Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 943/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.943
Ședința publică din data de 24 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la data de 20.03.1977, în prezent aflat în stare de arest în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință de la 18 decembrie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Dâmbovița prin care în baza art.300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă la judecata cauzei în apel.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat aflat în stare de arest G, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin.7 Cod proc. penală, domnul avocat a luat legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G precizează că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G, precizează că acesta înțelege să critice încheierea instanței de apel prin care a fost menținută măsura arestării preventive luată față de acesta, deoarece o consideră nepotrivită față de situația de fapt.
S-a reținut, în mod greșit, de către instanța fondului că recurentul - inculpat ar fi lovit-o pe partea vătămată după care i-ar fi sustras din sertarul casei de marcat a barului suma de 200 lei. Într-adevăr inculpatul a lovit partea vătămată, însă nu pentru a sustrage vreo sumă de bani, ci în scopul de a-i preda o altă sticlă de votcă în locul aceleia vărsate din greșeală, amplasată pe o masă din incinta barului.
La refuzul și cuvintele jignitoare pe care i le-a adresat partea vătămată inculpatul a lovit-o după care a plecat, astfel încât acesta nu se poate face vinovat decât de săvârșirea infracțiunii de lovire și nicidecum de aceea de tâlhărie.
Că nu se face vinovat de fapta dedusă judecății, reiese și din declarațiile contradictorii ale părții vătămate care nu a indicat un prejudiciu constant, însușirea banilor de către inculpat nu rezultă din probele existente la dosarul cauzei.
Nici pericolul social nu poate fi reținut, având în vedere că după ce recurentul - inculpat a lovit-o pe partea vătămată aceasta ieșind în urma lui din locația a strigat după ajutor apreciind astfel că nici un moment nu i-a fost frică de inculpat.
Având în vedere că, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficienta regulii potrivit căreia "orice îndoială este in favoarea inculpatului" ( in dubio pro reo ).
Separat de aceste considerente solicită instanței de control judiciar să aibă în vedere persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, își câștiga în mod onest existența lucrând ca zilier la diverse persoane, este singurul întreținător al familiei, copilul său minor în vârstă de 4 ani având și probleme de sănătate.
Pentru cele mai sus expuse solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite cumulativ disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală care impun privarea de libertate a recurentului inculpat.
Pericolul concret este dat de natura faptei pentru care este cercetat inculpatul, modalitatea și împrejurările de săvârșire ale acesteia și care formează convingerea, izvorâta din toate probele administrate în cauză, că realitatea obiectivă este, fără echivoc, cea pe care a reținut-o și prima instanță.
Față de cele anterior expuse, solicită respingerea recursului astfel cum a învederat anterior și menținerea încheierii Tribunalului Dâmbovița ca legală și temeinică.
Recurentul - inculpat G, personal având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate nu el a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată, nici un moment nu a recunoscut săvârșirea ei.
Precizează de asemenea că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii cu privire la prejudiciul pretins cauzat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr- conform art. 3002rap. la art. 160 al. 3 Cod proc. penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului G (fiul lui și, născut la 20 martie 1977 în municipiul Pitești, județul A, domiciliat în orașul Curtea de A,-), în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, la judecata cauzei în apel.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, în raport cu pericolul social ridicat al infracțiunii stabilite în sarcină, dar și acela prezentat pentru ordinea publică, aspecte ce rezultă din împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională.
S-a apreciat că lăsarea în libertate ar crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, detenția preventivă luată față de acesta fiind justificată și de necesitatea imperioasă de a-l împiedica, să comită alte infracțiuni, știut fiind faptul că el nu se află la prima încălcare a legii penale.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal a declarat recurs inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că dispoziția instanței de apel este netemeinică față de mijloacele de probă administrate, prin care s-ar fi dovedit că nu a comis fapta dedusă judecății, actele materiale desfășurate în seara zilei de 18 decembrie 2008, limitându-se la lovirea părții vătămate, în contextul refuzului de a-i înlocui sticla cu băutură, vărsată din greșeală.
Separat de aceasta, normala desfășurare a procesului poate fi asigurată prin înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, deoarece el nu prezintă pericol public concret, cât timp nu este cunoscut cu antecedente, fiind la primul contact cu legea penală, anterior își asigura în mod onest existența sa și a familiei, fiind singurul întreținător al copilului său în vârstă de 4 ani și cu probleme de sănătate.
Recursul nu este fondat.
Verificând încheierea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de casare invocate rezultă că situația de fapt s-a stabilit corect de instanța de apel iar dispozițiile procedurale înscrise sub art. 3002rap. la art. 160, art. 139, art. 145, art. 1451combinat cu art. 148 al. 1 lit. f Cod proc. penală, au fost legal interpretate.
Este de principiu că în sensul acestor dispoziții penale, astfel cum se regăsesc în jurisprudența internă și europeană, revocarea arestării preventive ori înlocuirea acesteia cu o măsură alternativă mai ușoară în sensul restrângerii libertății de mișcare, pot fi dispuse numai dacă se constată modificarea temeiurilor de fapt și de drept inițiale, după caz încetarea acestora.
Recurentul Gaf ost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 2171/P/2008 din 09.01.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al. 1, 2 lit. b și c Cod penal, faptă de gravitate ridicată și pedepsită cu închisoarea de la 5 la 20 de ani.
Arestarea preventivă s-a dispus prin încheierea nr. 9 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr-, constatându-se că se află în situația prev. de art. 146, art. 1491comb. cu art. 148 al. 1 lit. f Cod proc. penală.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău ca primă instanță competentă să judece fondul la data de 12 ianuarie 2009, formându-se dosarul nr-.
Reținând existența faptei și vinovăția inculpatului, în condițiile descrise în actul de trimitere în judecată, prin sentința penală nr. 220 din 29 octombrie 2009 judecătoria a dispus condamnarea acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1 și 2 lit. b și c Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Totodată, s-a menținut starea de arest, respingându-se ca neîntemeiată cererea privind înlocuirea acesteia cu o măsură restrictivă de libertate.
În latură civilă s-a luat act că părțile vătămate și SC - SRL, au renunțat la judecată în legătură cu pretențiile civile inițiale, situație în care s-a confiscat suma de 200 lei, beneficiu realizat din infracțiune, în folosul statului.
Hotărârea primei instanțe a fost apelată în termenul legal de inculpatul G, calea de atac înregistrându-se pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 09 decembrie 2009 și fixându-se prim termen pentru soluționarea acestuia la 08 ianuarie 2010.
Într-adevăr în cursul procesului, recurentul a limitat activitatea infracțională comisă în seara zilei de 18.12.2008 în barul SC - SRL, la aplicarea unor lovituri vânzătoarei de serviciu, partea vătămată, justificat de faptul că aceasta ar fi refuzat să-i înlocuiască sticla cu băutură, pe care, din eroare, ar fi spart-
Situația de fapt s-a confirmat de prima instanță primindu-se drept concludente pentru aflarea adevărului declarațiile părții vătămate coroborate cu cele date de către martorii și, precum și concluziile raportului medico-legal eliberat de SML Târgoviște.
Atari mijloace de probă sunt specifice constatării și descoperirii infracțiunilor contra patrimoniului comise la adăpostul întunericului, în localuri publice izolate și prin folosirea violenței, astfel că justificat s-au reținut ca suficient de puternice pentru confirmarea acuzației că în seara zilei de 18 decembrie 2008, în jurul orelor 19.00, după plecarea consumatorilor, profitând că a rămas singur în barul SC - SRL, inculpatul Gaa plicat mai multe lovituri vânzătoarei, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, după care a sustras suma de circa 200 lei din sertarul casei de marcat, amplasat în incinta aceleiași unități comerciale.
Modalitatea de operare într-o localitate situată la distanță apreciabilă de domiciliul stabil, frecvența infracțiunilor de acest gen ca și severitatea pedepsei aplicate în primă instanță, unite cu atitudinea procesuală a recurentului G, justifică temerea că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Revocarea arestării preventive la al doilea grad de jurisdicție și mai înaintea primului termen fixat pentru soluționarea apelului este cert că ar determina reacția negativă a societății civile privind insuficienta protecție a interesului public prin mijloace de drept penal dar și încurajarea credinței că atitudinea de nerecunoaștere a faptei ar atrage nelegitimitatea detenției preventive.
Faptul că acesta este singurul întreținător al familiei sale în care se află și un minor sub patru ani și afectat de boli cronice grave nu constituie o garanție pentru normala desfășurare a procesului și înlăturarea riscului infracțional, cât timp el nu se află la primul conflict cu legea penală, este infractor de obicei pentru furturi în dauna patrimoniului privat, comise noaptea și prin efracție, având în antecedente o condamnare de un an și două luni închisoare și fiind urmărit penal pentru o altă sustragere, obiect al dosarului nr. 2245/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, deci în rază teritorială limitrofă.
De altfel aceste împrejurări au preexistat și evident s-au examinat atât la luarea măsurii, cât și cu ocazia menținerii arestării prin sentința apelată.
Prin urmare, curtea de apel constată că temeiurile de fapt și de drept ce au determinat privarea de libertate a recurentului G nu s-au schimbat după sesizarea instanței de control ierarhic judiciar și nici nu s-a făcut dovada întrunirii condițiilor cumulative cerute de prevederile art. 145 sau art. 1451Cod proc. penală ce permit revocarea arestării ori înlocuirea cu o măsură alternativă restrictivă a libertății de mișcare.
Concluzionând, încheierea atacată este dreaptă și conformă legii, iar recursul promovat de inculpat se va respinge ca nefondat conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2009, pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului Dâmbovița, ca nefondat.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier,
- -
Red. NE/GM
4 ex./28.12.2009
f- - Judecătoria Răcari
a- - Tribunalul Dâmbovița
/
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
