Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 c.p.p.). Decizia 256/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 256
Ședința publică din data de 07 martie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 19 februarie 1956, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 27 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată cererea de contopire a pedepselor.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurentul-condamnat, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat, din Baroul Prahova, conform delegației nr. 1565/2008 aflată la fila 18 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu, cu acordul instanței, a luat legătura cu recurentul-condamnat, învederând instanței faptul că acesta nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru condamnat, solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de contopire a pedepselor aplicate prin cele 3 hotărâri judecătorești definitive pentru infracțiunile concurente conform art. 33 lit. a și art. 36 Cod penal.
Învederează instanței faptul că se solicită contopirea unei pedepse de 6 ani închisoare aplicată prin sentința Tribunalului Militar București, definitivă prin decizia penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu alte două pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate pentru infracțiuni prev. de Legea nr. 82/1991 și Legea nr. 87/1994.
Arată că au fost emise 2 mandate de executare nr. 1760/06.07.2006 și nr. 2751/05.05.2005 de către Tribunalul București și respectiv Judecătoria Târgoviște.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului declarat de condamnatul, casare în parte a sentinței penale nr. 27 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Să se dispună contopirea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1081/17.10.2003 a Judecătoriei Târgoviște cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1498/25.11.2004 a Tribunalului Municipiului Să se aplice condamnatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
De asemenea să se scadă perioadele executate de la 04.02.2000 - martie 2001 și 29.09.2005 la zi. Cu anularea mandatelor de executare și emiterea unui nou mandat.
În ce privește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 79/30.05.1996 a Tribunalului Militar Teritorial B, aceasta nu este concurentă cu celelalte două întrucât a rămas definitivă prin recursul în anulare al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recurentul condamnat având ultimul cuvânt solicită să îi fie admis recursul, să fie casată sentința Tribunalului Dâmbovița și pe fond să i se admită cererea de contopire.
Arată că recursul în anulare a fost declarat de Procurorul General al României, pedeapsa de 2 ani fiind grațiată.
Solicită instanței scăderea perioadei de 2 luni și 6 zile - arest preventiv care a fost executată în baza sentinței penale nr. 79/1996 a Tribunalului Municipiului Arată că pedepsele de câte 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1081/2003 a Judecătoriei Târgoviște, sunt concurente cu pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1498/2004 a Tribunalului Municipiului B în a cărei executare se află în prezent și cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 79/1996 a Tribunalului Municipiului
Să fie contopite pedepsele de câte 6 luni închisoare cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1498 din 2004 Tribunalului București, definitivă prin decizia penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Solicită deducerea perioadelor: 28.10.1994 - 30.12.1994; 04.02.2000 - 02.03.2001; 29.09.2005 la zi și anularea mandatelor de executare emise până în prezent, în vederea executării pedepsei în baza unui singur mandat de executare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Luând în examinarea actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.27 din 14.01.2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea formulată de condamnatul (fiul lui și, născut la 19.02.1956), în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, de contopire a pedepselor aplicate prin sentințele penale nr.79/1996 a Tribunalului Militar Teritorial B, nr.1081/2003 a Judecătoriei Târgoviște și nr.1498/2004 a Tribunalului București -Secția a II a Penală, ca nefondată.
Totodată, s-a dispus și obligarea acestuia la plata sumei de 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza lucrărilor efectuate în dosarele penale nr.204/1995 al Tribunalului Militar Teritorial B, nr.5994/2002 al Judecătoriei Târgoviște și nr.6276/2002 al -Secția a II a Penală, prima instanță a reținut, în fapt, că nu sunt întrunite dispozițiile art.33 lit.a privind contopirea pedepselor executabile aplicate în cazul concursului de infracțiuni, atunci când două sau mai multe fapte au fost săvârșite de aceeași persoană și mai înainte de a fi condamnate definitiv pentru vreuna dintre ele.
Astfel, față de data săvârșirii faptelor de către petiționarul condamant și data rămânerii definitive a sentințelor penale în discuție s-a constatat că fapta comisă în octombrie 1994, obiect al sentinței penale nr.79/1996 pronunțată de Tribunalului Militar Teritorial B nu este concurentă cu infracțiunea săvârșită în perioada 1998-mai 1999 și reținută prin sentința penală nr.1081/7.10.2003 a Judecătoriei Târgoviște pe de o parte, iar pe de alta nu sunt îndeplinite condițiile legale nici în raport de fapta comisă în februarie 2000 și pentru care a fost condmant prin sentința penală nr.1498/25.11.2004 a Tribunalului București -Secția a II a Penală.
S-a stabilit totodată că într-adevăr faptele comise în perioada 1998-mai 1999 sunt concurente cu infracțiunea din februarie 2000, ambele fiind săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, însă prin sentința penală nr.1498/25.11.2004 a -Secția II a penală s-au dedus perioadele executate de la 29.09.2005 la 29.03.2006 și respectiv de la 4.02.2000 la 2.03.2001, de la 29.09.2005 la 30.06.2006.
Ca urmare, s-a concluzionat că nu se mai impune contopirea acestor ultime condamnări deoarece anterior s-a dedus sancțiunea de 6 luni închisoare, din durata pedepsei de 6 ani închisoare, în a cărei executare se află în prezent petiționarul.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs condamnatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținându-se că printr-o incompletă analiză și injustă apreciere a lucrărilor efectuate în cele trei cauze, precum și printr-o greșită interpretare a dispozițiilor legale în materie, în mod greșit s-a respins cererea de contopire a pedepselor.
S-a solicitat casarea acesteia, reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, admiterea cererii formulate, fiind întrunite dispozițiile art.36 și 33, ce reglementează cumulul juridic al pedepselor în cazul infracțiunilor concurente, ori comise în stare de recidivă postexecutorie, astfel cum s-a interpretat și printr-o decizie de îndrumare pronunțată de Plenul Fostul Tribunal Suprem.
În susținerea motivelor de casare, s-au depus ca acte noi în recurs adeverința nr.J/- din 14.02.2008 eliberată de Administrația Penitenciarului Mărgineni, xerocopii de pe mandatele de executare a pedepsei nr.1760/2006 emis de -Secția a II a penală la 6.07.2006 și respectiv 21.11.2005, nr.2751/2003 din 5.05.2005 emis de Judecătoria Târgoviște și minuta deciziei nr.4203 din 30.06.2006 întocmită de -Secția Penală în dosarul nr.450/I/2006.
Recursul este fondat.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, a înscrisurilor depuse ca acte noi în recurs, în raport de motivele invocate, ce constituie cazul de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 18 Cod proc. penală, rezultă că prima instanță a comis o gravă eroare în stabilirea situației de fapt.
Regulile procedurale înscrise sub art. 33 al. 1 lit. a, art. 36 al. 2 și 3 Cod penal și art. 449 al. 1 lit. a Cod proc. penală au fost greșit interpretate iar soluția adoptată contravine atât doctrinei cât și jurisprudenței majoritare, ce asigură garantarea funcționării principiului cumulului juridic al pedepselor în tragerea la răspundere penală pentru infracțiuni concurente, judecate separat și a căror condamnare a fost pusă în executare prin emiterea de mandate de arestare succesive.
Sub un prim aspect, trebuie observat faptul că instanța sesizată cu o cerere de contopire de pedepse este obligată aoe xamina sub toate aspectele care ar putea justifica o atare operațiune juridică.
Ca urmare, împrejurarea că pedeapsa pronunțată pentru una din infracțiunile în concurs a fost grațiată, nu constituie un motiv de respingere a unei atari cereri făcută de condamnat atunci când se constată că în executarea separată s-au emis mandate de executare ori arestare preventivă.
Jurisprudența recunoaște unanim că în această situație, modificarea hotărârii executabile aflată sub puterea lucrului judecat, deci și orice scădere a duratei executate inclusiv în considerarea pedepsei grațiate impune atât anularea formelor de executare emise anterior în baza hotărârilor judecătorești separate, dar și emiterea unui nou mandat conform art. 449 al. 1 lit. a Cod proc. penală.
Pe de altă parte, analiza rațională a dispozițiilor art. 33 lit. a și art. 36 Cod penal determină concluzia că prev. art. 34 Cod penal, privind cumulul juridic de pedepse se aplicată și în cazul în care după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că infractorul suferise o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă și executată în tot sau în parte.
Mai mult, rezultă fără dubiu că prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru parte din infracțiunile concurente, sfera concursului de infracțiuni nu s-a închis, ca pluralitate de infracțiuni, instanțele judecătorești sesizate conform art. 449 Cod proc. penală fiind obligate să scadă din durata pedepsei executabile, ceea ce s-a executat pentru infracțiunile concurente, indiferent de data descoperirii acestora și cauzele intervenite, inclusiv înlăturarea răspunderii penale ori a consecințelor condamnărilor separate.
Recurentul se află în prezent în executarea sentinței penale nr. 1498 din 25 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Mun. B - Secția a II-a Penală, în dosarul nr. 6276/2002, definitivă prin decizia penală nr. 6062/27 octombrie 2005 ICCJ - Secția penală.
Prin această hotărâre a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru trafic de influență prev. de art. 257 al. 1 cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 lit. b Cod penal, faptă săvârșită în perioada octombrie 1999 - februarie 2000.
Totodată, conf. art. 88 Cod penal s-a computat din durata pedepsei arestarea preventivă în baza mandatului nr. 11 din 04 februarie 2000 emis de Parchetul de pe lângă ICCJ - Secția penală (în primul ciclu procesual) respectiv de la 04 februarie 2000, la 03 martie 2001.
Pedeapsa a fost pusă în executare prin mandatul nr. 1760 din 21 noiembrie 2005 emis de Tribunalul Municipiului B - Secția II Penală, fiind reîncarcerat începând cu data de 29 martie 2006 și în prezent.
Ulterior, admițându-se contestația în anulare introdusă de condamnat, prin decizia penală nr. 4203 din 30 iunie 2006 (dosar nr-) a ICCJ - Secția penală și procedând la rejudecarea recursului declarat de acesta împotriva sentinței penale nr. 1498 din 25 noiembrie 2004 menținut soluția adoptată de instanțele anterioare.
În schimb, instanța supremă de control judiciar a modificat durata computării dispunând scăderea a 393 zile închisoare executată în perioada 04 februarie 2000 - 02 martie 2001, dar și de la 29 septembrie 2005 la 30 iunie 2006.
Ca urmare, anulând mandatul inițial, prima instanță a emis un nou mandat de executare sub nr. 1760 din 06 iulie 2006, cuprinzând noile dispoziții privind durata computării deținerilor anterioare.
Potrivit adresei nr. J/- din 14 februarie 2008 eliberată de Penitenciarul Mărgineni, - depusă ca act nou în recurs -, se constată că față de prevederile art. 40 din nr. 2860/C/06.11.2000, noul mandat nu poate fi adus la îndeplinire, decât prin executarea pedepselor în cumul aritmetic, deoarece în intervalul 29 septembrie 2005 - 28 martie 2006, condamnatul a fost deținut în executarea sentinței penale nr. 1081/2003 a Judecătoriei Târgoviște, iar până în prezent mandatul nr. 2751/2005 emis în baza acesteia nu a fost anulat.
Din examinarea dosarului nr. 5994/2003 al Judecătoriei Târgoviște rezultă că prin această ultimă hotărâre, modificată prin decizia penală nr. 555/16 noiembrie 2005 Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr. 406/25 aprilie 2005 Curții de APEL PLOIEȘTI, recurentul a fost condamnat la două pedepse de câte 6 luni închisoare pentru fals intelectual prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal și evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13, art. 37 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal, fapte comise în perioada august 1998 - mai 1999.
În atare situație, cum săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, stabilită prin sentința penală nr. 1498/2004 a - Secția a II-a penală, s-a epuizat abia în februarie 2000, - deci mai înaintea datei de 25 aprilie 2005 -, când a rămas definitivă ultima condamnare de 6 luni închisoare, este cert că cele 3 infracțiuni sunt concurente real conf. art. 33 lit. a Cod penal și supuse regimului reglementat prin art. 36 al. 2 cod penal, în condițiile art. 449 al. 1 lit. a Cod proc. penală.
Întrucât regulile referitoare la modificarea pedepsei în cazul judecării separate a infracțiunilor concurente sunt de strictă interpretare, argumentele juridice invocate de prima instanță contravin prevederilor legale menționate și considerațiilor făcute pe marginea acestora, astfel cum au fost interpretate în doctrina și jurisprudența de specialitate.
Indiferent că la data introducerii cererii condamnarea de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1081/2003 a Judecătoriei Târgoviște fusese sau nu executată, stabilirea răspunderii penale potrivit principiului cumulului juridic nu este posibilă pe cale administrativă, ci numai prin adoptarea unei hotărâri penale de către o instanță legal competentă, care să determine cu autoritate de lucru judecat atât durata pedepsei rezultante conf. art. 34 lit. b Cod penal și timpul executat în considerarea pluralității de infracțiuni, cât și să dispună anularea formelor de executare emise în baza sentințelor anterioare și emiterea unui nou mandat de executare în sensul celor expuse.
Sub un alt aspect, Curtea observă că prima instanță era datoare să se supună deciziei de îndrumare nr. 1 din 20 iunie 1987 Plenului Tribunalului Suprem, dată pentru asigurarea unei practici unitare în aplicarea legii privind regimul sancționării infracțiunii continue și continuate, conform Constituției și legii de organizare judiciară în vigoare.
Astfel, instanța supremă de control jurisdicțional a decis că în cazurile în care legea penală prevede că anumite efecte juridice se produc în raport de data săvârșirii infracțiunii, prin această expresie trebuie înțeles data actului de executare ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii, iar nu data consumării acesteia prin producerea rezultatului.
Pe de altă parte, s-a îndrumat între altele, că în cazul infracțiunii continue sau continuate, excluzând cazurile limitativ enumerate, între care nu se regăsește și modificarea pedepsei, după condamnarea definitivă, inclusiv înlăturarea beneficiului grațierii, întreruperea termenelor de prescripție ori reabilitare, consecințele juridice se produc din momentul în care elementele constitutive ale infracțiunii sunt întrunite și potrivit legii, făptuitorul poate fi tras la răspundere penală.
În speță, prin cererea întemeiată pe dispozițiile art. 449 al. 1 lit. a cod proc. penală, recurentul a solicitat și scăderea arestului preventiv executat în cursul judecății dosarului nr. 204/1995 al Tribunalului Militar Teritorial B, susținând că infracțiunea de trafic de stupefiante, reținută în sarcină este concurentă cu faptele stabilite prin sentințele penale nr. 1498/2004 a - Secția a II-a penală și nr. 1081/2003 a Judecătoriei Târgoviște.
Din materialul dosarului, rezultă că prin sentința penală nr. 79 din 30 mai 1996 pronunțată în această cauză, definitivă prin decizia penală nr. 69 din 19 octombrie 1997 ICCJ - Secția penală, s-a dispus condamnarea acestuia conform art. 312 al. 1 cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal, faptă comisă în perioada septembrie - octombrie 1994, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Totodată, s-a scăzut din durata pedepsei reținerea din 28 octombrie 1994 și arestarea preventivă în baza mandatului nr. 145/1994 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B, începând cu 29 octombrie 1994 și până la 29 decembrie 1994, când a fost pus în libertate provizorie sub control judiciar.
Ulterior, admițându-se recursul în anulare, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ, prin decizia penală nr. 22 din 29 martie 1999, casând în parte hotărârile pronunțate în cauză, instanța supremă a redus cuantumul pedepsei de la 4 ani, la 2 ani închisoare.
Separat, și această ultimă sancțiune a fost grațiată integral prin decretul prezidențial nr. 127 din 20 aprilie 1999.
Examinând cererea condamnatului potrivit considerentelor deciziei de îndrumare nr. 1/87 a Plenului Tribunalului Suprem, - nemodificată până în prezent -, se constată că prima instanță a stabilit greșit natura juridică a pluralității de infracțiuni, argumentându-și soluția prin raportarea antecedentelor penale la traficul de stupefiante, comis în luna octombrie 1994 și reținut prin sentința penală nr. 79/1996 a Tribunalului Militar Teritorial B.
Or, potrivit disp. art. 33 și 36 Cod penal, clarificarea unei atari situații juridice vizând data săvârșirii faptelor și aceea a condamnărilor definitive, între altele, și pentru infracțiuni continue sau continuate, față de îndrumările instanței supreme impunea prioritar stabilirea efectelor juridice ale infracțiunilor de fals intelectual și evaziune fiscală, reținute în sentința penală nr. 1081/2003 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 46/25 aprilie 2005 Curții de APEL PLOIEȘTI, dar și primirea acțiunii din octombrie 1998,- (când s-a emis prima documentație falsă) -, ca fiind act de executare ce atrăgea răspunderea penala a făptuitorului, întrunindu-se conținutul incriminator, reglementat prin cele două legi penale speciale.
O atare operațiune juridică justifică susținerea recurentului în sensul că fiind condamnat definitiv pentru fapta comisă în anul 1994 abia prin decizia penală nr. 22 din 29 martie 1999 ICCJ - Completul de 9 judecători, chiar reținându-se la încadrarea juridică dispozițiile art. 37 Cod penal, aceasta este concurentă real atât cu infracțiunile stabilite prin sentința penală nr. 1081/2003, cât și cu traficul de influență comis în perioada octombrie 1999 - februarie 2000, reținut prin sentința penală nr. 1498/2004 a - Secția a II-a penală, consecință a săvârșirii ultimei fapte mai înaintea datei de 25 aprilie 2005 când Curtea de APEL PLOIEȘTIa confirmat condamnarea de 6 luni închisoare, pronunțată în dosarul nr. 5994/2002 al Judecătoriei Târgoviște.
Așa fiind, dovedindu-se că în perioada 28 octombrie 1994 - 29 decembrie 1994, el a executat parte din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 79/1996, modificată prin decizia penală nr. 22/1999 a ICCJ - Completul de 9 judecători, chiar dacă restul neexecutat a fost grațiat prin decret prezidențial, conform art. 36 alin. 3 Cod penal, el este îndreptățit la scăderea a ceea ce s-a executat în arest preventiv, din durata pedepsei rezultante aplicate pentru infracțiunile concurente în a cărei executare se află în prezent.
Față de cele ce preced, constatându-se că hotărârea atacată este afectată de nelegalitate și netemeinicie în sensul cazului de recurs prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod proc. penală, recursul declarat de condamnatul se privește ca fondat, admițându-se conform art. 38515pct. 2 lit. d din același cod.
Pe cale de consecință, casându-se în tot sentința primei instanțe, se va proceda la rejudecarea cauzei de către instanța de control jurisdicțional iar pe fond în baza art. 449 al. 1 lit. a Cod proc. penală, se va admite cererea de contopire a pedepselor, ca întemeiată.
Astfel, după descontopirea pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1081/2003 a Judecătoriei Târgoviște, modificată prin decizia penală nr. 555/2004 a Tribunalului Dâmbovița, constându-se concursul de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a Cod penal, conform art. 36 al. 2 Cod penal, se va dispune recontopirea acestora cu sancțiunea de 6 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 1498/2004 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, aplicându-se potrivit art. 34 lit. b Cod penal, rezultanta de 6 ani închisoare.
Pe de altă parte, constatându-se că faptele reținute sunt concurente și cu infracțiunea de trafic de influență, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 79/1996 a Tribunalului Militar Teritorial B, în baza art. 36 al. 3 cod penal, se va scădea din pedeapsa de mai sus, deținerea din perioada 28 octombrie 1994 - 29 decembrie 1994, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 145/1994 emis de parchetul de pe lângă aceeași instanță, în executarea acestei hotărâri; 29 septembrie 2005 - 28 martie 2006 conform sentinței penale nr. 1081/2003 a Judecătoriei Târgoviște, precum și 04 februarie 2000 - 02 martie 2001 (393 zile - arest preventiv în baza mandatului nr. 11/2000 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție) și începând cu 29 martie 2006, la zi potrivit sentinței penale nr. 1498/2004 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În fine, se va dispune și anularea mandatelor de executare emise anterior, respectiv nr. 1760 din 06 iulie 2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală și nr. 2751/ 05 mai 2005 al Judecătoriei Târgoviște, urmând a se emite un nou mandat de executare conform prezentei decizii.
Restul dispozițiilor hotărârilor examinate, se vor menține.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de condamnatul, (fiul lui și, născut la 19 februarie 1956), în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 27 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Casează sentința penală nr. 27 din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond în baza disp. art. 449.C.P.P. admite cererea de contopire a pedepselor.
Descotopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1081 din 07 octombrie 2003 Judecătoriei Târgoviște, modificată prin decizia penală nr. 555/2004 și definitivă prin decizia penală nr. 406 din 25 aprilie 2005 Curții de APEL PLOIEȘTI în componentele sale de câte 6 luni închisoare (două pedepse), stabilite pentru infracțiunile prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 Cod penal și respectiv art. 13 din Legea nr. 87/1994.
Conform disp. art. 36 alin. 2 rap. la art. 33 lit. a Cod penal contopește aceste pedepse cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1498 din 25 noiembrie 2004 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 4203 din 30 iunie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, urmând ca potrivit art. 34 lit. b Cod penal, condamnatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Constată că faptele reținute în sentința penală nr. 1081 din 07 octombrie 2003 Judecătoriei Târgoviște și sentința penală nr. 79 din 30 mai 1996 Tribunalului Militar Teritorial B, definitivă prin decizia penală nr. 22 din 29 martie 1999 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători, sunt concurente.
Conf. art. 36 alin. 3 Cod penal scade din durata pedepsei rezultante perioada executată de la 28 octombrie 1994 - 29 decembrie 1994 potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 145/1994 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B; 29 septembrie 2005 - 28 martie 2006 conform sentinței penale nr. 1081/2003 a Judecătoriei Târgoviște, precum și 04 februarie 2000 - 02 martie 2001 (393 zile - arest preventiv în baza mandatului nr. 11/2000 emis de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție) și începând cu 29 martie 2006, la zi potrivit sentinței penale nr. 1498/2004 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Anulează mandatele de executare emise anterior, respectiv nr. 1760 din 06 iulie 2006 al Tribunalului București - Secția a II-a Penală și nr. 2751 din 05 mai 2005 al Judecătoriei Târgoviște și dispune emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei decizii.
Menține restul dispozițiilor sus-menționatelor hotărâri.
Dispune plata sumei de 40 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu desemnat pentru condamnat, din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 07 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. NE /Tehnored.
6 ex. /28.03.2008
. fond. Nr- Trib.
Jud. Fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
