Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 c.p.p.). Decizia 27/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 27

Ședința publică din data de 13.01.2010

PREȘEDINTE: Daniel Dinu

JUDECĂTORI: Daniel Dinu, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu

- -

GREFIER - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 425 din data de 14.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a admis cererea formulată de condamnatul, fiul lui și, ns.la data de 29.08.1986, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni și s-a dispus contopirea pedepselor aplicate acestuia prin următoarele sentințe:

- sentința penală nr. 611/F/11.05.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5588/4.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și prin care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare;

- sentința penală nr. 876/25.06.2004 a Tribunalului București - Secția I Penală rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3246/24.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat la 3 ani închisoare;

- sentința penală nr. 3933/5.12.2005 a Judecătoriei Sectorului 4 B, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 478/18.05.2006 a Tribunalului București - Secția I Penală, prin care a fost condamnat la 5 ani închisoare;

- sentința penală nr. 926 din 21.03.2005 a Judecătoriei Sectorului 4 B, rămasă definitivă la 12.09.2005 prin neapelare, prin care a fost condamnat la 2 ani închisoare;

- sentința penală nr. 331/23.03.2006 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2710/21.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat la 3 ani închisoare, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada deja executată, după cum urmează:

- perioada de la 26.06.2003 - 26.07.2003 și de la 9.03.2005;

- perioada reținerii de 24 ore din 11.01.2003;

- perioada reținerii din 24.02.2005;

- perioada 11.08.2004 la 21.10.2004.

Prin aceeași sentință s-a dispus anularea vechilor mandate emise pe numele condamnatului și emiterea unui nou mandat de executare al pedepsei rezultante, de 7 ani închisoare.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - condamnat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Avocat, având cuvântul pentru condamnatul arestat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea legii.

Potrivit art. 36 contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente se aplică și atunci când infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă.

pedepselor se aplică și atunci când, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă.

După cum se poate observa contopirea de pedepse este strâns legată de concursul de infracțiuni.

În cauza dedusă judecății ne aflăm în cazul infracțiunilor concurente judecate separat, prev. de art. 36 al.2

Ca atare, pedeapsa urmează a fi stabilită în conformitate cu regulile concursului de infracțiuni, prev. de art. 3 3lit.a și art. 34 lit.b

În operația de contopire a unor pedepse pronunțate prin hotărâri definitive, pentru infracțiuni concurente judecate separat, în practica judiciară s-au cristalizat anumite reguli și anume:

Toate pedepsele concurente ce urmează a fi contopite trebuie repuse în individualitatea lor, respectiv instanța nu ar putea să contopească în pedeapsa rezultantă numai anumite pedepse pronunțate pentru infracțiuni concurente descoperite și judecate ulterior ci, se impune desfacerea contopirii anterioare și recontopirea tuturor pedepselor pronunțate pentru infracțiuni concurente.

privește numai pedepse executabile, nu și pedepse a căror executare s-a stins prin efectul grațierii.

Având în vedere dispozițiile legale ce reglementează instituția contopirii de pedepse, teoria și practica judiciară în materie, apreciază că soluția este nelegală pentru următoarele aspecte:

În mod greșit instanța de judecată a procedat la contopirea pedepselor înainte de a descontopi, de a repune în individualitatea lor cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.2 lit.b și c, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 3246/24.05.2005, hotărâre ce a modificat sentința penală nr. 876/25.06.2004 a Tribunalului București, Secția I Penală, în sensul înlăturării încadrării juridice și a majorării pedepselor de la câte 1 an și 6 luni închisoare la câte 3 ani închisoare.

Soluția este criticabilă și cu privire la contopirea pedepselor de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 611/F/11.05.2005 a Tribunalului București - Secția I Penală, de 5 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 478/18.05.2006, a Tribunalului București - Secția I Penală prin care a desființat în parte sentința penală nr. 3933/05.12.2005 a Judecătoriei Sectorului 4 B și de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 331/23.03.2006 a Tribunalului București - Secția a -II-a Penală, pedepse rezultate în urma cumulului dintre pedepsele aplicate în cauzele respective ca urmare a săvârșirii infracțiunilor cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 116/29.01.2004, a Tribunalului București, ca urmare a revocării suspendării condiționate.

Apreciază că pedepsele contopite, astfel cum au fost majorate ca urmare a cumulului, nu pot fi considerate repuse în individualitatea lor, dar nici concurente în măsura în care pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 116/2004 nu este concurentă cu celelalte pedepse.

În mod asemănător a procedat instanța de fond și atunci când a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 116/29.01.2004 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, a cărei suspendare condiționată a fost anulată, prin sentința penală nr. 926/21.03.2005 a Judecătoriei Sectorului 4 B, cu celelalte pedepse, deoarece această pedeapsa nu este concurentă cu celelalte pedepse.

În mod corect instanța de judecată trebuia să contopească pedepsele concurente de,

- 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 611/F/11.05.2005 a Tribunalului București, Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 5588 4.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 3246 din 24.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a modificat sentința penală nr. 876/25.06.2004 a Tribunalului București - Secția I Penală;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3933/5.12.2005 a Judecătoriei Sectorului 4 B;

- 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 331/23.03.2006 a Tribunalului București - Secția a-II-a Penală, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

După contopire instanța trebuia să dispună menținerea revocării și anulării condiționate pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 116/2004 care se adaugă la pedeapsa rezultantă în urma contopirii, urmând ca petentul condamnat să execute 7 ani închisoare.

Instanța de fond a omis să mențină celelalte dispoziții ale hotărârilor judecătorești ale căror pedepse au fost contopite, dispoziții ce se referă la aplicarea pedepsei accesorii și soluționarea laturii civile.

Față de toate acestea solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri legale potrivit considerentelor arătate mai sus.

Avocat, având cuvântul pentru condamnatul, solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovița întrucât este legală și temeinică.

Condamnatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față:

Prin sentință penală nr.425 din data de 14.09.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Dâmbovița, s-a admis cererea formulată de petentul - condamnat, fiul lui și, ns.la data de 29.08.1986, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni și în consecință:

S-a dispus contopirea pedepselor aplicate petentului prin următoarele sentințe penale:

- sentința penală nr. 926 din 21.03.2005 a Judecătoriei Sectorului 4 B, rămasă definitivă la 12.09.2005 prin neapelare, prin care a fost condamnat la 2 ani închisoare;

S-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada deja executată, după cum urmează:

- perioada de la 26.06.2003 - 26.07.2003 și de la 9.03.2005;

- perioada reținerii de 24 ore din 11.01.2003;

- perioada reținerii din 24.02.2005;

- perioada 11.08.2004 la 21.10.2004.

Prin aceeași sentință s-a dispus anularea vechilor mandate emise pe numele condamnatului și emiterea unui nou mandat de executare al pedepsei rezultante, de 7 ani închisoare.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- condamnatul a solicitat potrivit disp. art. 36, contopirea pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat prin următoarele sentințe penale: nr. 611/2005 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 1895/2005, 876/2004 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 3270/2003, 331/2005 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 6398/2005, 926/2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul nr. 6745/2004 și 3933/2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr. 5069/2005.

A mai precizat condamnatul că pedepsele aplicate prin hotărârile sus menționate sunt concurente, motiv pentru care a solicitat contopirea acestora și deducerea perioadelor executate anterior.

La dosarul cauzei au fost depuse copiile sentințelor penale despre care face vorbire condamnatul și mandatele de executare emise în baza acestora, condamnatul fiind asistat de apărător desemnat din oficiu.

Examinând cererea de contopire pedepse, în lumina susținerilor condamnatului și a textelor de lege ce reglementează instituția contopirii pedepselor pentru fapte concurente, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată.

Instanța de fond a reținut că, din examinarea sentințelor penale depuse la dosar, rezultă cu certitudine că inculpatul a fost condamnat definitiv pentru mai multe infracțiuni concurente, fapte penale ce au fost comise în perioada anilor 2003 - 2005 și față de care sunt incidente în cauză disp. art. 36

Potrivit articolului de lege sus arătat, dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă se aplică disp. art. 34 și 35 referitoare la pedeapsa ce se aplică acestuia în caz de concurs de infracțiuni.

În speța dedusă judecății susținerile condamnatului în sensul că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt concurente, sunt întemeiate, motiv pentru care instanța a admis cererea și a dispus contopirea acestor pedepse.

Prin sentințele penale arătate în cuprinsul cererii introductive și depuse la dosarul cauzei, a rezultat că petentul-condamnat a suferit pedepse de 7 ani închisoare, 3 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare și 3 ani închisoare, toate acestea fiind concurente, în cauză făcându-se contopirea lor în pedeapsa rezultantă cea mai grea, anume pedeapsa închisorii de 7 ani închisoare.

Din pedeapsa rezultantă instanța a dedus perioadele deja executate, așa cum rezultă din considerentele hotărârilor penale de condamnare și a dispus anularea vechilor mandate de executare a pedepselor cu închisoarea și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii rezultantă în urma contopirii de 7 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele scrise de recurs și suținute oral în fața instanței de recurs, s-a arat că în mod greșit instanța de judecată a procedat la contopirea pedepselor înainte de a descontopi, de a repune în individualitatea lor cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.2 lit.b și c, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 3246/24.05.2005, hotărâre ce a modificat sentința penală nr. 876/25.06.2004 a Tribunalului București, Secția I Penală, în sensul înlăturării încadrării juridice și a majorării pedepselor de la câte 1 an și 6 luni închisoare la câte 3 ani închisoare.

Curtea, examinând hotărârea atacată, în raport de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp.art. 385/6 al.3. C.P.P. constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Hotărârea este supusă casării în temeiul art. 385/9 al.1 pct.9 pr.penală, întrucât ea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

În practică s-a decis că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind incident cazul de casare prevăzut în art. 385/9 alin.1 pct.9 pr.penală, dacă hotărârea cuprinde simpla afirmare a unei concluzii, fără indicarea datelor concrete folosite ca premise sau cuprinde numai o referire la actele cauzei în general. hotărârii, fiind incident cazul de casare prevăzut în art. 385/9 al.1 pct.9 pr.penală.

Motivarea hotărârilor de către instanțele naționale constituie o obligație impusă acestora prin prevederile art. 6 și 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Potrivit jurisprudenței, deși obligația instanțelor naționale de a motiva hotărârile pronunțate nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, noțiunea de proces echitabil presupune că instanța națională care nu a motivat decât pe scurt hotărârea pronunțată, încorporând motivarea instanței inferioare, a examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse și nu s-a limitat la a relua pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

În speță, Curtea constată că instanța de fond, în motivarea hotărârii, deși a avut atașate toate înscrisurile necesare (copii sentințe și mandate), s-a limitat la afirmarea unei simple concluzii, respectiv că susținerile condamnatului, în sensul că pedepsele ce i-au fost aplicate sunt concurente, sunt întemeiate, fără indicarea datelor concrete folosite ca premise sau numai cu o referire la actele cauzei în general.

Or, operația de contopire a unor pedepse pronunțate prin hotărâri definitive, pentru infracțiuni concurente judecate separat, presupune, în mod obligatoriu, o analiza temeinică a fiecărei hotărâri pentru a se observa datele la care au fost comise infracțiunile și datele la care hotărârile de condamnare au rămas definitive, pentru a se putea stabili dacă sunt incidente regulile concursului de infracțiuni.

Apoi, toate pedepsele concurente ce urmează a fi contopite trebuie repuse în individualitatea lor, respectiv instanța nu ar putea să contopească în pedeapsa rezultantă numai anumite pedepse pronunțate pentru infracțiuni concurente descoperite și judecate ulterior ci, se impune desfacerea contopirii anterioare și contopirea tuturor pedepselor pronunțate pentru infracțiuni concurente.

Totodată, contopirea privește numai pedepse executabile, nu și pedepse a căror executare s-a stins prin efectul grațierii.

Curtea observă că aceste reguli nu numai că nu au fost aplicate, dar hotărârea a fost pronunțată de prima instanță cu încălcarea lor.

Astfel, în mod greșit instanța de fond a procedat la contopirea pedepselor înainte de a descontopi, de a repune în individualitatea lor cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.2 lit.b și c, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 3246/24.05.2005, hotărâre ce a modificat sentința penală nr. 876/25.06.2004 a Tribunalului București, Secția I Penală, în sensul înlăturării încadrării juridice și a majorării pedepselor de la câte 1 an și 6 luni închisoare la câte 3 ani închisoare.

Nu s-a analizat dacă pedepsele contopite, astfel cum au fost majorate ca urmare a cumulului, sunt concurente cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 116/2004.

Față de aceste considerente, constatând că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că este deficitară și că nu conține elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc, Curtea, în baza art. 385¹⁵alin.1 pct.2 lit. c cod procedură penală, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva sentinței penale nr. 425 din 14.09.2009, a Tribunalului Dâmbovița privind pe condamnatul, fiul lui și, ns.la data de 29.08.1986, în mun. B, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a examina în mod real aspectele esențiale ale cauzei și a pronunța o soluție legală și temeinică.

În baza art. art.192 al.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 189 cod procedură penală, va dispune plata onorariului apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva sentinței penale nr. 425 din 14.09.2009, a Tribunalului Dâmbovița privind pe condamnatul, fiul lui și, ns.la data de 29.08.1986, în mun. B, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, potrivit considerentelor deciziei.

Dispune plata sumei de 100 lei onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.01.2010.

Președinte, JUDECĂTORI: Daniel Dinu, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu

Grefier,

Red.

Tehnored.

6 ex./22.01.2009

nr- Tribunalul Dâmbovița

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

Președinte:Daniel Dinu
Judecători:Daniel Dinu, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu

#Judecator Daniel Dinu

Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 c.p.p.). Decizia 27/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 c.p.p.). Decizia 27/2010. Curtea de Apel Ploiesti