Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.95/R/2010
Ședința nepublică din data de 10 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covirg JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva încheierii penale fără număr din data de 3 februarie 2010 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, prin care s-a constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut starea de arest a inculpatului, trimis în judecată prin Rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev.de art.257 penal rap.la art.6 din Legea 78/2000.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, apreciază că încheierea Tribunalului Cluj, respectiv considerentele acesteia, exced limitelor în care Tribunalul Cluj era competent să se pronunțe din moment ce la fila 5 alin.2 din încheiere, judecătorul a apreciat asupra fondului cauzei din moment ce consideră că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat. În ce privește incidența art.148 alin.1 lit.a pr.pen. apreciază că instanța a reținut total neconvingător că inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage. Conform art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO, pericolul de fugă nu trebuie prezumat ci trebuie să existe probe certe care să ateste că inculpatul a avut în mod real intenția de a se sustrage. Simpla constatare că inculpatul nu a dat curs unei convocări telefonice a procurorului de caz este departe de a constitui un act procedural de natură a îndeplini în mod legal cerințele art.175 pr.pen. O altă condiție cumulativă o reprezintă existența probelor certe de natură că inculpatul a avut în mod real intenția de a se sustrage de la desfășurarea procesului penal. consideră că simpla constatare cu privire la lipsa inculpatului de la domiciliu pe parcursul unei singure zile nu poate fi interpretată drept sustragere. În privința așa zisului flagrant din seara zilei de 14.12.2009 arată că inculpatul a părăsit parcarea hotelului Montana în condițiile în care nu s-a dovedit că ar fi avut reprezentarea că s-a intenționat interceptarea sa de către DNA. Nu s-a dovedit că inculpatul a realizat identitatea celor care îl urmăreau întrucât autoturismul nu purta inscripționat denumirea autorității penale iar ofițerii de poliție nu purtau uniformă. Consideră plauzibile susținerile inculpatului care a declarat că atunci când a văzut că se apropie în viteză acel autoturism, s-a speriat și a plecat din acel loc, fiind și sub imperiul stării de temere generată de amenințările proferate anterior de denunțătorul. Totodată, se omite faptul că în dimineața de 16.12.2009 inculpatul s-a prezentat de bună voie la sediul DNA. Referitor la temeiul arestării, prev.de art.148 lit.f pr.pen. apreciază că prima instanță nu a făcut în mod real și convingător referire la nici o probă certă de natură a confirma această constatare. Argumentele reținute de instanța de fond sunt vădit neconvingătoare și nu oferă nici un argument de natură să răspundă dacă mai este necesară menținerea inculpatului în stare de arest preventiv și dacă punerea acestuia în libertate ar prezenta un pericol pentru viitor. Privarea de libertate va fi legitimă numai dacă există în mod real pericolul că ordinea publică va fi amenințată prin lăsarea în libertate a inculpatului, ori, în speță, dat fiind suspendarea din funcția de primar, o asemenea apreciere este lipsită de orice suport. Referitor la cererea subsidiară, solicită a se reține că măsura arestării este excesiv de drastică și că se poate dispune înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul obligându-se să se supună obligațiilor impuse de instanță.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțate de instanța de fond. Consideră că prima instanță în mod corect a apreciat că sunt incidente în cauză prevederile art.148 lit.a și f pr.pen. întrucât inculpatul s-a ascuns, în scopul sustragerii de la urmărire penală și a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea gradului de pericol social al faptei săvârșite de inculpatul și a gradului de pericol public concret ce îl reprezintă persoana acestuia, s-a avut în vedere că fapta săvârșită este de natură să prejudicieze buna reputație a instituțiilor publice precum și sentimentul de încredere în buna credință a celor desemnați prin votul public în scopul vegherii la realizarea intereselor generale ale comunității locale. Sunt incidente în speță prevederile art.148 lit.a pr.pen. prin aceea că, deși cunoștea că este căutat de organele de urmărire penală, deci citat telefonic de către procurorul de caz, inculpatul a preferat să se ascundă, să-și închidă și să arunce telefonul său, după cum însuși a declarat. Măsurile preventive au ca scop descurajarea repetării unor astfel de fapte similare. Apreciind că încheierea recurată este temeinică și legală, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea lui în stare de libertate pe motive familiale. Arată că în momentul când a fost ales primar a avut un vot de încredere din partea cetățenilor. Arată că nu s-a sustras de la urmărirea penală și nici nu o va face. Consideră că există interese economice deoarece și-a permis să oprească pe denunțător care avea o carieră de piatră care nu funcționa legal iar după arestarea lui aceste cariere de piatră nu mai există. a încercat să-i dea o sumă de bani însă nu a acceptat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin încheierea penală fără nr.din 3 februarie 2010, în baza art.3001rap.la art.160 pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul:, fiul lui și, născut la 6.11.1968 în H, CNP -, fără antecedente penale, deținut în Penitenciarul Gherla.
A respins cererea de luare a măsurii de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat prin apărător.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 111/P/2009 al - Serviciul Teritorial Cluja fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 pen. corob. cu art.6 din Legea nr.78/2000.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în cursul lunilor noiembrie-decembrie 2009 pretins de la denunțătorii și (asociat și administrator al SC SRL C) o sumă de bani în cuantum de peste 10.000 de euro, din care la data de 14.12.2009 a primit suma de 5000 de euro, promițând că, prin influența de care se bucură, le va în înlesni denunțătorilor obținerea avizelor necesare de la C (privind scoaterea din circuitul silvic a unor terenuri cu vegetație forestieră), avize fără de care activitatea de exploatare a carierei nu mai putea continua.
De asemenea inculpatul a afirmat că, își va folosi influența pentru ca, aceeași societate să obțină avizele de mediu, electricitate și apă necesare, precum și orice alte documente pentru buna desfășurare a activității, indiferent de instituția de la care vor trebui obținute. Pentru a proceda de această manieră, în cursul lunii decembrie 2009, inculpatul a pretins ca în perioada imediat următoare să-i fie remisă suma de 5000 euro, iar din luna ianuarie 2010, să-i fie înmânată lunar, suma de 2000 euro pe întreaga perioadă de exploatare a carierei de granit.
În raport de actele dosarului de urmărire penală și de dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:
La data de 16.12.2009, ora 12,37 inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 ore (până la data de 17.12.2009, ora 12,oo) prin ordonanța - Serviciul Teritorial Cluj, emise în dosarul nr.111/P/2009, acțiunea penală fiind pusă în mișcare tot la data de 16.12.2009.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr.81/C/17.12.2009 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr.151/R/22.12.2009 a Curții de Apel Cluj.
În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 143.pr.pen. potrivit declarațiilor date de către denunțători, precum și înregistrărilor audio video ambientale din datele de 8.12.2009, 11.12.2009 și 14.12.2009, inculpatul a pretins de la aceștia ca, în perioada imediat următoare să-i fie remisă suma de 5000 de euro, iar din luna ianuarie 2010, să-i fie înmânată, lunar, suma de 2000 de euro, promițând că va face toate demersurile pentru obținerea scoaterii din circuitul silvic a respectivei suprafețe de teren, anume că va obține aprobarea Consiliului local pentru realizarea documentației necesare; va interveni la Direcția Silvică C (unde va vorbi cu, referindu-se la numitul, angajat al acestei direcții și fost director) sau la Ocolul Silvic H (unde va vorbi cu ( pentru ca documentația ordonată oricăror din cele două instituții să conțină numai ele,mente care să asigure avizarea finală favorabilă. În acest sens, inculpatul a afirmat că "băieții lucrează exact cum le spun eu . și chiar și acolo unde vor da peste suprafețe împădurite vor face în așa fel să rezulte că nu au fost arbori niciodată".De asemenea, există în cauză indicii că inculpatul a promis că va interveni pe lângă angajați ai C, sens în care a făcut referire la numiții și, pentru a obține societății aviz favorabil și că, pentru sumele de 2000 de euro pretinse de la denunțători și pe care ar fi urmat să le primească lunar, este dispus să "le țină spatele, să ajute, să lucreze" la orice alte probleme vor întâmpina în activitatea societății comerciale.
Activitatea de primire a banilor, respectiv a primei tranșe în sumă de 5000 de euro, s-a reținut că a avut loc în data de 14.12.2009, în jurul orei 23,20, la ieșirea din municipiul H, pe Drumul European 60, în autoturismul de serviciu al inculpatului ( -) și a fost înregistrată în baza autorizației de interceptare și înregistrare audio video ambientală nr.454/14.12.2009 emisă de către Tribunalul Cluj în dos. Nr-.
La momentul declanșării procedurii de prindere în flagrant, în timp ce echipa condusă de procurorul de caz a vrut să intervină, inculpatul, aflat la volanul autoturismului, a demarat în trombă și, după ce a lovit violent autoturismul de serviciu al Direcției Naționale Anticorupție, a dispărut. Activitățile de căutare a inculpatului, în care au fost implicate forțe ale poliției municipiului H, au rămas fără rezultat.
În cursul dimineții de 15.12.2009, inculpatul a fost citat telefonic pentru a se prezenta în aceeași zi la ora 10,oo la sediul DNA - Serviciul Teritorial Cluj, comunicându-i-se că urmează a fi audiat în calitate de învinuit în cauza penală nr.111/P/2009. Acesta nu a dat curs citării, împrejurare în care au fost demarate procedurile de căutare la domiciliu, reședință, locul de muncă, precum și la rudele sale. Rezultatul acestor căutări, consemnate în procesele verbale de îndeplinire a procedurilor de citare a condus la constatarea că inculpatul nu se prezentase la serviciu și niciuna dintre persoanele din familia sa, inclusiv soția acestuia, nu cunoșteau unde se află.
Există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat penale și anume: declarația făptuitorului, care s-a autodenunțat cu privire la faptul că inculpatul, în perioada noiembrie - decembrie 2009, în mai multe rânduri, prin intermediul său, a pretins de la o sumă de bani în cuantum de peste 10.000 de euro, promițând că va interveni pe lângă numiții și, angajați ai C, pentru a obține societății avizul favorabil privind scoaterea din circuitul silvic al terenurilor aflate în exploatarea carierei de piatră, afirmând totodată că este dispus să "le țină spatele, să ajute, să lucreze" la orice alte probleme vor întâmpina în activitatea societății comerciale, declarația dată de făptuitorul, care, de asemenea s-a autodenunțat, care a confirmat susținerile lui, fiind prezent la discuția purtată la data de 14.12.2009, ora 09,oo, la sediul Primăriei comunei, prilej cu care a cerut inculpatului să indice ce anume va face pentru societate în schimbul sumelor de bani pretinse, înregistrarea ambientală a acelei discuții venind să întărească declarațiile denunțătorului, precum și acuzațiile de corupție aduse inculpatului; declarația martorului A, care a confirmat cunoașterea pretențiilor materiale formulate de inculpatul, încă din cursul lunii noiembrie 2009; înregistrările audio video efectuate în mediu ambiental realizate în baza ordonanței provizorii nr.111/P/2009, din data de 11.12.2009, ora 12,oo, confirmate prin încheierea penală nr.292/C/P/2009 a Tribunalului Cluj conținând aspecte de la discuțiile avute între inculpatul și denunțătorii în cursul zilelor de 11 și 14 decembrie 2009, la sediul Primăriei, în restaurantul Montana, din H, precum și în autoturismul inculpatului în timpul predării sumei de 5000 de euro. De asemenea, înregistrările efectuate de către denunțători în cursul zilei de 08.12.2009 și puse la dispoziția organelor de urmărire penală confirmă și întăresc acuzațiile de corupție care i se aduc inculpatului.
Potrivit procesului verbal de redare a discuțiilor purtate în mediu ambiental, inculpatul l-a chemat pe denunțător în mașină în scopul de a primi acolo cei 5000 de euro, pe parcursul celor câteva minute în care s-au aflat împreună în mașină, cei doi discutând exclusiv despre suma de bani remisă inculpatului și despre iluminatul stradal de sărbători al orașului În acest context, până la acest moment procesual instanța va reține că poziția inculpatului care a declarat că denunțătorul l-a amenințat pe durata deplasării cu autoturismul, amenințări care i-au indus o stare de temere ce a stat la baza reacției sale violente la momentul intervenției echipei DNA, soldată cu avarierea autoturismelor, este una de conjunctură.
Raportat la această stare de fapt tribunalul a considerat că sunt incidente în cauză prevederile art.148 lit.a și f pr.pen. întrucât inculpatul s-a ascuns, în scopul sustragerii de la urmărire penală și a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea gradului de pericol social al faptei săvârșite de inculpatul și a gradului de pericol public concret ce îl reprezintă persoana acestuia, s-a avut în vedere că fapta săvârșită este de natură să prejudicieze buna reputație a instituțiilor publice, în speță a Autorității locale a comunei precum și sentimentul de încredere în buna credință a celor desemnați prin votul public în scopul vegherii la realizarea intereselor generale ale comunității locale.
În calitatea sa de exponent și reprezentant al comunității locale, inculpatul a înțeles să încalce cu bună știință normele legale și să se folosească de această calitate, prevalându-se de influența pe care această poziție i-o conferă în relațiile cu celelalte instituții publice sau de interes public, urmărind obținerea pentru sine a unor foloase necuvenite.
negativă a faptei reținute în sarcina inculpatului care aduce o gravă atingere activității și credibilității de care se bucură o instituție de nivelul unei primării, aduce totodată atingere gravă și intereselor personale și impune organelor abilitate de lege să ia măsuri ferme în ceea ce privește urmărirea și judecarea unor astfel de infracțiuni.
Lipsa antecedentelor penale și conduita bună avută anterior în societate nu sunt circumstanțiate de natură să conducă la atenuarea fermității în ce privește măsurile restrictive - privative de libertate ce pot fi luate în cauză, acestea fiind cerințe inerente funcției pe care o ocupă și de care inculpatul s-a prevalat pentru pretinderea unui folos necuvenit.
Trebuie pusă în evidență și atitudinea inculpatului față de organele investite cu aplicarea legii și anume faptul că acesta nu a ezitat nici o secundă, la momentul intervenției echipei DNA, să accelereze autoturismul pe care-l conducea, să demareze în trombă, fără să-i pese că în fața mașinii sale se aflau două persoane din această echipă, să lovească cu violență autoturismul de serviciu al Direcției Naționale Anticorupție, urmărind să-și asigure scăparea. Tribunalul apreciază că nu starea de temere fizică a inculpatului a determinat reacția violentă a acestuia, ci doar temerea de justețea legii, de aplicarea acesteia l-a făcut să fugă, conștient de valențele penale ale acțiunilor sale.
Sunt incidente prevederile art.148 lit.a pr.pen. prin aceea că, deși cunoștea că este căutat de organele de urmărire penală, deci citat telefonic de către procurorul de caz, inculpatul a preferat să se ascundă, să-și închidă și să arunce telefonul său (după cum însuși a declarat) în încercarea de a se sustrage de la urmărire penală. Susținerea acestuia potrivit căreia nu a luat în serios citarea telefonică, despre care a crezut că eoî ncercare de localizare a sa de către cei care-l amenințau, rămâne deocamdată fără suport probator.
În aceste condiții, apreciind că arestarea inculpatului a fost luată cu respectarea condițiilor prevăzute de lege și este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, neexistând motive a se susține că temeiurile ce au stat la baza măsurii s-au modificat, a fost respinsă și solicitarea de înlocuire a acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal inculpatul, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 10 februarie 2010, prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea recursului șiîn principalrevocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. S-a arătat că prin încheiere judecătorul a făcut apreciri asupra fondului cauzei, considerând că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat. Referitor la incidența art.148 alin.1 lit.a pr.pen. consideră că instanța a reținut total neconvingător că inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage. Conform art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO, pericolul de fugă nu trebuie prezumat ci trebuie să existe probe certe care să ateste că inculpatul a avut în mod real intenția de a se sustrage. Simpla constatare că inculpatul nu a dat curs unei convocări telefonice a procurorului de caz, care nu îndeplinea în mod legal cerințele art.175 pr.pen. nu este suficientă. Trebuie să existe probelor certe că inculpatul a avut în mod real intenția de a se sustrage de la desfășurarea procesului penal. Consideră că simpla constatare cu privire la lipsa inculpatului de la domiciliu pe parcursul unei singure zile nu poate fi interpretată drept sustragere. În privința așa zisului flagrant din seara zilei de 14.12.2009 arată că inculpatul a părăsit parcarea hotelului Montana în condițiile în care nu s-a dovedit că ar fi avut reprezentarea că s-a intenționat interceptarea sa de către DNA. Nu s-a dovedit că inculpatul a realizat identitatea celor care îl urmăreau întrucât autoturismul nu purta inscripționat denumirea autorității penale iar ofițerii de poliție nu purtau uniformă. Inculpatului s-a speriat și a plecat din acel loc, fiind și sub imperiul stării de temere generată de amenințările proferate anterior de denunțătorul. În dimineața de 16.12.2009 inculpatul s-a prezentat de bună voie la sediul DNA. Referitor la temeiul arestării, prev.de art.148 lit.f pr.pen. apreciază că prima instanță nu a făcut în mod real și convingător referire la nici o probă certă de natură a confirma această constatare. Ordinea publică nu este amenințată prin lăsarea în libertate a inculpatului, dată fiind suspendarea acestuia din funcția de primar. Referitor la cererea subsidiară s-a arătat că se poate dispune înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul urmând să se supună obligațiilor impuse de instanță.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul recurent a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 pen. rap.la art.6 din Legea nr.78/2000, reținându-se în actul de trimitere în judecată că în cursul lunilor noiembrie decembrie 2009 ar fi pretins de la denunțătorii și și o sumă de peste 10.000 de euro, din care ar fi primit efectiv suma de 5000 de euro, pentru ca prin influența pe care afirma că o are asupra funcționarilor din cadrul C, Direcția Silvică C, Ocolul Silvic H, Apele RTomâne, Grda de Mediu, îi va determina pe aceștia să emită acte favorabile bunei derulări a activității societății SRL
Măsura arestului preventiv a fost luată față de inculpatul recurent la data de 17.12.2009, prin încheierea penală nr.81/2009 a Tribunalului Cluj, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.a și f pr.pen. respectiv că inculpatul s-a ascuns și a încercat să se sustragă de la urmărirea penală deși știa că este căutat de organele de urmărire penală și a fost citat telefonic de procurorul de caz, că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică, rezultat în principal din gravitatea faptei de comiterea cărora este suspectat.
Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului recurent subzistă și impun privarea lui de libertate în continuare.
rezonabilă că inculpatul recurent este autorul faptei de trafic de influență pentru care a fost trimis în judecată are la bază probe și indicii temeinice, respectiv denunțul penal din 11.12.2009 formulat de și 1, declarația lui din 15.12.2009 2-5, declarația lui Pedro din 15.12.2009 7-11, declarați martorului A 17-20, martorului 21-22, proces-verbal e efectuatre de acte premergătoare 32-33, declarația învinuitului 41-42, declarația inculpatului 50-55, declarațiile martorilor Iului, 89-95; 97-101;119-123, 131-132; proces-verbal de certificare a înregistrărilor ambientale dintre inculpat și denunțătorii și, puse la dispoziție de denunțători 135-149, proces-verbal de certificare a înregistrărilor ambientale dintre inculpat și, 150-155, proces-verbal de certificare a înregistrărilor ambientale în biroul inculpatului de la Primăria, 163-190, proces-verbal de certificare a înregistrărilor ambientale din incinta Restaurantului Montana, 197-210, planșe foto 156-162, 191-196, planșa fotografică reprezentând momentele în care la data de 14.12.2009 inculpatul s-a întâlnit cu denunțătorul în incinta restaurantului Montana 211-224, procesul-verbal din 15.12.2009, cu ocazia realizării acțiunii de prindere în flagrant 225-226, planșa fotografică cu aspecte ale autoturismului aparținând DNA Serviciul Teritorial Cluj avariat de inculpat 227-230, planșa fotografică cu aspecte privind consemnarea seriilor bancnotelor remise de denunțătorul în data de 14.12.2009 inculpatului 16-22 vol.2, procesul-verbal de efectuare a percheziției autoturismului cu nr.de înmatriculare -, aparținând Primăriei Comunei și folosit de inculpat 31 vol.2.
În mod corect a reținut instanța de fond că există date potrivit cărora inculpatul ar fi fugit și s-ar fi ascuns în scopul sustragerii de la urmărirea penală și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aceste date rezultând din probele și mijloacele de probă mai sus indicate.
Referitor la susținerea inculpatului recurent că nu a fost dovedită existența temeiului de arestare prev.de art.148 lit.a pr.pen. curtea constată că s-a mai pronunțat asupra aspectelor invocate de inculpat la data de 22.1.22009, dată de la care nu au survenit modificări cu privire la cele statuate.
Astfel, susținerea inculpatului că ar fi plecat la sosirea DNA-ului din stația aflată la ieșirea din orașul H din cauza fricii, întrucât ar fi fost amenințat anterior de către denunțători că va fi dat pe mâna DNA-ului, nu are nici un suport probator și nu este credibilă, în contextul în care inculpatul, ca reprezentant al unei autorități a statului, în cazul în care ar fi fost amenințat, trebuia să se adreseze celorlalte autorități statale, competente în a-i oferi protecție și nu să stea în pasivitate, timp de peste un an și J, de când cunoștea, potrivit propriilor sale susțineri, că firma denunțătorilor ar fi desfășurat activități fără a deține autorizațiile necesare.
De altfel, dacă inculpatului i-ar fi fost atât de frică de denunțători, nu se explică motivul pentru care s-a întâlnit cu aceștia în data de 14.12.2009 în jurul orei 23 la un bar situat la ieșirea din localitatea H, când firesc era să se întâlnească în timpul programului de lucru, la sediul Primăriei.
purtate cu ocazia întâlnirii de mai sus contrazic susținerile recurentului.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului recurent, curtea reține că gravitatea particulară a faptei de comiterea căreia este suspectat inculpatul recurent și reacția publicului la săvârșirea unor astfel de infracțiuni de către funcționari ai statului sunt de natură a provoca o tulburare socială de natură a justifica, cel puțin pentru un anumit timp, măsura arestării preventive.
Privarea de libertate a inculpatului recurent este necesară în circumstanțele cauzei, vând în vedere atitudinea acestuia pe parcursul urmării penale, încercarea de a se ascunde în scopul sustragerii de la urmărirea penală, neexistând garanții că lăsat în libertate nu ar încerca să îngreuneze cercetările, modul în care se pare că ar fi acționat permițând să se întrevadă acest risc.
Împrejurarea că inculpatul recurent a fost suspendat din funcția de primar nu este de natură a atenua la momentul actual rezonanța negativă în comunitate a faptei presupus a fi fost comisă de inculpat.
Susținerea inculpatului că judecătorul fondului ar fi făcut în încheierea atacată aprecieri cu privire la fondul cauzei, respectiv la vinovăția sa, nu constituie un motiv care să afecteze valabilitatea încheierii atacate, putând fi eventual analizat ca și motiv de incompatibilitate a acestuia de a mai soluționa fondul cauzei, într-un alt cadru procesual.
În consecință, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.din 3 februarie 2010 Tribunalului Cluj.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr.din 3 februarie 2010 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C, suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - ---
Red./
16.02.2010 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ana CovirgJudecători:Ana Covirg, Livia Mango Ioana Cristina
