Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 944/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 944/

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 07 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -

JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu

JUDECĂTOR 3: Constantin Costea

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.

S-a luat în examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ împotriva încheierii penale din data de 06.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata intimată în stare de arest preventiv, asistată de apărător din oficiu avocat.

Procedură de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.

Procurorul susține recursul arătând că hotărârea este nelegală întrucât instanța nu a acordat cuvântul procurorului asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, deși procurorul era prezent în sală, iar pe de altă parte s-a invocat și netemeinicia hotărârii recurate apreciindu-se că în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Mai arată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și C.P.P. art. 148 lit. f) solicitând C.P.P. în final casarea încheierii recurate și în rejudecare să se dispună menținerea măsurii arestării preventive față de inculpată. Mai solicită pentru primul motiv de nelegalitate, casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei.

Apărătorul din oficiu al inculpatei intimate, avocat solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului ca fiind legală și temeinică.

Inculpata intimată solicită cercetarea sa în stare de libertate.

CURTEA,

În deliberare, constată că prin încheierea penală de ședință din data de 06.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL TIMIȘ în dosar nr-, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.C.P.P. s-a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpata, prin avocat.

S-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpata (fiica lui și, născută la data de 26.11.1981 în Sânnicolau M, jud. T, domiciliată în sat, comuna nr. 249, jud. T, studii - 8 clase, CNP - -, în prezent reținută în Arestul IJP T), cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În temeiul art. 145¹alin. 2 Cpp raportat la art. 145 alin. 1¹și alin. 1²lit. c Cpp, a obligat pe inculpata, ca, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată, respectiv TRIBUNALUL TIMIȘ, ori de câte ori este chemată;

- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, respectiv Postul de Poliție al comunei, jud. T, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv TRIBUNALUL TIMIȘ;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 145 alin. 2²Cpp, conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.

A dispus punerea în libertate a inculpatei, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 62/08.09.2009 emis de TRIBUNALUL TIMIȘ, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.

TRIBUNALUL TIMIȘa reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ nr. 2036/P/02.10.2009, a fost trimisă în judecată inculpata sub aspectul săvârșirii tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de dispozițiile art. 20.Cod Penal rap. la art. 174.Cod Penal.

În fapt, prin rechizitoriu s-a reținut că inculpata a aplicat o lovitură cu cuțitul, în regiunea intercostală, concubinului său, numitul, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie, conform raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, faptă care întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor.

În probațiune, s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr. 2036/P/2009 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ.

Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarele:

Prin încheierea nr. 116/CC/08.09.2009 pronunțată în dosarul nr- de către TRIBUNALUL TIMIȘ, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, pe o perioadă de 29 zile, până la data de 07.10.2009, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 62/08.09.2009;

În conformitate cu dispozițiile art. 300¹.C.P.P. la înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest preventiv, instanța este obligată să verifice din oficiu, în cameră de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpatei,

Tribunalul a constatat că inculpata a declarat atât în fața procurorului cât si a judecătorului la momentul luării măsurii preventive, modul în care a săvârșit infracțiunea, iar declarațiile se coroborează cu probele administrate, aceasta neavând intenția de a nega vinovata sa.

Inculpata relatează despre împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii, respectiv în condițiile în care unul dintre invitații săi a exercitat o stare de presiune asupra sa creându-i convingerea că victima o înșeală, iar la momentul săvârșirii faptei victima a mimat aplicarea unei lovituri cu palma inculpatei, moment în care aceasta, având în mână cuțitul cu care curăța cartofi, l-a lovit cu o singura lovitură pe partea vătămată în spate. Imediat, după acest moment inculpata a chemat poliția și salvarea, conștientizând fapta sa. Victima a avut nevoi de 25 de zile îngrijiri medicale.

Tribunalul a reținut că în prezent victima s-a împăcat cu inculpata, susținând că nu dorește pedepsirea inculpatei, aceștia având împreună doi copii minori, Aceste împrejurări, precum și atitudinea sinceră de regret pot defini persoana inculpatei si starea de pericol pe care ar prezenta-o în acest moment, lăsarea sa în libertate prin prisma dispozițiilor art. 148 lit. f cod pr pen, dar si art 5 alin 3 CEDO.

Așa cum s-a exprimat CEDO in cauza Letellier contra Frantei, "datorită gravitații și reacției publicului la săvârșirea lor, unele infracțiuni pot da naștere la tulburări de natura sociala care sa justifice arestarea, cel puțin o anumita perioada. Totuși, acest motiv poate fi privit ca întemeiat și suficient doar daca este bazat pe aspecte de fapt care duc la concluzia ca punerea in libertate a acuzatului ar tulbura grav ordinea publica. Arestarea poate fi legitima doar daca ordinea publica este efectiv amenințată"

Tribunalul a apreciat că în prezent, după trecerea unei perioade de timp, acea amenințare la adresa ordinii publice ce rezultă din însăși gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatei s-a diminuat. Totodată, probele administrate în cursul anchetei au confirmat împrejurările de fapt relatate de inculpată. Urmărirea penală s-a finalizat, inculpata fiind trimisă în judecată prin rechizitoriu. De asemenea, lipsa antecedentelor penale si modalitatea de producerea a leziunii, sunt elemente care arată ca persoana inculpatei nu este o amenințare pentru societate și săvârșirea infracțiunii în sine este un incident izolat in viața sa, astfel încât simpla săvârșire a infracțiunii nu mai reprezintă un motiv întemeiat și suficient pentru menținerea măsurii arestării preventive

Față de aceste considerente, instanța a apreciat că în prezent s-au schimbat temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive și acum nu se mai justifica menținerea acesteia.

Deși s-a apreciat ca nu exista riscul sustragerii inculpatei de la proces, Tribunalul a stabilit însă ca este justificată înlocuirea măsurii arestării preventive cu alta măsura restrictiva de libertate, respectiv interdicția de a părăsi țara pentru a se asigura prezenta acesteia la organele judiciare și un control judiciar asupra acesteia, tocmai placând de la gravitatea infracțiunii in sine. În consecință, se va dispune in baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 145 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpata, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21 mai 2009 până la data de 19 iunie 2009 inclusiv.

Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ arătându-se în motivele scrise că hotărârea este nelegală întrucât instanța nu a acordat cuvântul procurorului asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, deși procurorul era prezent în sală, iar pe de altă parte s-a invocat și netemeinicia hotărârii recurate apreciindu-se că în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. S-a mai arătat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și C.P.P. art. 148 lit. f) solicitându C.P.P.-se în final casarea încheierii recurate și în rejudecare să se dispună menținerea măsurii arestării preventive față de inculpată.

Cu ocazia dezbaterii recursului, procurorul a solicitat oral pentru primul motiv de nelegalitate, casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei.

Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs inovcate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform disp. art. 385⁶alin. 3 C.P.P. instanța constată că recursul formulat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ este fondat pentru considerentele care urmează a fi expuse în continuare.

În legătură cu primul motiv de recurs care viza nelegalitate a încheirii recurate, instanța apreciază că cele invocate de parchet sunt nefondate deoarece i s-a acordat cuvântul procurorului pentru a pune concluzii în ceea ce privește măsura arestării preventive, chiar dacă așa cum rezultă din practicaua încheierii nu s-a mai acordat separat încă o dată cuvântul procurorului pentru cererea formulată în subsidiar de apărătorul inculpatei prin care se solicita înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Prin faptul că procurorul a pus concluzii în ansamblul măsurii arestării preventive implicit înseamnă că și-a spus părerea și cu privire la cererea formulată în subsidiar de înlocuire a acestei măsuri deoarece a arătat că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei argumentând această poziție, astfel că instanța nu poate împărtăși punctul de vedere exprimat în motivele de recurs că modalitatea în care a procedat prima instanță ar fi sancționabil din punct de vedere procedural cu casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare și că acest fapt ar fi echivalent cu neparticiparea procurorului la judecată.

Decizia de speță depusă în cauză de către reprezentanta parchetului nu are nici o legătură cu speța de față vizând o situație total diferită decât cea de față, în această speță fiind vorba de o neacordare totală a cuvântului procurorului pentru a pune concluzii într-o cauză care avea ca obiect o plângere împotriva soluției procurorului, iar în speța de față așa cum s-a arătat mai sus, s-a acordat cuvântul asupra măsurii arestării preventive care înglobează implicit și problematica înlocuirii unei astfel de măsuri.

Recursul formulat în cauză este însă fondat sub aspectul temeiniciei deoarece în cauză nu a intervenit nici un element nou de natură a schimba situația inculpatei sub aspectul măsurii arestării preventive de la momentul în care s-a dispus arestarea preventivă a acesteia.

Astfel instanța constată că în continuare subzistă temeiurile care au condus la luarea acestei măsuri fiind îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C.P.P. fiind indicii temeinice că inculpata a săvârșit fapta penală reținută în sarcina sa prin actul de inculpare aceea de tentativă de omor, infracțiune prev. de art. 20 rap. la art. 174, aceasta fiind pedepsită de legea penală cu închisoare mai M de 4 ani, iar punerea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din gravitatea și modalitatea de săvârșire a infracțiunii așa cum a fost ea reținută de către procuror.

În prezenta speță nu se poate invoca în sprijinul punerii în libertate a inculpatei trecerea timpului, deoarece aceasta a fost arestată preventiv la data de 08.09.2009 de TRIBUNALUL TIMIȘ, trecând astfel o perioadă deosebit de scurtă, perioadă care nu putea conduce la diluarea pericolului social pentru ordinea publică prezentată de către inculpată care este suspectată de producerea unei infracțiuni care viza dreptul la viață al persoanei, faptă pe care de altfel nu o.

Nu pot fi neglijate nici concluziile raportului de constatare medico-legal care a arătat că victima a avut nevoie de 25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor presupus a fi produse prin violență de către inculpată, viața victimei fiind pusă în primejdie, adică rezultatul produs de către inculpată, care putea să suprime o viață umană printr-un gest necugetat.

Chiar dacă victima în prezent s-a împăcat cu inculpata, aceștia având împreună doi copii minori, aceste aspecte nu pot conduce la punerea în libertate a inculpatei deoarece pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și în prezent impunându-se privarea de libertate temporară a acesteia pentru buna desfășurare a procesului penal și implicit a aflării adevărului, jurisprudența europeană permițând acest lucru atunci când printr-o presupusă faptă a unei persoane este amenințată ordinea publică așa cum este situația și în speța de față.

De altfel, organele judiciare trebuie să adopte o atitudine fermă pentru stoparea unor fenomene infracționale care se caracterizează prin violență și vizează integritatea fizică sau chiar viața persoanei, iar interesul general de apărare al ordinii publice față de astfel de fenomene este prioritar față de interesul personal al inculpatei de a fi judecată în stare de libertate.

Mai mult decât atât în prezenta cauză s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive la primirea dosarului de către instanță conform disp. art. 300¹C.P.P. fără să fie audiată nici o persoană în cauză, partea vătămată, inculpata sau martorii pentru a fi lămurite de către instanță propri sensibus aspectele legate de latura penală a cauzei și pentru a putea aprecia în mod judicios asupra stării de arest a inculpatei.

Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ, și rejudecând cauza să dispună menținerea stării de arest a inculpatei în baza disp. art. 300¹urmând C.P.P. ca legalitatea și temeinicia acestei măsurii să fie verificată în termenul legal de 60 de zile, constatând în același timp legalitatea și temeinicia acestei măsuri și văzând că nu se impune punerea în libertate a inculpatei, va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatei de a nu părăsi țara formulată prin apărător, iar instanța nu va mai analiza criticile de nelegalitate care vizau termenul măsurii de obligare de a nu părăsi țara și măsurile impuse inculpatei în această perioadă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3

C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art.385¹⁵pct.2 lit.d) p Cod Penal admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TIMIȘ împotriva încheierii penale din 6.10.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.

Casează încheierea penală recurată și rejudecând cauza:

Constată legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatei.

În baza art.300¹al.3 p Cod Penal menține starea de arest a inculpatei, fiica lui și, născută la data de 26.11.1981 în Sânnicolau M, jud. T, domiciliată în sat, comuna nr. 249, jud. T, studii - 8 clase, CNP - - urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie verificată în termenul legal de 60 de zile.

În baza art.139 p Cod Penal respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatei de a nu părăsi țara formulată prin apărător.

În baza art.192 al.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Dispune plata din fondul MJ a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 07.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.Gh./14.10.2009

Tehnored. CP:

Ex. 2/ 21.10.2009

Prima instanță: