemoragie meninge, fracturi costale multiple, fractură stern, între leziunile toraco-abdominale și deces existând raport direct de cauzalitate.

Din declarațiile localnicilor a rezultat că victima, în vârstă de 75 de ani, era bolnavă psihic, avea deviații de comportament, locuia singură și obișnuia să iasă în fața casei ei, la intersecția drumurilor ce duceau spre G și B, și profita de momentul în care șoferii încetineau viteza pentru a schimba direcția de mers, moment în care le cerea bani sau băuturi alcoolice în schimbul unor servicii de natură sexuală.

Martorii au mai precizat că în locuința victimei exista o fluctuație destul de mare de bărbați care beneficiau de serviciile de natură sexuală ale victimei.

Printre persoanele cercetate pentru moartea violentă a victimei Cadiu a fost și inculpatul care, până la data de 15 august 1999, locuit la sora sa, dar după această dată a fugit din M întrucât, în seara zilei de 14 august 1999 agresat sexual un minor, act care a fost de natură să-i determine pe părinții minorului agresat și pe mai mulți cetățeni din oraș să încerce să-și facă dreptate singuri, în sensul că l-au căutat pe inculpat în casa sorei sale pentru a-i aplica o corecție fizică și pentru a-l preda organelor de poliție.

Din materialul probator a rezultat că inculpatul a fugit în municipiul G unde s-a angajat la o firmă care avea un punct de lucru în județul B, în localitatea, unde a observat că, într-unul din imobile locuia singură victima în vârstă de 78 de ani.

In noaptea de 21/22 noiembrie 1999 inculpatul a pătruns prin escaladare în curtea locuinței victimei, a forțat ușa de la intrare, a pătruns în locuință și a găsit-o pe victimă dormind, a întreținut raporturi sexuale prin constrângere, după care a lovit-o cu pumnii și picioarele, acțiuni de o violență extremă ce au condus, în cele din urmă, la decesul victimei. Inculpatul a fugit de la locul faptei, luând cu el un pulover de lână, o pătură și un prieten, bunuri ce au fost găsite asupra lui în momentul în care a fost prins.

In timpul derulării anchetei acestei crime, inculpatul a recunoscut că este și autorul crimei comise în noaptea de 25/26 iulie 1999 în localitatea, județ T, din acest motiv, cercetările făcute de organele de urmărire penală din T, incluzându-l și pe inculpatul, printre alte persoane de sex masculin ce au format la acea vreme, cercul de suspecți.

Prin Ordonanța nr. 28P/2000/7 martie 2001, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEAa dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, motivând această soluție prin faptul că inculpatul a recunoscut inițial fapta sub presiunea organelor de poliție din municipiul B, că urmele papilare găsite la fața locului nu se identifică cuc ele ale inculpatului, că urmele materiale găsite la fața locului nu corespund cu eșantioanele prelevate de la inculpat, iar la efectuarea reconstituirii s-ar fi demonstrat că inculpatul nu cunoștea toate detaliile comiterii faptei și că testarea poligraf ar fi demonstrat inculpatul nu mințea în momentul în care a susținut că nu el a comis omorul.

Mai trebuie precizat că pentru uciderea victimei, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 25 de ani închisoare, prin Sentința penală nr. 311/S/17 octombrie 2000 Tribunalului Brașov.

Cu ocazia administrării probelor în dosarul penal nr. 904/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, organele de poliție au dispus efectuarea unei expertize psihiatrice a inculpatului pentru a se stabili dacă acesta avea discernământul păstrat pentru infracțiunile comise.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 380/2000 întocmit de Laboratorul Județean de Medicină Legală Bar ezultat că inculpatul prezintă o tulburare de personalitate de tip antisocial cu interferențe etilice, având și o tulburare a comportamentului sexual de tipul gerontofiliei, cu elemente de sadism sexual, medicii legiști au concluzionat că inculpatul avea discernământul faptelor comise sub influența băuturilor alcoolice, că prezintă un potențial infractogen foarte ridicat și nu necesită tratament psihiatric.

Deși nu au existat martori oculari care să fi surprins modul în care victima a fost ucisă și nu există probe directe din care să rezulte vinovăția inculpatului, Parchetul având certitudinea că este autorul infracțiunii, l-a trimis în judecată.

și-a format această convingere făcând o paralelă în ceea ce privește modul de operare folosit de inculpat în cadrul faptelor de natură penală pentru care a fost deja condamnat definitiv cu fapta descrisă în prezentul act de inculpare. De asemenea, concludente pentru reținerea vinovăției inculpatului au fost considerate recunoașterile făcute de inculpat în diverse momente ale anchetei penale și testul poligraf efectuat în cursul lunii martie 2008, când inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.

Intr-adevăr, faptele similare cum sunt cele relative la modul de comitere a infracțiunii, pot ajuta la deslușirea unor aspecte ale cauzei penale., întremodus operandifolosit de inculpat la comiterea infracțiunilor pentru care a fost deja condamnat și cel rezultat din situația de fapt prezentată în paragrafele anterioare, există similitudini ca cele reținute de procuror (vârsta victimei, violențele exercitate), dar și diferențe.

Tribunalul mai remarcă diferența mare de timp între cele trei infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv, de Tribunalul Militar București, Judecătoria Botoșani și de Tribunalul Brașov (6 ani) or diferența de timp între cele două crime, cea de la și cea de la B, este mică, de numai câteva luni. Instanța nu pierde din vedere nici infracțiunea pentru care a fost condamnat definitiv de Judecătoria M, numai că aceasta din urmă, iese din tiparul analizat până acum (victima era un ).

evidențiate în relief împrejurarea că similitudinile constatate de parchet nu pot conduceapriorila concluzia că inculpatul a săvârșit și infracțiunea ce face obiectul acestui dosar.

Relativ la recunoașterea faptei de către inculpat, cu ocazia audierii sale în cadrul anchetei crimei de la B, urmată de alte recunoașteri în fața organelor de anchetă, în fața unor deținuți, în cuprinsul unor scrisori, tribunalul observă că în decursul anilor, atitudinea inculpatului cu privire la această faptă a fost oscilantă și, oricum simpla recunoaștere a faptei, nesusținută de alte probe, nu poate sta la baza unei hotărâri de condamnare.

Din notele informative de la filele 406, 411 - 426 din dosarul de urmărire penală, rezultă că "sursa " l-a determinat, l-a "ajutat" pe inculpat în anul 2000, în timpul anchetării crimei de la B, să recunoască fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar.

In legătură cu recunoașterea făcută în martie 2008, în cursul testării poligraf, (după ce la o altă testare poligraf în decembrie 1999, inculpatul nu recunoscuse fapta de la, în ambele testări concluzionându-se că nu există note privind comportamentul simulat), tribunalul reamintește că, deși are un fundament științific, această probă nu se regăsește printre mijloacele de probă prevăzute în art. 64 Cod proc. pen.

Probele științifice - analizele genetice efectuate în cauză (expertiza biocriminalistică nr. 77182 din 6 noiembrie 2007, filele 515 - 526, dosar UP) au concluzionat că cele 4 fire de păr recoltate de pe hainele victimei au un profil genetic identic cu al unei persoane de sex feminin, că urmele de spermă și alte fire de păr au un profil genetic ce aparține unei persoane de sex masculin diferit de cel al probelor biologice de referință recoltate de la, alte fire de păr nu conțineau o cantitate suficientă de ADN necesară genotipării.

Așadar, urmele de spermă de pe pătură și firele de păr găsite pe aceeași pătură și pe cadavru nu aparțin inculpatului.

Nici împrejurarea că la fața locului au fost găsite resturi de țigări marca "" (procesul verbal de cercetare la fața locului, fila 54, dosar UP), iar inculpatul era fumător, nu este relevantă în sensul reținerii vinovăției inculpatului în contextul în care sora sa, în declarația de la fila 351, dosar UP, a declarat că i-a luat fratelui său țigări "", iar țigări "" fumau și alte persoane (, declarația de la fila 270, dosar UP, declarația de la fila 266).

Cu ocazia reconstituirii, inculpatul a precizat că la locul faptei a fumat țigări fără filtru.

In declarația de la filele 377 - 379, martorul, șef de post la Poliția, a declarat în cursul urmăririi penale că este absolut convins că inculpatul este cel care a omorât-o pe Cadiu, după modul în care s-a comportat la reconstituire și după expresia pe care inculpatul a precizat că victima a folosit-o când s-au cunoscut "hai la mine acasă, hai la mine acasă!", această expresie fiind folosită de victimă când acosta bărbații. Același martor aduce în discuție dezinvoltura cu care inculpatul dădea amănunte în legătură cu modul în care a comis fapta, dezinvoltură vizibilă și în înregistrarea reconstituirii.

Nici declarația martorului, nici atitudinea degajată a inculpatului în momentul reconstituirii efectuate la data de 31 martie 2000, nu pot constitui probe de vinovăție. Este foarte probabil ca inculpatul s-o fi cunoscut pe Cadiu, sau să fi aflat amănunte despre aceasta, despre modul în care vorbea cu bărbații, de la persoanele care relaționaseră cu victima, în condițiile în care în acea perioadă inculpatul lucrase în zonă. Este posibil să fi fost chiar în locuința victimei, numai că acestea sunt simple presupuneri or, pronunțarea unei condamnări nu se poate baza pe probabilități.

Inculpatul s-a arătat derutat în cursul reconstituirii, de modificările aduse imobilului, nu a făcut nici o referire la ușa care a fost aruncată peste victimă și nici la faptul că s-ar fi urcat pe acea ușă și ar fi călcat în picioare corpul victimei.

Toate aceste omisiuni, situații evazive, neclare, cuprinse în susținerile făcute de inculpat cu ocazia reconstituirii, pe lângă celelalte aspecte reținute până acum, determină instanța să considere că soluția inițială adoptată de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA, aceea de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului, a fost corectă.

Deși instanța a depus toate eforturile în sensul epuizării tuturor probelor posibile, audierea tuturor martorilor din acte nu a fost posibilă, unii dintre martorii audiați de procuror nu au putut fi audiați nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, aceștia fiind plecați din țară.

Evaluând întregul material probator, tribunalul constată că nu se poate reține vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat pusă în sarcina sa, că dubiile nu au putut fi înlăturate, persistând o stare de incertitudine care exclude pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

Prin urmare, apreciind că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată și cum orice îndoială este în favoarea inculpatului (in dubio pro reo), urmează ca în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. pen. raportat la art. 10 lit. c Cod penal, a dispune achitarea inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA, solicitându-se desființarea hotărârii atacate și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii dedusă judecății cu reținerea dispozițiilor prevăzute de art.74-75 Cod penal și art.37 lit.a) Cod penal.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei care i se rețin în sarcină; acesta, profitând de vârsta înaintată și de starea precară de sănătate, a aplicat mai multe lovituri victimei, ce au produs leziuni care au dus la decesul acesteia.

În legătură cu probele administrate în cauză și care stabilesc vinovăția inculpatului s-a arătat că este relevantă declarația dată de inculpatul în data de 3 februarie 2008, în care recunoaște săvârșirea faptei și dă relații amănunțite în acest sens, acestea coroborându-se și cu actele medico-legale aflate la dosar din care rezultă leziunile produse asupra victimei și modalitatea de producere a acestora cu concluziile existente și în raportul de expertiză medico-legală întocmit de Laboratorul de Medicină Legală din B și cele ale Institutului de Medicină Legală din B din care rezultă și afecțiunile de care suferă inculpatul, respectiv faptul că are discernământ dar și că suferă de tulburări de personalitate de tip antisocial, tulburări multiple de preferință sexuală, gerontofilie, pedofilie și sadomasochism.

În legătură cu recunoașterea inculpatului făcută în legătură cu comiterea faptei, s-a arătat că aceasta se coroborează cu declarația dată în momentul în care s-au făcut cercetări pentru fapta de omor comisă în B în noaptea de 21/22 noiembrie 1999. Cu ocazia cercetărilor efectuate pentru acea faptă inculpatul a recunoscut că este și autorul faptei săvârșite în data de 25/26 iulie 1999 din comuna, județul În anul 2000 inculpatul i-a trimis scrisori surorii sale pentru a-i asigura un alibi în sensul că la data comiterii faptei s-ar fi aflat în localitatea M unde presta diferite activități. Această martoră susține că inițial a fost de acord cu cele solicitate de inculpat și a recunoscut că declarația olografă dată în cursul anchetei conține aspecte nereale la cererea inculpatului fiind convins în acest sens și martorul.

Și ceilalți martori care au asistat la reconstituire și care au fost audiați pe timpul cercetărilor au rămas impresionați de dezinvoltura cu care inculpatul spunea cum a săvârșit fapta, astfel încât, susținerile inculpatului în sensul că s-ar fi spus cum să procedeze rămân fără susținere; totodată, și în prezentarea materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului, inculpatul a continuat să recunoască omorul săvârșit, relatând și de această dată, cu amănunte, modul de comitere al faptei.

În apel, inculpatul a fost audiat la termenul din data de 11.02.2010, potrivit art. 378 alin. 1/1 proc.pen.

Nu au fost administrate mijloace de probă noi în apel.

Examinând sentința apelată în raport de motivele de apel și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză nu este fondat, pentru următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 920/P/2007/2 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a trimis în judecată pe inculpatul sub aspectul infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 - 175 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1.pen. întru-cât s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind latura obiectivă.

S-a reținut în rechizitoriu că în noaptea de 25/26 iulie 1999, inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele victimei Cadiu în timp ce aceasta se afla în locuința ei din localitatea, județul T, cauzându-i leziuni care au condus, în cele din urmă, la decesul său.

Curtea reține că anterior, prin ordonanța nr. 28/P/2000 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA din data de 07.03.2000, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea acelorași infracțiuni, respectiv cele prev. de art. 174-175 lit. d penal și art. 197 alin. 1.penal, cu motivația că "învinuitul a recunoscut inițial fapta sub presiunea organelor de poliție din municipiul B, urmele papilare găsite la fața locului nu se exclud cu impresiunile digitale ale învinuitului, urmele materiale găsite la fața locului nu corespund cu eșantioanele prelevate de la învinuit, urmele de încălțăminte de la fața locului nu ar fi create de învinuit, iar la efectuarea reconstituirii s-ar fi demonstrat că învinuitul nu cunoștea toate detaliile comiterii faptei și nu în ultimul rând faptul că la testarea poligraf ar fi demonstrat că învinuitul nu minte, în momentul în care susține că nu el ar fi comis omorul".

Ulterior, după aprox. 7 ani, prin ordonanța Procurorului General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție dată la 14.02.2008 în dosar nr. 920/P/2007, s-a dispus infirmarea soluției de scoatere de sub urmărire penală nr. 28/P/2000 din 07.03.2001 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174-175 lit. d penal și art. 197 alin. 1.penal și, în consecință, s-a dispus redeschiderea urmăririi penale față de învinuitul pentru aceleași infracțiuni, urmărirea penală urmând a fi efectuată de către procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, reținându-se că după desfășurarea unor audieri s-a ajuns la concluzia că suspectul principal rămâne în continuare.

Curtea reține că după redeschiderea urmăririi penale, prin ordonanța din 29 februarie 2008, s-a dispus efectuarea unei noi expertize psihiatrice.

Din raportul nr. A6/2745/13 mai 2008, întocmit de specialiștii din cadrul " Minovici" Bar ezultat că inculpatul a avut capacitatea psihică de apreciere asupra conținutului și consecințelor social negative, având discernământ păstrat, că suferă de tulburare de personalitate de tip antisocial, tulburări multiple de preferință sexuală (gerontofilie, pedofilie, sadomasochism).

Curtea constată că în mod temeinic s-a reținut de către instanța de fond că similitudinile constatate între faptele săvârșite anterior de către inculpat, și pentru care a fost condamnat definitiv, și circumstanțele reale ale săvârșirii acestei fapte nu pot conduce fără echivoc la concluzia că inculpatul a săvârșit și infracțiunea ce face obiectul acestui dosar.

Astfel, Curtea reține din analiza modului de operare utilizat de inculpat în octombrie 1985 la săvârșirea infracțiunilor de viol și violare de domiciliu, în martie 1993, la săvârșirea infracțiunilor de viol și perversiuni sexuale și în noiembrie 1999 la săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, viol și omor deosebit de grav săvârșit prin cruzime, raportat la modul în care a fost ucisă Cadiu, următoarele deosebiri:

1.- în primele trei situații analizate unde inculpatul era autor, victimele au fost agresat sexual (victima din Baf ost agresată în afara locuinței, inculpatul întreținând cu aceasta două raporturi sexuale normale, și câte un raport anal și bucal; victima din B au fost agresată sexual în locuința sa, inculpatul întreținând două raporturi sexuale normale și, deși a intenționat să întrețină și câte un raport bucal și anal, nu a reușit), inculpatul a pătruns în locuințe, a întrerupt curentul electric. Victima din Maf ost violată în locuința sa, în care inculpatul, militar în acea vreme, intrase prin spargerea unui geam.

- în prezenta cauză, nu există o infracțiune de viol, considerându-se că actul sexual a fost consimțit, raportul sexual a fost normal, neexistând indicii că ar fi fost urmat sau însoțit de perversiuni sexuale de genul celor existente în primele două cazuri; actul sexual a avut loc în casă, nu și în afara locuinței, ca în cazul de la Numai victima Cadiu a fost stropită cu apă, celelalte trei nu, astfel cu rezultă din rechizitoriile atașate la dosarul de urmărire penală. Dacă victima de la Baf ost lăsată pe islazul satului, victima de la a fost readusă în locuință;

2. - dacă în primele trei situații analizate, victimele au fost luate prin surprindere, în propria lor locuință, după prealabilă deconectare a curentului electric, sau prin spargerea geamului, în cazul nostru, victima l-a primit pe agresor, pe care îl cunoștea, neexistând urme de efracție.

3. -și în privința agresiunilor folosite, există deosebiri. Toate cele patru victime au fost lovite cu pumnii și picioarele, în plus, victima de la Baf ost legată de mâini și de picioare, și acoperită cu, victima de la a suferit o compresiune prin interpunerea unui corp/plan dur (ușa locuinței), iar victima din Maf ost amenințată cu cuțitul.

Prin urmare, Curtea constată că nu se poate reține că ar exista acelașimodus operandiîntre fapta care face obiectul prezentului dosar și faptele pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv anterior.

Curtea mai reține că modalitatea în care inculpatul a fost "determinat" să declare ridică serioase semne de îndoială cu privire la modul în care s-a obținut această probă în contextul dispozițiilor art. 68 Cod proc. pen.

Astfel, Curtea constată că Notele informative abundă în expresii de genul: - "e de acord să colaboreze", "trebuie puse în față niște fotografii, să audă comentarii și atunci va ieși bine", "dacă se vor lua probe de spermă și nu corespund, ce face?" (fila 414 dosar UP),

- "e de acord să colaboreze, recunoaște faptele, dar nu-și mai aduce bine aminte" (fila 415), "cred că ar fi bine să fie luat puțin și mai tare pentru a ieși mai repede problema de la " (fila 417),

- "vrea să colaboreze, dar nu este "ajutat", jos în cameră a spus varianta care am scris-o eu, iar sus la anchetă a declarat altceva.Trebuie să i se spună că nu va pleca de aici, să i se creeze posibilitatea de a vedea cel puțin fotografiile de la cele două violuri rămase nerezolvate, poate așa își mai aduce aminte și declară" (fila 422),

- "e dispus să dea declarații, dar dacă se poate să i se arate niște "detalii" de unde să-și aducă aminte", "îi e frică că acolo va fi luat la bătaie pe motiv că nu a "recunoscut" de la început" (fila 425),

- "s-a exprimat că ar fi de acord să ia și cele trei violuri, dar barem să știe cât de cât și el ceva despre victimă; a dat de înțeles că până la urmă va recunoaște și cele trei violuri, numai să scape de stresul ăsta" (fila 426).

De asemenea, Curtea constată că credibilitatea martorului ( care a susținut că, în timp ce se afla în Arestul B în toamna anului 2007, inculpatul i-a mărturisit cum a ucis-o pe de la ) este îndoielnică, având în vedere că martorul, un alt condamnat care a stat în aceeași celulă cu inculpatul și cu, a declarat că l-a auzit pe când îi cerea lui să recunoască o crimă ce s-ar fi comis în județul T, promițându-i că dacă recunoaște acest lucru, îi va aranja o computare de pedeapsă, el având relații la

Curtea reține că martorul a mai declarat că l-a înregistrat pe cu un aparat MP 3, pe care nu știe în ce condiții îl deținea asupra lui, astfel de obiecte fiind interzise persoanelor încarcerate și că l-a pus să scrie niște scrisori către membrii familiei lui în care să declare că și-a schimbat credința și că îi pare rău pentru ce s-a întâmplat, scrisorile fiind dictate de. Martorul a mai precizat că înainte de înregistrare cei doi au făcut o repetiție stabilind cum să declare că autorul omorului ar fi (fila 221 dosar fond).

Susținerile martorului au fost confirmate în mare parte de un alt condamnat, care, în declarația de la fila 267, din dosarul de fond a precizat că l-a auzit pe spunându-i inculpatului "stai liniștit, bătrâne, că o să am grijă de tine", cei doi fiind apropiați, vorbind cifrat între ei, șușotind.

Curtea apreciază că declarațiile martorilor și se coroborează cu declarația dată de către inculpatul, prin care acesta a menționat că a fost indus în eroare de către martorul, pe care l-a văzut citind mai multe cărți de drept și i-ar fi spus că "dacă va recunoaște și această faptă se vor contopi pedepsele pe care le aveam anterior cu pedeapsa pentru această faptă și voi mai avea de executat doi sau trei ani după care voi fi eliberattot mi-a dictat scrisorile către mama mea în care arătam că sunt vinovat și de săvârșirea faptei din acest dosaraceste scrisori au fost luate de și date mamei lui când aceasta venea să-l viziteze în arest și mama lui urma să le ducă unei procuroare"( 11 dosar apel).

Evaluând recunoașterea inculpatului din această perspectivă, Curtea apreciază că declarațiile prin care inculpatul recunoaște fapta au fost induse de informatorii plasați în celulă cu inculpatul cu scopul de a obține informații și de a-l determina pe acesta să recunoască anumite fapte.

Cu privire la acest aspect, practica Curții Europeane a Drepturilor Omului în sensul că datele obținute de informatori prin presiune psihologică și utilizate în proces, aduc atingere drepturilor inculpatului la tăcere și de a nu contribui la propria acuzare, cu încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană (Cauza Allan împotrivaRegatului Unit,Hotărârea din 5 noiembrie 2002), neputând constitui probe de vinovăție.

În ceea ce privește testarea poligraf, Curtea reține că Inalta C de Casație și Justiție, într-o decizie de speță, din 2006, arată că înregistrările poligrafice sunt relativ imperfecte, indicatorii analizați în detecția nesincerității fiind dependenți de manifestările emotive ale persoanei respective.

Curtea mai constată că urmele de spermă de pe pătură și firele de păr găsite pe aceeași pătură și pe cadavru nu aparțin inculpatului, probele științifice - analizele genetice efectuate în cauză (expertiza biocriminalistică nr. 77182 din 6 noiembrie 2007, filele 515 - 526, dosar UP) concluzionând că cele 4 fire de păr recoltate de pe hainele victimei au un profil genetic identic cu al unei persoane de sex feminin, că urmele de spermă și alte fire de păr au un profil genetic ce aparține unei persoane de sex masculin diferit de cel al probelor biologice de referință recoltate de la, alte fire de păr nu conțineau o cantitate suficientă de ADN necesară genotipării.

De asemenea, constatările tehnico-științifice efectuate în cauză au evidențiat că urmele papilare ridicate de la locul faptei nu coincideau cu amprentele digitale ale inculpatului, iar urmele de încălțăminte nu au fost create de inculpat.

Faptul că la fața locului au fost găsite resturi de țigări marca "" (procesul verbal de cercetare la fața locului, fila 54, dosar UP), iar inculpatul era fumător, nu este relevantă în sensul reținerii vinovăției inculpatului în contextul în care sora sa, în declarația de la fila 351, dosar UP, a declarat că i-a luat fratelui său țigări "", iar țigări "" fumau și alte persoane (, declarația de la fila 270, dosar UP, declarația de la fila 266) iar Curtea reține că, cu ocazia reconstituirii, inculpatul a precizat că la locul faptei a fumat țigări fără filtru.

O altă inadvertență constatată de C constă în faptul că, cu ocazia reconstituirii, inculpatul a precizat că a băut alcool cu victima, or, raportul medico-legal efectuat în cauză a concluzionat că sângele victimei nu conținea alcool, un argument în plus, care adâncește dubiul cu privire la vinovăția inculpatului.

De asemenea, la reconstituire, inculpatul a susținut că a întreținut relații sexuale anormale cu victima însă raportul medico-legal nu pune în evidență semne de violență în zona anală și nici urme de spermă în această zonă sau în cavitatea bucală.

Față de aceste aspecte, Curtea să apreciază că recunoașterea efectuată de către inculpat cu ocazia reconstituirii prezintă multe omisiuni și situații evazive.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că din probatoriul administrat în cauză nu se poate reține fără putință de tăgadă că inculpatul a săvârșit și fapta care face obiectul prezentului dosar, și în consecință, în baza art. 379 pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA împotriva sentinței penale nr. 302 din data de 03.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA, în dosarul penal nr-, pe care o menține, privind pe inculpatul.

Curtea va lua act că inculpatul este arestat în altă cauză.

Conform art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

Conform art.189 Cod procedură penală, onorariul de 200 lei pentru avocat se va plăti din fondurile

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 379 pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de cătrePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEAîmpotriva sentinței penale nr. 302 din data de 03.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA, în dosarul penal nr-, pe care o menține, privind pe inculpatul

Se ia act că inculpatul este arestat în altă cauză.

Conform art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina statului.

Conform art.189 Cod procedură penală, onorariul de 200 lei pentru avocat se va plăti din fondurile

Conform art. 309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2010.

Președinte, Judecător,

- - - - -

Grefier,

- -

Jud. fond:

Tehnored.dec.jud.: -

3 ex./23.02.2010

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar penal nr-

CATRE,

SPITALUL PENITENCIAR POARTA ALBĂ

In conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. 3 cod pr.penală, vă înaintăm alăturat copia deciziei penale nr.18/P din data de 11 februarie 2010, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, pentru a fi comunicată inculpatului - născut la 27 ianuarie 1961, fiul lui și.

PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar penal nr-

CATRE,

SPITALUL PENITENCIAR POARTA ALBĂ

PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,

Președinte:Dan Iulian Năstase
Judecători:Dan Iulian Năstase, Adriana Ispas

#Judecator Dan Iulian Nastase

Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omor calificat Art 175 cod penal. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Constanta