Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 942/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.942
Ședința publică din data de 24 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și al lui, născut la 09 aprilie 1987, în prezent aflat în Arestul P, împotriva încheierii din data de 21.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția penală în dosar nr- prin care în baza art.1608aalin. 6 rap. la art. 1604Cod procedură penală s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către acesta.
Totodată în baza art. 1605alin. 4 lit. f Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 7.500 lei iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător ales din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că la dosar au fost depuse motivele de recurs formulate de inculpat prin apărător ales și împuternicire avocațială.
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin.7 Cod proc. penală, domnul avocat a luat legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat precizează că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta a formulat recurs împotriva încheieri din data de 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpat.
Apărătorul recurentului - inculpat arată că dacă inițial au existat temeiuri care să justifice luarea acestei măsuri preventive față de inculpat, la acest moment aceste temeiuri nu mai subzistă și nu se mai justifică privarea acestuia de libertate.
S-a solicitat de către acesta să se înlăture sintagma "traficant de droguri", apreciind că din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă această activitate infracțională, recurentul - inculpat recunoscând doar consumul de droguri, acesta fiind suprins de organele de anchetă având în mașină 0,10 gr. cannabis și o țigară în care era amestecat o cantitate de cannabis fără a se stabili cantitatea.
Recurentul - inculpat nu trebuie catalogat ca un traficant de droguri care extinde acest flagel, din probele administrate nu rezultă că acesta se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, mai mult decât atât, agentul sub acoperire a negociat cu un alt inculpat, respectiv cu inculpatul, cu acesta din urmă desfășurându-se flagrantul și nu cu clientul său.
Instanța de control judiciar trebuie să aibă în vedere conținutul tuturor cererilor formulate de parchet de prelungire a măsurii arestării preventive care sunt formulate în mod identic.
Din 08.10.2009, nu s-a efectuat nici un act de urmărire penală sau investigație până la data de 10 decembrie 2009 când s-a formulat a treia cerere de prelungire arestării, situație care dovedeste că nu mai există alte acuzații iar lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol.
Pe de altă parte, nu există nici un mijloc de probă care să dovedească că inculpatul intenționează să săvârșească alte infracțiuni, nici că ar încerca influențarea martorilor sau a celorlalte părți, nu există pericolul alterării mijloacelor de probă întrucât s-au efectuat perchezitii și s-au ridicat toate obiectele susceptibile de a fi probe.
Un alt aspect este acela că practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție - și depune la dosar practică judiciară în acest sens - a confirmat soluții de sancționare cu suspendarea pedepsei, inclusiv pentru droguri de mare risc.
Nu în ultimul rând precizează că numitul este și el cercetat în prezenta cauză, însă în stare de libertate astfel că nu înțelege de ce furnizorii sunt cercetați în stare de libertate iar consumatorii în stare de arest preventiv, pentru egalitate de tratament impunându-se punerea în libertate a recurentului, arestarea preventivă a acestuia transformându-se într-o stare de normalitate.
Separat de acestea, precizează că prelungirea arestării poate avea efect negativ asupra persoanei inculpatului care este o persoană tânără și are dreptul la o șansă, mai mult decât atât, tatăl recurentului - inculpat, după arestarea acestuia s-a pensionat medical și în continuare are o stare de sănătate precară, inculpatul având o contribuție la această stare, în sensul că înainte de pensionare a fost polițist și a dorit să-și exercite atribuțiile de serviciu în mod exemplar, dedicându-și mai mult timp serviciului, neglijând astfel educația fiului său.
Totodată, se susține că potrivit noului Cod Penal consumul de droguri este dezincriminat.
În concluzie, solicit admiterea recursului și pe fond respingerea propunerii de prelungire aarestării preventive a recurentului inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
În legătură cu susținerile apărătorului recurentului cu privire la identitatea propunerilor de prelungire a arestării preventive, întrucât acestea pe lângă alte date referă situația de fapt, însă urmărirea penală presupune o anumită confidențialitate pentru eficientizarea urmăririi penale.
Referitor la pericolul social, articolul 2 din Legea nr.143/2000, una dintre variantele normative a infracțiunii de trafic de droguri constă în acțiunea de oferire a acestora, iar din probatoriile administrate în cauză până la acest moment a rezultat că activitatea inculpatului se circumscrie în principal variantei infracționale a oferirii și mai puțin a vânzării de droguri de risc.
Din actele dosarului se reține pluralitatea actelor materiale comise de inculpat, ceea ce denotă o continuitate a comportamentului infracțional, care este de natură a justifica temerea că lăsat în liberate inculpatul ar putea comite și alte infracțiuni.
În plus, faza de urmărire penală nu este finalizată, iar instanța apreciază că o eventuală liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului ar împiedica buna desfășurare și finalizarea cercetărilor în cauză.
Față de cele ce preced, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602Cod procedură penală, urmând să se respingă, pe fond, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpat, ca neîntemeiată, ca urmare a respingerii recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt precizează că a recunoscut toate faptele ce au avut legătură cu el, nu a fost și nu dorește să devină dependent de droguri, singura dorință este să fie alături de familia sa, motiv pentru care solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 21 decembrie 2009 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în baza disp.art. 1608aalin.6 rap.la art. 1604Cod proc.penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpatul, fiul lui G și al lui, născut la 09 aprilie 1987, în prezent aflat în Arestul
Prin aceeași încheiere s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 7500 lei și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 decembrie 2009 sub nr-, inculpatul fiul lui G și al lui, născut la 09 aprilie 1987, domiciliat în com. nr.11.15 AP.6 jud.P -, în prezent aflat în Arestul P, a solicitat punerea sa în libertate provizorie pe cauțiune, susținând, în motivare, că nu există mjloace de probă care să dovedească că intenționează să săvârșească alte infracțiuni ori că a încercat să influențeze martorii sau pe ceilalți inculpați din cauză.
De asemenea, a arătat că, potrivit jurisprudenței Curți Europene a Drepturilor Omului, gravitatea infracțiunii nu justifică o detenție îndelungată, continuarea detenției nu trebuie să servească la anticiparea unei pedepse, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin jurisprudențșa sa, a aplicat pedepse cuj suspendarea condiționată, inclusiv în cazul drogurilor de mare risc.
În vederea soluționării cererii, s-a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr.128/D/P/2009 al DIICOT-Serviciul Teritoreial
Examinând cererea de liberare provizorie pe cauțiune, în raport de actele și lucrările dosarului atașat, tribunalul a reținut că la data de 17 septembrie 2009 fost începută urmărirea penală față de inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de risc și deținere de droguri de risc, în vederea consumului propriu, ambele în formă continuată, prev.de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal și art.4 alin.1 din legea nr.143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal, iar prin Ordonanța nr.128/D/P/2009 din 18 septembrie 2009 fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat pentru săvârșirea acestor infracțiuni.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că din anul 2009, în baza unei rezoluții infracționale unice, a comercializat droguri de risc, respective cannabis și rezină de cannabis, unor cumpărători din B și P și a deținut astfel de droguri în vederea consumului propriu.
Prin încheierea din camera de consiliu din 18 septemnbrie 2009 pronunțată în dosarul -, Tribunalul Prahovaa dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 18 sept.2009 și până la 17 opct.2009, inclusiv.
S-a reținut că potrivit disp.art. 1601Cod proc.penală, în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, art. 1604Cod proc.penală prevăzând că liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 1602alin.1 și 2 Cod proc.penală.
În analizarea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, în raport de actele și lucrările cauzei, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite cerințele prev.de art. 1602alin.1 Cod proc.penală, întrucât infracțiunea pentru care inculpatul a fost arestat preventive, respectiv art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 este sancționată cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, însă, la acest moment, nu se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
S-a motivat că deși legea nu prevede strict criteriile care trebuie avute în vedere cu ocazia judecării unei astfel de cereri iar inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine cooperantă, atât prin declarațiile date dar și prin formularea unui denunț și provine dintr-o familie organizată, instanța a considerat că nu trebuie ignorat pericolul social concret al infracțiunii pentru care inculpatul a fost arestat, respective traficul de droguri, modalitatea comiterii faptei, pluralitatea actelor materiale comise.
Motivează tribunalul că, activitatea inculpatului se circumscrie, în principal, variantei infracționale a oferirii și mai puțin a vânzării de droguri de risc, însă materialul probator administrat până în prezent relevă pluralitatea actelor comise de acesta, ceea ce denotă o continuitate a comportamentului infracțional, care este de natură a justifica temerea că lăsat în libertate ar putea comite și alte infracțiuni.
Au fost reținute astfel, declarațiile inculpatului, din care rezultă că acesta și-a procurat droguri de la inculpatul, fapt confirmat și de martora -, învinuitul declarând că inculpatul i-a oferit spre consum cannabis de aproximativ 10 ori, fără să-i plătească ceva și în rest, contra cost cu suma de 60 lei/gram.
În același sens, au fost reținute declarațiile învinuitului care a declarat că de trei ori inculpatul i-a oferit cannabis fără să-i ofere bani, dar a contribuit la achitarea carburantului folosit cu deplasarea autoturismului, iar învinuitul a susținut că inculpatul i-a oferit cannabis de aproximativ 10 ori dar nu i-a pretins sume de bani în schimb.
În raport de aceste declarații, instanța de fond a reținut că chiar dacă inculpatul nu pretindea sume de bani contra drogurilor oferite, acest fapt nu este de natură a considera că activitatea sa nu s-ar circumscrie disp.art. 2 din Legea nr. 143/2000, întrucât una din variantele normative ale infracțiunii de trafic de droguri constă în acțiunea de oferire a acestora.
Referitor la susținerile inculpatului, în sensul că organele de cercetare penală nu au mai efectuat niciun act de urmărire, iar propunerile de prelungire au fost formulate aproape identic, instanța de fond a constatat că aceste aspecte nu privesc cererea de liberare provizorie pe cauțiune, ele putând fi valorificate, eventual, cu ocazia soluționării cererilor de prelungire.
S-a motivat, de asemenea că, deși arestarea preventivă nu trebuie să servească la anticiparea unei pedepse, în cauză se constată că termenul rezonabil prevăzut în jurisprudența instanței europene nu este depășit, inculpatul fiind în stare de arest de trei luni de zile.
În plus, s-a arătat că faza de urmărire penală nu este finalizată și din acest motiv a apreciat că o eventuală liberare provizorie pe cauțiune ar împiedica buna desfășurare a cercetărilor.
Pentru argumentele expuse, instanța de fond, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev.de art. 1602Cod proc.penală, a respins cererea formulată de inculpat ca fiind neîntemeiată și a dispus restituirea cauțiuni.
Împotriva încheierii din 21 decembrie 2009, declarat recurs, în termen, inculpatul, care a criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform art. 38510alin.1 și 2 Cod proc.penală, inculpatul, reiterând motivele invocate în cerere, a susținut, în esență, că nu există mijloace de probă care să dovedească că intenționează să săvârșească alte infracțiuni, nu s-au administrat probatorii din care să reiasă că s-a încercat influențarea martorilor, a celorlalți inculpați sau învinuiți și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni ori că va încerca să ascundă aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă, în privința acestora din urmă, arătându-se că au fost efectuate percheziții și s-au ridicat toate obiectele susceptibile de a fi probe.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev.de art. 3859pct.18 Cod proc.penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală nr.128/D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritoeial P, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Inculpatul - a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 23/18 septembrie 2009 Tribunalului Prahova pe o perioadă de 29 de zile, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art. 2 alin.1 din legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 Cod penal, reținându-se în fapt că în baza unei rezoluții infracționale unice, împreună cu inculpatul a comercializat droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis unor cumpărători din municipiile P și din capitală.
La luarea măsurii arestării prevebtive s-a reținut că în cauză există indicii temeinice și probe verosimile că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat, în sensul cerut de art.143 Cod proc.penală comb.cu art. 681din același cod și totodată că sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art. 148 lit.f Cod proc.penală, infracțiunea reținută în sarcina sa fiind sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a fost prelungită ulterior, în condițiile legii, ultima dată prin încheierea din 11 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 17 decembrie 2009 și până la 15 ianuarie 2010 inclusiv, hotărâre definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat, conform încheierii din 15 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-.
Este real că în conformitate cu disp.art.1601Cod proc.penală, în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, însă, așa cum a reținut și instanța de fond, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda, în conformitate cu art. 1604Cod proc.penală, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art.1602alin.1 și 2 Cod proc.penală.
Față de îndeplinirea condiției depunerii cauțiunii și regimul sancționator prevăzut în Legea nr.143/2000 pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev.de art. 2 alin.1, respectiv, închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, este evident că o atare cerere este admisibilă, însă, la numai trei luni de la luarea măsurii arestării preventive, cererea de punere în libertate provizorie pe cauțiune este, și în opinia Curții, neîntemeiată, în cauză fiind incidente disp.art. 1602Cod proc.penală.
Potrivit dispozițiilor legale sus-arătate, liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza dedusă judecății, instanța de fond a constatat în mod întemeiat, pe baza analizei probelor administrate până în prezent la urmărirea penală, că în cauză sunt incidente disp.art.1602alin.2 cod procedură penală, având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, circumstanțele concrete în care a fost comisă, respectiv în mod repetat, pe o durată relativ lungă de timp, pe raza unor unități administrative intens populate, așadar, cu grad mare de atragere în activitatea infracțională a altor persoane, chiar dacă numai sub aspectul consumului de droguri, așa încât, susținerile inculpatului referitoare la inexistența unor dovezi certe în acest sens sunt total nefondate.
În raport de aceste circumstanțe, în mod just, s-a reținut că cercetarea inculpatului în stare de libertate prin liberarea provizorie pe cauțiune, nu ar corespunde scopului măsurilor preventive cerut de art.136 alin.1 Cod proc.penală, constatându-se că activitatea de urmărire penală este în plină desfășurare, impunându-se audierea tuturor consumatorilor care ar fi cumpărat droguri de la inculpat în scopul stabilirii întregii activități infracționale, precum și efectuarea de confruntări față de declarațiile parțial neconcordante ale inculpaților și ale altor persoane audiate în cauză.
În plus, recurentul-inculpat a recunoscut, pe parcursul procesului, că a consumat droguri de risc de natura celor reținute în sarcina sa și neexistând alte date ori indicii legate de întreruperea unei atari activități, rezultă presupunerea că, lăsat în libertate, ar putea continua activitatea infracțională imputată, cu atât mai mult cu cât, așa cum rezultă din declarațiile celorlalți învinuiți și martori la care a făcut referire instanța de fond, acesta oferea droguri de risc, de cele mai multe ori fără a pretinde sume de bani, însă, evident, în scopul atragerii unui număr cât mai mare de consumatori.
Or, în condițiile în care, în prezent, traficul de droguri a cunoscut o amploare deosebită, mai ales în rândul tinerilor, circumstanțele personale ale inculpatului și atitudinea procesuală cooperantă nu justifică, prin ele însele, admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, constatându-se, totodată, că durata arestării preventive este conformă atât dispozițiilor legale interne, respectiv art.159 alin.13 Cod proc.penală dar și normelor cuprinse în art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, sub toate aspectele, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod proc.penală, va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 Cod proc.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și al lui, născut la 09 aprilie 1987, în prezent aflat în Arestul P, împotriva încheierii din data de 21.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția penală în dosar nr-.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red. NI/CC
8 ex./ 28 decembrie 2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Mihai Viorel
