Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 c.p.p.). Decizia 689/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 689
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 12.11. 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Crîșmaru Gabriel
JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Pocovnicu Dumitru Mengoni Arin
- -
GREFIER:
***********
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de condamnatul, împotriva sentinței penale nr. 339/D din 24.09.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de avocat ales. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul oral al cauzei după care:
Avocat depune la dosar un memoriu formulat de recurentul condamnat.
Apărătorul recurentului condamnat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul condamnat solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, contopirea pedepselor din cele patru sentințe în pedeapsa cea mai grea, iar în cazul în care se va considera că este vorba de conversiunea condamnărilor suferite în Spania, apreciază că instanța competentă este Curtea de Apel București.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de condamnat, menținerea sentinței penale atacate ca fiind legală și temeinică, deoarece prin sentința penală pronunțată de Curtea de Apel București au fost contopite pedepsele, sentința rămânând definitivă prin nerecurare.
Recurentul condamnat în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și pe fond, contopirea pedepselor.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.339/D/24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a respins cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul,
S-a constatat că petentul a fost asistat de avocat ales.
În baza art.192 alin.2 a C.P.P. fost obligat petentul la 80 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut faptul că petentul condamnat, aflat în Penitenciarul Bacău, a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin patru hotărâri judecătorești străine:
- sentința penală nr.164/14 aprilie a Judecătoriei Penale nr.10 din;
- sentința penală nr.186/6 mai 2003 Judecătoriei nr.1 din;
- sentința penală nr.202/17 iunie 2003 Judecătoriei Penale nr.22 din;
- sentința penală /6 oct.2004 a Tribunalului Provincial pronunțată în dosar nr.22/2003, definitivă prin sentința penală nr.370/2006 a din Spania.
În motivarea cererii, petentul a arătat că faptele pentru care a fost condamnat prin cele 4 (patru) hotărâri indicate mai sus sunt concurente, impunându-se contopirea pedepselor, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 15 zile închisoare, din care urmează a fi scăzută reținerea din 22 oct.2002 și arestarea preventivă din intervalul 22 dec.2002 - 14 apr. 2003, 16, 17 apr. 2003 și de la 30 mai 2003, la zi.
Cererea este nefondată pentru că pedepsele la care a fost condamnat petentul în străinătate au fost deja contopite în pedeapsa de 11 ani, 6 luni și 75 zile închisoare, prin sentința penală nr.112/17 aprilie 2008 B - Secția I penală, pronunțată în dosar nr-, definitivă prin nerecurare (fila 5-7), în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei 147/1 oct.2008. Condamnatul a fost încarcerat la data de 29 oct.2008 și depus în Penitenciarul Rahova la 30 dec.2008 (fila 13).
Petentul a solicitat contopirea pedepselor și printr-o altă cerere adresată Judecătoriei Bacău, care și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Bacău. Aceasta prin sentința penală nr.74/8 mai 2008 pronunțată în dosar nr-, a respins cererea petentului-condamnat ca inadmisibilă.
Prima instanță a reținut faptul că sentința penală nr.112/17 apr.2008 a Br ămânând definitivă, o altă cerere de contopire a pedepselor nu poate fi admisă pentru că altfel s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
Împotriva hotărârii de mai sus a declara recurs condamnatul care a solicita a se reține că în cauză este competentă fie Curtea de Apel Bacău și Curtea de Apel București deoarece în cauză este vorba de conversiunea condamnărilor.
Curtea analizând recursul urmează a-l admite pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală din data de 06.10.2004 a Tribunalului Provincial din - dosar nr.22/2003, definitivă prin sentința penală nr.370/2006 a Curții Supreme de Justiție, numitul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 15 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art.16 din Codul Penal al Regatului Spaniei; delict împotriva traficului, faptă prevăzută și pedepsită de art.379 din același Cod penal; delict de leziuni și atentat, fapte prevăzute și pedepsite de art.147, art.550, art.551 și art.552 din Codul penal al Regatului Spaniei și infracțiunea de furt, faptă prevăzută și pedepsită de art.237, art.238 și art.240 și art.241 din același Cod penal.
Prin sentința penală nr.186/2003 din data de 06.05.2003 a Judecătoriei Penale nr.1 din, numitul a fost condamnat la pedeapsa de 60 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delict împotriva siguranței traficului, faptă prev. și ped. de art.379 din același Cod penal.
Prin sentința penală nr.164/2003 din 14.04.2003 a Judecătoriei Penale nr.10 din a fost condamnat numitul la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt cu forța conform art.237, art.238 și art.240, 241, 2 și 3 din același Cod penal.
Prin sentința penală nr.202/2003 din data de 17.06.2003 a Judecătoriei Penale nr.22 din a fost condamnat numitul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delict de leziuni și atentat, fapte prevăzute și pedepsite de art.148.1-147, art.550, art.551 și art.552 din Codul penal al Regatului Spaniei.
Ca urmare a acestor condamnări numitul a fost încarcerat în Centrul Penitenciar din, pentru executarea pedepsei cumulate de 11 ani, 6 luni și 75 zile închisoare, și și-a manifestat consimțământul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
În consecință, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia solicitat Curții de Apel București ca în baza cererii formulate de Ministerul Justiției al Regatului Spaniei Ministerului Justiției din România, să se dispună de către instanța de judecată transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, pentru a continua executarea pedepsei de 11 ani, 6 luni și 60 zile închisoare, într-un penitenciar din România.
Curtea de Apel București prin sentința penală nr.112/17.04.2008 în baza art.149, raportat la art.145 din Legea nr.302/2004 a recunoscut sentințele penale pronunțate în Spania și a dispus transferul condamnatului într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei cumulate de 11 ani, 6 luni și 75 de zile de închisoare.
Conform prevederilor art.449 pr.pen. Pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni; b) recidiva; c) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.
Instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, încazul când cel condamnat se află în stare de deținere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa.
Se observă că toate hotărârile de condamnare sunt pronunțate în Spania, însă acestea au fost recunoscute prin sentința penală nr.112/12.04.2008 a Curții de Apel București - Secția I-a Penală, instanță care a devenit astfel de executare, așa cum stabilește art.149 alin.4 din Legea nr.302/2004, modificată. De altfel, această instanță, după rămânerea definitivă prin nerecurare, a pus în executare sentința penală amintită, emițând mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.147 din 01.10.2008.
Prin urmare, văzând și locul de deținere al condamnatului la data formulării cererii - Penitenciarul Bacău, instanța de recurs consideră că solicitarea condamnatului, de a se dispune conversia condamnărilor și aplicarea cumulului juridic al concursului de infracțiuni, ar fi trebuit soluționată de către Curtea de Apel Bacău, care este instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
De altfel, anterior condamnatul a mai formulat o cerere similară și prin sentința penală nr.74/8.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacăus -a respins excepția ca nefondată excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău și în baza art.449, alin.1 lit. a Cod procedură penală raportat la art.36 al.2 Cod penal, art.145 și art.146 din Legea nr.302/2004, modificată, s-a respins cererea ca inadmisibilă cerere de contopire pedepse și de conversiune a condamnării formulată de condamnat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău care a considerat că în cauză competența revine Tribunalului Bacău, iar prin decizia penală nr.2560/3.07.2009 a respins ca nefondat recursul declarat de parchet.
Față de aspectele mai sus arătate, Curtea în baza art.38515pct.2 lit.c cu art.3859al.1 pct.1 pr.pen. va admite recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.339/D/24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- pe care o va casa în totalitate și va dispune rejudecarea cauzei în primă instanță de către Curtea de Apel Bacău.
Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.3 pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.c cu art.3859al.1 pct.1 pr.pen. admite recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.339/D/24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- pe care o casează în totalitate și dispune rejudecarea cauzei în primă instanță de către Curtea de Apel Bacău.
Ia act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.3 pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2009 cu opinia separată a d-lui judecător care este pentru respingerea recursului.
Președinte, JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Pocovnicu Dumitru Mengoni Arin
- - - -
- -
Grefier,
Red.
Red.
Tehnored. E/16.11.2009/ 4 ex
OPINIA SEPARATĂ A D-LUI JUDECĂTOR 2: Pocovnicu Dumitru Mengoni Arin
În dezacord cu opinia majoritară, apreciez că se impune respingerea ca nefondată a recursului declarat de recursului declarat de recurentul pentru considerentele care vor fi prezentate.
Sub aspectul competenței soluționării cererii de contopire pedepse formulată de recurent, consider că instanța competentă să soluționeze cererea de contopire pedepse era Tribunalul Bacău, pentru următoarele motive.
Așa cum se reține și în motivarea hotărârii primei instanțe, recurentul suferit următoarele condamnări:
1. Prin sentința penală din data de 06.10.2004 a Tribunalului Provincial din, pronunțată în dosarul nr.22/2003, definitivă prin sentința penală nr.370/2006 a Curții Supreme de Justiție, recurentul a fost condamnat la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 15 (cincisprezece) zile închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor,faptă prevăzută și pedepsită de art.16 din Codul penal al Regatului Spaniei; delict împotriva traficului, faptă prevăzută și pedepsită de art.379 din același Cod penal; delict de leziuni și atentat, fapte prevăzute și pedepsite de art.147, art.550, art.551 și art.552 din Codul penal al Regatului Spaniei și infracțiunea de furt, faptă prevăzută și pedepsită de art.237, art.238, art.240 și art.241 din același Cod penal.
2. Prin sentința penală nr.186/2003 din data de 06.05.2003 a Judecătoriei Penale nr.1 din, a fost condamnat la pedeapsa de 60 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delict împotriva siguranței traficului, faptă prevăzută și pedepsită de art.379 din același Cod penal.
3. Prin sentința penală nr.164/2003 din 14.04.2003 a Judecătoriei Penale nr.10 din a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt cu forța, prevăzută și pedepsită de art.237, art.238, art.240, 241 alin. 2 și 3 din același Cod penal.
4. Prin sentința penală nr.202/2003 din data de 17.06.2003 a Judecătoriei Penale nr.22 din, a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delict de leziuni și atentat, fapte prevăzute și pedepsite de art.148.1-147, art.550, art.551 și art.552 din Codul penal al Regatului Spaniei.
Ca urmare a acestor condamnări numitul a fost încarcerat în Centrul Penitenciar din, pentru executarea pedepsei cumulate de 11 (unsprezece) ani, 6 (șase) luni și 75 zile închisoare și și-a manifestat consimțământul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
În consecință, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia solicitat Curții de Apel București ca în baza cererii formulate de Ministerul Justiției al Regatului Spaniei Ministerului Justiției din România, să se dispună de către instanța de judecată transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, pentru a continua executarea pedepsei de 11 ani, 6 luni și 60 zile închisoare, într-un penitenciar din România.
Curtea de Apel București, prin sentința penală nr.112/17.04.2008, în temeiul art.149, raportat la art.145 din Legea nr.302/2004, a recunoscut sentințele penale pronunțate în Spania și a dispus transferul condamnatului într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei cumulate de 11 ani, 6 luni și 75 de zile de închisoare.
Între participanții la desfășurarea procesului penal un loc deosebit îl ocupă organele judiciare și cu deosebire instanțele de judecată.
Pentru determinarea atribuțiilor pe care le au organele judiciare este nevoie de un anumit criteriu cu ajutorul căruia să se arate ce activități desfășoară fiecare dintre organele judiciare, iar pentru instanțele de judecată, ce cauze judecată fiecare dintre acestea.
Un asemenea criterii îl constituie competența.
Formele fundamentale ale competenței sunt: competența funcțională(ratione oficiu),competența materială(ratione materiae),competența teritorială(ratione loci),iar formele subsidiare ale competenței sunt: competența personală(ratione persoane),competența specială și competența excepțională.
Obiectul cererii deduse judecății, așa cum rezultă în mod expres din cererea introductivă adresată Tribunalului Bacău, cerere formulată de apărătorul ales al recurentului-condamnat, îl constituie contopirea pedepselor aplicate prin cele patru sentințe de condamnare pronunțate de instanțele din Regatul Spaniei.
De altfel, în cererea de contopire pedepse se arată că temeiurile în drept sunt dispozițiile art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.36 Cod penal.
Desigur că, strict juridic, ar fi trebuit să se arate că temeiul în drept este art.449 alin.1 lit.a Cod procedură penală, cu art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.36 alin.2 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.449 alin.2 Cod procedură penală:"Instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deținere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa."
La data formulării cererii de contopire pedepse, recurentul-condamnat se afla în executarea pedepsei de 11 ani, 6 luni și 75 de zile de închisoare în Penitenciarul Bacău, așa cum rezultă și din cererea introductivă.
Printre pedepsele a căror contopire o solicită recurentul-condamnat este și cea de pedeapsa de 7 (șapte) ani și 15 (cincisprezece) zile închisoare, aplicată recurentului-condamnatpentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor,faptă prevăzută și pedepsită de art.16 din Codul penal al Regatului Spaniei, pedeapsă aplicată prin sentința penală din data de 06.10.2004 a Tribunalului Provincial din, pronunțată în dosarul nr.22/2003, definitivă prin sentința penală nr.370/2006 a Curții Supreme de Justiție a Regatului Spaniei.
Această infracțiune realizează, potrivit Codului penal român, elementele constitutive al infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174, art.176 lit.a Cod penal.
Văzând dispozițiile art.449 alin.2 Cod procedură penală și art.27 alin.1 lit.a Cod procedură penală, text potrivit căruia judecarea în primă instanță a infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.174, art.176 lit.a Cod penal, aparține tribunalelor, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Bacău, ca instanță de executare a ultimei hotărâri de condamnare pronunțată de instanța spaniolă în raza căreia se află locul de deținere a condamnatului la data formulării cererii de contopire pedepse, a soluționat cererea de contopire pedepse.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr.1737 din 17.03.2006, în soluționarea unui conflict negativ de competență.
Prin Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, prin derogare de la dispozițiile de drept comun, s-a dat în competența exclusivă a curților de apel soluționarea cererilor formulate de autoritățile competente ale statului străin solicitant de recunoaștere și executare a hotărârilor penale pronunțate de instanțele străine - (art.117), respectiv a cererilor de transferare în România a resortisantului român condamnat într-un alt stat (art.149 alin.6).
Nu se poate susține că și soluționarea cererilor ulterioare (modificare pedepse - art.449 Cod procedură penală), întrerupere executare pedepse - art.455, raportat la art.453 Cod procedură penală, contestație la executare-art.461 alin.2 Cod procedură penală) sunt de competența curților de apel, ca instanțe care au soluționat cererile de recunoaștere a hotărârilor străine la cererea autorităților competente al statului solicitant, sau de transfer a condamnatului resortisant român condamnat într-un alt stat.
Apoi, trebuie arătat că, în conformitate cu dispozițiile art.118 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea internațională în materie penală, competența soluționării cererii de recunoaștere a hotărârilor penale pronunțate de instanțele judecătorești din străinătate se poate face și pe cale principală, la cererea condamnatului, sau a procurorului, dar competența în acest caz aparține judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul.
Ori, în aceste condiții, ar însemna că soluționarea cererilor ulterioare, inclusiv cererile de contopire pedepse, dacă una dintre condamnări a fost aplicată de o instanță din străinătate, ar fi diferită, după cum recunoașterea hotărârii străine a fost făcută la cererea autorităților competente al statului solicitant (când competența ar aparține exclusiv curților de apel, indiferent de infracțiunea pentru care a fost condamnat în străinătate), sau pe cale principală la cererea condamnatului sau procurorului (când competența ar aparține exclusiv judecătoriilor, indiferent de infracțiunea pentru care a fost condamnat în străinătate).
Singura interpretare care poate fi dată dispozițiilor procedurale referitoare la competență este aceea că, prin Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dat în competența curților de apel, soluționarea cererilor de recunoaștere a hotărârilor penale pronunțate în străinătate la cererea autorităților competente ale statului solicitant și cererile de transfer al condamnaților resortisanți români condamnați într-un alt stat și în competența judecătoriilor soluționarea cererilor de recunoaștere pe cale principală, la solicitarea condamnatului, sau a procurorului, cererilor de recunoaștere a hotărârilor penale pronunțate în străinătate, fiind o competență specială, celelalte cereri, referitoare la condamnările din străinătate să fie soluționate potrivit normele procedurale de drept comun.
Referitor la fondul recursului, acesta urma a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cu se arăta mai sus, Curtea de Apel București, prin sentința penală nr.112/17.04.2008, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 01.10.2008, în temeiul art.149, raportat la art.145 din Legea nr.302/2004, a recunoscut sentințele penale pronunțate în Spania și a dispus transferul condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea executăriipedepsei cumulatede 11 ani, 6 luni și 75 de zile de închisoare.
Faptul că recurentul-inculpat trebuie să execute pedeapsa cumulată de 11 ani, 6 luni și 75 de zile de închisoare, rezultă și din motivarea hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București.
Curtea de Apel București reține că:"Potrivit art.145 din Legea nr.302/2004, modificată, în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în satul de condamnare, el trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzută de hotărârea de condamnare.
Potrivit art.75 din Codul penal spaniol, când toate sau unele din pedepsele corespunzătoare diferitelor infracțiuni nu pot fi executate simultan de către condamnat se va urma ordinea respectivă de gravitate pentru executarea succesivă, ceea ce se înțelege că numitul are de executat pedeapsa de 11 ani, 6 luni și 75 de zile de închisoare."
Apoi, recurentul-condamnat a mai formulat o cerere de contopire a acelorași pedepse și prin sentința penală nr.74 din data de 08.05.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, rămasă definitivă, a fost respinsă cererea acestuia,hotărârea intrând în puterea lucrului judecat.
În subsidiar, apărătorul ales al recurentului-condamnat a solicitat că"în condițiile în care se consideră că este vorba de conversiunea condamnărilor suferite în Spania"să se dispună declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București.
În primul rând se impune a se arăta că obiectul cererii a fost stabilit de recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, care a și redactat cererea introductivă și a susținut-o în fața primei instanțe.
Apoi, instanța nu poate modifica obiectul cererii, cu atât mai mult acest lucru nu poate fi făcut de instanța de recurs, pentru că ar fi privat condamnatul de un grad de jurisdicție.
Pentru toate aceste considerente, apreciem că se impune, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, așa cum se arăta, a fi respins ca nefondat recursul formulat de recurentul-condamnat și să se dispună, potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
El.
19.1/19.11.2009
Președinte:Crîșmaru GabrielJudecători:Crîșmaru Gabriel, Pocovnicu Dumitru Mengoni Arin
