Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 997/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.997/
Ședința publică din data de 15.10.2009
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii din 29.09.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare cercetarea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpatului dea nu părăsi localitatea. În susținerea celor solicitate arată că: în cauză nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa; nu s-a găsit nicio probă materială; temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă; inculpatul a mai fost pus în libertate în cursul cercetării judecătorești și s-a prezentat la toate termenele la care a fost citat.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Arad ca legală și temeinică, apreciind că față de infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat nu se justifică punerea acestuia în libertate.
Inculpatul recurent, luând cuvântul se declară de acord cu susținerile apărătorului, solicitând admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală din 29.09.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arad, a respins cererile pentru revocarea măsurii arestării preventive, respectiv pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și.
În baza art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la 24.12.1967, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 1 din 26.02.2009, emis de Curtea de APEL TIMIȘOARA și, fiul lui G și, născut la 22.09.1967, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 26.02.2009, emis de Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul reținut următoarele:
Examinând cerințele prevăzute de art. 143 alin. 1 Cod penal și probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de redare a interceptărilor telefonice, autorizații perchiziții domiciliare, procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, autorizație percheziție informatică, raport de constatare tehnico-științifică, proces verbal efectuare percheziție informatică, declarații martori, declarații învinuiți/inculpați, declarații părți vătămate, instanța a constatat existența presupunerii rezonabile în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Cu privire la incidența dispozițiilor art.148 Cod procedură penală, instanța a constatat că pentru infracțiunile pentru care s-a dispus măsura arestării preventive și trimiterea în judecată a inculpaților, respectiv infracțiunile prevăzute de art. art. 7 al. 1 din Legea 39/2003, înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 al. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și fals de monedă și alte valori în formă continuată, prevăzută de art. 282 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 lit. f) teza I Cod procedură penală.
Cu privire la condiția prevăzută de art. 148 lit. f) teza a II-a, respectiv pericolul pentru ordinea publică, instanța a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Din fișa de cazier judiciar existentă la dosar s-a reținut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale aflându-se în situația recidivei postexecutorii, prevăzută de art.37 lit.b, Cod penal, față de pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.158/03.09.2004 a Judecătoriei Arad, arestat la 16.04.2004, liberat condiționat la 29.12.2006, cu un rest rămas neexecutat de 482 zile.
La stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, respectiv infracțiunile de constituire grup infracțional organizat, înșelăciune în formă continuată și fals de monedă și alte valori în formă continuată. Astfel, conform dispozițiilor art. 2 lit. a) din Legea 39/2003 un grup infracțional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă de timp și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Conform dispozițiilor art. 2 lit. b) pct. 7 din Legea 39/2003, infracțiunea prevăzută de art. 282 Cod penal se regăsește printre aceste infracțiuni grave. Instanța a reținut de asemenea, numărul mare de persoane înșelate prin plasarea acestor bancnote, numărul mare de bancnote false plasate, peste 200, și numărul destul de mare de persoane implicate în plasarea acestora.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Împotriva încheierii de ședință din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând judecarea sa în stare de libertate sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci doar cu ocazia susținerii concluziilor orale, motivele invocate fiind menționate în partea introductivă a deciziei.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor invocate de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.C.P.P. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum si art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În completarea considerentelor și evaluării făcute de prima instanță, pe care și le însușește, instanța de recurs constată și că din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual rezultă că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de declarațiile inculpaților și martorilor, audiați de prima instanță. Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1 și 3.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 282 alin. 1.Cod Penal, art. 282.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, respectiv de constituire de grup infracțional organizat, înșelăciune și fals de monedă și alte valori în formă continuată. Sub acest aspect, instanța de recurs reține că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, caracterul organizat al acestor activități ilicite pentru care există date că ar fi fost săvârșite de către inculpat, numărul persoanelor implicate și întinderea teritorială a activității).
În ce privește depășirea termenul rezonabil invocata de inculpat, instanța apreciază că trebuie avută în vedere gravitatea și consecințele infracțiunii cu privire la care există indicii că ar fi fost săvârșită de acesta. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (cauzeleLabita Italia,Neumeister Austria,Stasaitis Lituania). Prin prisma dispozițiilor art. 6 și 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat nu doar prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează încă în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate. În acest sens, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceasta implica activitatea mai multor persoane și cu o rază teritorială extinsă, că faptele aduc atingere nu numai patrimoniului, ci și încrederii și securității circuitului civil, încrederii în moneda utilizată în relațiile civile și comerciale, cu impact social deosebit; iar lăsarea în libertate a inculpatului nu ar face altceva decât să sporească acest sentiment de nesiguranță și să conducă la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății conduce la pericolul întreținerii climatului infracțional, creând făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Asemenea fapte, impun obligația statului de a lua toate măsurile necesare pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului. Pe de altă parte, în condițiile unui probatoriu complex, a unei activități infracționale extinse, a unui număr mare de persoane ce trebuie audiate - inculpați și martori, nu se poate reține că nu s-au depus diligențele necesare și suficiente pentru efectuarea procedurilor în termen rezonabil.
Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicate inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport cu aceste criterii, precum și cu aspectele anterior analizate, instanța de recurs constată că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică.
Având în vedere considerentele expuse anterior, rezultă că înlocuire a măsurii arestării preventive nu se impune, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 C.P.P. întrucât garanțiile oferite de măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara nu sunt suficiente pentru a asigura liniștea și sentimentul de securitate al cetățenilor, cu atât mai mult cu cât este vorba de persoane în privința cărora există presupunerea rezonabilă că au fost apte să falsifice moneda națională.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. 2.proc.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 15.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. 20.10.2009
Tehnored.LP
2ex/ 26.10.2009
Prima inst. - Trib.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.997/
Ședința publică din data de 15.10.2009
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 15.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - G -
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
TRIBUNALUL ARAD
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr- vol. III-141 file, privind pe inculpații și.
Anexe: dosar Tribunalul Arad nr- vol.I-380 file, la care se află atașate dosarele Tribunalului Arad nr-- 52 file, al Curții de APEL TIMIȘOARA nr--25 file, dosar nr- vol. II- de la 381 la 711 file la care se află atașat dosarul Curții de APEL TIMIȘOARA nr--13 file, dosar urmărire penală nr.66/D/P/2008- vol. I-368 file, vol. II-372 file,. III- 352 file, vol.IV-395 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
-
Tehnored. 20.10.2009
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
CĂTRE,
TRIBUNALUL ARAD
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr- vol. III-141 file, privind pe inculpații și.
Anexe: dosar Tribunalul Arad nr- vol.I-380 file, la care se află atașate dosarele Tribunalului Arad nr-- 52 file, al Curții de APEL TIMIȘOARA nr--25 file, dosar nr- vol. II- de la 381 la 711 file la care se află atașat dosarul Curții de APEL TIMIȘOARA nr--13 file, dosar urmărire penală nr.66/D/P/2008- vol. I-368 file, vol. II-372 file,. III- 352 file, vol.IV-395 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
-
Tehnored. 20.10.2009
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
