Cerere de amânare a executării pedepsei (art. 453 c.p.p.). Decizia 1060/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 11419/3/2009
1531/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr.1060
Ședința publică de la 13 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Francisca Vasile
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către condamnatul, împotriva sentinței penale nr.564, din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurentul - contestator, pentru care se prezintă avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și având în vedere dispozițiile art. 455 Cod procedură penală, raportat la art. 453 lit. a Cod procedură penală, solicită amânarea executării pedepsei aplicată recurentului, în raport și de concluziile expertizei medico-legale, efectuată în cauză.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, solicitând menținerea soluției instanței de fond pe care, o consideră legală și temeinică, având în vedere că, afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate și prin rețeaua sanitară a ANP. Mai solicită, obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 564/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr- s-a respins ca nefondată, cererea de amânare a executării pedepsei de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1060 din 15. 09 2006 Tribunalului București - Secția Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2086 din 19. 04 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată depetentul -condamnat,fiul lui și, ns. la data de 24. 02. 1962, domiciliat în com., sat., Jud.
A obligat petentul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe petentul condamnat a solicitat amânarea executării pedepsei de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1060 din 15.09.2006 a Tribunalului București - Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 2086 din 19.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În cererea formulată petentul a învederat că urmează să efectueze o perioadă de recuperare în urma intervenției chirurgicale pe care a suferit-o la data de 11.03.2009.
Petentul a depus la dosar mai multe acte medicale din care rezultă că în perioada 2.03.2009- 11.03.2009 petentul a fost internat în Spitalul de Urgență cu diagnosticul lombosciatalgie dreaptă cu traseu radicular L5, în vederea efectuării investigațiilor de specialitate. S-a menționat că s-a intervenit chirurgical, practicând-se ablația herniei de disc lombare L4 dreaptă și stenozei de canal lombar L4- l5, menționându-se că evoluția post operatorie a fost favorabilă. De asemenea, a mai rezultat tot din actele medicale depuse la dosar că petentul necesită parcurgerea unui program de recuperare de 6- 12 luni.
Din referatul întocmit de Biroul Executări Penale al Tribunalului București Secția I Penală a rezultat că sentința penală nr. 1060 din 15.09.2006 a Tribunalului București - Secția I penală a fost modificată prin decizia penală nr. 806 din 23.11.2006 a Curții de Apel București, reducându-se pedeapsa aplicată acestuia la 7 ani închisoare și a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2086 din 19.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul declarat de inculpat, acesta fiind încarcerat de la data de 17.05.2006 și până la data de 16.05.2013.
Ulterior, prin sentința penală 1358 din 24.11.2008 a Tribunalului București Secția I penală petentul a beneficiat de întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni de la data de 24.11.2008 la 24.02.2009. Prin sentința penală nr. 1368 din 18. 11 2008 Tribunalului București secția - a II-a penală petentul a mai beneficiat de o perioadă de 3 luni de întrerupere a executării pedepsei. De asemenea, și prin sentința penală nr. 62 din 23.01.2009 a Tribunalului București - Secția I penală petentul a mai beneficiat de întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni de la data de 23.01.2009 la data de 23.04.2009.
Prin urmare, la data formulării prezentei cereri petentul se afla în întreruperea executării pedepsei dispuse prin sentința penală nr. 62 din 23.01.2009 a Tribunalului București Secția I penală.
În vederea soluționării cererii de întrerupere a executării pedepsei, Tribunalul a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală dacă petentul în raport de diagnosticul ce rezultă din actele medicale depuse la dosar se mai află în imposibilitatea executării pedepsei.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. A- a rezultat că petentul condamnat prezintă diagnosticul de:
1) vertebrală.
2) Stenoză canal vertebral L4- l5 și hernie de disc lombară L4 parmediană dreaptă recent operată în martie 2009 cu indicație de tratament recuperator neuromotor.
3) vertebrală cervicală cu hernie de disc cervicală C4 dreapta cu indicație neurochirurgicală. discale C5-C6
4) Insuficiență circulatori cerebrală
5) cronică genunchi bilateral
6) gradul III.
În raport de diagnosticul prezentat de petent se concluzionează că: "Actualul stadiu al patologiei vertebrale pe care o prezintă susnumitul impune efectuarea unei intervenții chirurgicale într-o clinică de profil aparținând Ministerului Sănătății, cât și în cadrul rețelei sanitare a ANP. Recuperarea neuromotorie postoperatorie poate fi efectuată numai într-o clinică de specialitate a Ministerului Sănătății, ANP-ul asumându-și responsabilitatea prezentării sub pază a sus - numitului în vederea realizării tratamentului recomandat. Afecțiunile de la punctele 4, 5, 6 pot fi tratate în cadrul rețelei sanitare a ANP, cu respectarea indicațiilor terapeutice". În final, s-a concluzionat că petentul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.
Analizând actele dosarului, raportul de expertiză medico-legală, precum și dispozițiile art. 453 lit. a din Cpp conform cărora amânarea executării pedepsei se dispune când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării pedepsei și lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, Tribunalul a constatat că petentul nu se află în această situație.
Deși acesta a fost operat recent și are nevoie de tratament de recuperare și în viitor necesită o altă intervenției chirurgicală acestea pot fi efectuate în rețeaua sanitară a Ministrului Sănătății sub pază, ANP-ul urmând să-și asume responsabilitatea prezentării sub pază a petentului în vedere efectuării tratamentului medical, fie în cadrul rețelei sanitare a ANP. Totodată, Tribunalul are în vedere și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 455 din Cod procedură penală referitoare la pericolul pentru ordinea publică, constând că acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și totodată, în această pedeapsă s-a contopit și restul de 1020 de zile închisoare rămas dintr-o altă pedeapsă.Prin urmare, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul care nu a înțeles să-l motiveze în scris sau să-l susțină oral în fața instanței, deși a fost legal citat, iar apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea cererii de amânare a executării pedepsei formulată de condamnat în raport de concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză.
În speță, la solicitarea instanței de fond s-a efectuat un raport de expertiză medico-legală la data de 15.04.2009, prin examinarea condamnatului și a actelor medicale puse la dispoziția comisiei medicale din care a făcut parte și un medic reprezentant al rețelei sanitare a
Din concluziile acestui raport de expertiză medico-legală concluzii ce au fost însușite de toți membrii comisiei medicale, și care nu a fost contestat de către condamnat rezultă că acesta nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical.
Ca urmare, Curtea constată că, pe baza acestei expertize medico-legală instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cauză, nefiind îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 453 lit. a Cod procedură penală, în sensul că, condamnatul nu suferă de o boală gravă care să facă în prezent imposibilă executarea pedepsei închisorii de 9 ani închisoare.
Pentru considerentele arătate recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.564/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-17.07.2009
Opinie separată
a d-nei jud.
Consider că sentința atacată trebuia casată și rejudecând trebuia admisă cererea de amânare a executării pedepsei.
Dispozițiile art. 453 lit. a Cod procedură penală, astfel cum au fost modificate prin OUG60/2006, stabilesc două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei, acestea fiind aplicabile și în cazul amânării executării pedepsei.
În ceea ce privește prima condiție, se constată că aceasta vizează starea de sănătate a persoanei condamnate și trebuie să se dovedească pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că persoana condamnată prezintă diagnosticul:
"1. vertebrală.
2. Stenoză canal vertebral L4-L5 și hernie disc lombară L 4 paramediană dreaptă recent operată (martie 2009) - cu indicație de tratament recuperator neuromotor.
3. vertebrală cervicală cu hernie de disc cervicală C 4 dreapta - cu indicație neurochirurgicală. discale C 5- C 6.
4. Insuficiență circulatorie cerebrală.
5. cronică genunchi bilateral.
6. gr. II".
S-a precizat în același raport că inculpatul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din procesul-verbal medical dar că instituția medico-legală nu-și asumă responsabilitatea în ceea ce privește modul în care se aplică în cadrul rețelei sanitare a tratamentul recomandat.
Cererea condamnatului petent se încadrează în art. 453 lit. a Cod procedură penală.
Conform dispozițiilor de la art. 453 lit. Cod procedură penală când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică poate fi amânată executarea pedepsei închisorii.
Din actele dosarului se constată că persoana condamnată a executat o parte din pedeapsă și i s-a admis o cerere de întrerupere a executării pedepsei prin sentința penală nr. 1358/24.11.2008. Ca atare condițiile privind pericolul concret pentru ordinea publică a fost apreciat de instanța ce a dispus întreruperea executării pedepsei, în lipsa unor elemente noi, instanța ce soluționează amânarea executării pedepsei neputând să facă alte aprecieri.
În ceea ce privește cealaltă condiție impusă de lege pentru admiterea cererii - cel condamnat să sufere de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, consider că este îndeplinită deși expertiza menționează expres că acesta nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical.
Se observă însă că în același raport de expertiză medico-legală se precizează că petentul necesită o intervenție neurochirurgicală, care se poate efectua atât într-o clinică de profil aparținând Ministerului Sănătății, cât și în cadrul rețelei sanitare a ANP, iar recuperarea neuromotorie postoperatorie poate fi efectuată numai într-o clinică de specialitate aparținând Ministerului Sănătății, ANP-ul asumându-și responsabilitatea prezentării sub pază a sus-numitului în vederea realizării tratamentului recomandat.
Nu există însă nici o garanție referitoare la modul în care ANP își va îndeplini această sarcină și nici o obligație legală trasată în sarcina ANP.
Dată fiind natura bolii care presupune un tratament de lungă durată pentru recuperare, consider că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 453 lit. a teza ultimă, după modificarea operată prin Legea 195/2009 "cererea de amânare a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă în condițiile art. 1391, care se aplică în mod corespunzător", o asemenea soluție fiind nerealistă în practică din cauza cheltuielilor mari pe care le-ar implica.
De asemenea, la aprecierea oportunității admiterii unei astfel de cereri, date fiind consecințele medicale ce pot surveni în urma neefectuării intervenției chirurgicale și a tratamentului, apreciez că trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg potrivit căreia menținerea în stare de arest a unei persoane bolnava poate constitui un tratament inuman. Art. 3 din CEDO prevede că "nimeni nu poate fi supus torturii nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante".
Jurisprudența Curții a fost constantă în a afirma că interdicția aceasta este absolută, că nu comportă nici o derogare, chiar în situația existenței unui pericol public ce amenință viața națiunii (Akosy contra Turciei; și alții contra Bulgariei, etc.). și că natura infracțiunii sau comportamentul deținutului sunt lipsite de relevanță în aprecierea respectării art. 3 din Convenție.
Cum dispozițiile CEDO au prioritate de aplicare în raport de legislația internă, consider că în cauză se impunea admiterea recursului, casarea sentinței penale și admiterea cererii de amânare a executării pedepsei.
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Cristina Rotaru, Francisca Vasile
