Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.95/R/2009
Ședința publică din 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al lui, născut la 06.04.1987, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii de ședință din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător din oficiu avocat, în baza delegației nr.1190/2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 26.02.2009.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
La întrebarea instanței inculpatul recurent, solicită să fie judecat la acest termen.
Nefiind alte excepții sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii recurate, în sensul revocării măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. În susținerea recursului se arată că inculpatul este arestat de peste 6 luni de zile, condiții în care pericolul social este mult diminuat și, pe de altă parte, prejudiciul a fost recuperat parțial.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținându-se încheierii atacate ca legală și temeinică, considerând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin, față de gravitatea infracțiunii, de persoana inculpatului, de starea de recidivă și pedeapsa aplicată de instanța de fond.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecată în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele.
Prin încheierea penală de ședință din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 06.04.1987 în O, județul B, CNP - în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr.1/M/09.01.2008 a Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.2/M/09.01.2008.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul constatând că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.1510/2008 a Judecătoriei Oradea la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, cauza fiind înregistrată la instanța de apel la data de 22.01.2009.
Văzând că prin sentința de condamnare s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive iar până în prezent nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, tribunalul a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate, motiv pentru care a dispus menținerea stării de arest.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând, prin intermediul apărătorului său, admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii recurate, în sensul revocării măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului deoarece inculpatul este arestat de peste 6 luni de zile, condiții în care pericolul social este mult diminuat iar prejudiciul a fost recuperat parțial.
Analizând hotărârea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit disp.art.385/6 alin.l și 3 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.385/9 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Astfel, în mod corect, prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece temeiul care a stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă - art.148 lit.f Cod procedură penală.
Conform art.148 lit.f Cod procedură penală, orice inculpat poate fi arestat preventiv când a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În speță, cele 2 condiții sunt întrunite în mod cumulativ, deoarece inculpatul este învinuit de săvârșirea unor infracțiuni grave, respectiv prev. și ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e, i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și art.42 Cod penal. De menționat că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, perseverența inculpatului în comiterea unor astfel de fapte.
Pe de altă parte, măsura dispusă de instanța de fond corespunde exigențelor art.5 paragraf 1 lit.c din CEDO ratificată de România prin 30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În speță, au fost respectate și prevederile art.5 paragraf 3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpatului este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest a inculpatului.
Ca urmare, în baza art.385/15 pct.l lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de către inculpatul împotriva încheierii penale din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o va menține în totul.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 RON, onorariu pentru avocat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva încheierii penale din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 5.03.2009
Judecători fond -;
decizie - - -
3 ex./5.03.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Rus Claudia, Popovici Corina
