Cerere de liberare condiționată (art.450 c.p.p. art.55 ind.1 și următoarele cod penal). Decizia 182/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.182
Ședința publică de la 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 27 ianuarie 1950, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul P, împotriva deciziei penale nr.445 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de acesta împotriva sentinței penale nr.903 din 7 octombrie 2009 a Judecătoriei Moreni.
Prin această sentință, în temeiul disp. art.450 Cod proc. penală, a fost respinsă, ca prematură, cererea formulată de condamnat privind liberarea condiționată din executarea pedepsei de 17 ani închisoare aplicată de Tribunalul Dâmbovița (prin sentința penală nr.399/15.11.1999), fixându-se termenul după expirarea căruia cererea poate fi analizată la data de 27.01.2010.
În temeiul disp. art.192 alin.2 Cod proc. penală a fost obligat petentul-condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 150 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-condamnat, în stare de deținere, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din Baroul Prahova, cu delegație avocațială nr.984/24.02.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prin compartimentul registratură al instanței s-a depus de condamnat un memoriu, fiind vizat și înregistrat sub nr.2601/17.02.2010, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 Cod proc. penală, se permite apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent să ia legătura cu acesta, precizându-se că nu sunt cereri de formulat. Se depune din partea condamnatului un nou memoriu.
Curtea pune în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de condamnatul, având în vedere că prin decizia Tribunalului Dâmbovița, s-a soluționat calea de atac a recursului declarat împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, decizie definitivă.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurentul-condamnat, având în vedere poziția procesuală adoptată de acesta, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea ambelor hotărâri pronunțate anterior în cauză și pe fond admiterea cererii de liberare condiționată.
Cu privire la excepția invocată de instanță, formulează concluzii de respingere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de admitere a excepției, solicitând respingerea recursului declarat de condamnat, ca inadmisibil, având în vedere disp. art.3851lit.f) Cod proc. penală potrivit cu care sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale pot fi atacate doar cu recurs iar calea de atac exercitată împotriva sentinței de fond a fost deja soluționată prin decizia nr.445 a Tribunalului Dâmbovița.
Recurentul-condamnat, având cuvântul personal, precizează că se află în executarea unei pedepse de 17 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de care nu se face vinovat, formulând de altfel cerere de revizuire a sentinței de condamnare.
Cu privire la obiectul cauzei, solicită a se face aplicarea disp. art.60 alin.2 Cod penal, fiind îndeplinite condițiile înscrise sub acest text de lege.
Mai susține că atât el cât și mama sa au grave probleme de sănătate, iar tatăl este decedat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.903 din 7 octombrie 2009 a Judecătoriei Moreni în baza art.450 Cod proc. penală s-a respins ca prematură cererea condamnatului, fiul lui și, născut la 27 ianuarie 1950, deținut în Penitenciarul Mărgineni, jud. D, privind liberarea condiționată din executarea pedepsei de 17 ani închisoare aplicată de Tribunalul Dâmbovița prin sentința penală nr.399/15 noiembrie 1999 și a fixat termen rediscutarea cererii la data de 27 ianuarie 2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petentul se află în executarea pedepsei de 17 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.399 din 15 noiembrie 1999 a Tribunalului Dâmbovița pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art.174 Cod penal și din actele și lucrările dosarului s-a constatat că nu s-a îndeplinit condiția necesară a fracției minime de din durata pedepsei aplicate conform art.59 Cod penal, fracție ce urmează a fi îndeplinită la data de 26 iulie 2011.
Față de împrejurarea că la data de 27 ianuarie 2010 petentul-condamnat va împlini vârsta de 60 ani, s-a stabilit rediscutarea cererii de liberare după această dată conform art.60 alin.2 Cod penal, fracția minimă ce trebuie executată în aceste condiții fiind de din durata pedepsei.
În ceea ce privește starea de boală invocată de petent, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi luată în calcul întrucât conform art.60 alin.1 Cod penal condamnatul care prezintă probleme de sănătate nu poate fi folosit la activități productive și fracția ce trebuie executată pentru a beneficia de liberare condiționată este aceea prevăzută de art.59 Cod penal, de din pedeapsă, astfel că starea de boală nu reprezintă o condiție pentru admiterea liberării condiționate.
Drept urmare, constatându-se că la acest moment condamnatul nu a executat fracția minimă prevăzută de lege, cererea petentului a fost respins ca prematur formulată și s-a stabilit rediscutarea liberării condiționate după data de 27 ianuarie 2010, urmând ca petentul-condamnat să prezinte dovezi temeinice de îndreptare.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a declarat recurs, în termen legal, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul că nu s-au respectat dispozițiile art.60 Cod proc. penală, cu privire la verificarea certificatului de handicap și a referatului medical din care rezultă că are mai multe boli incurabile.
De asemenea, petentul a mai invocat și faptul că mama sa în vârstă de 81 ani și este bolnavă, solicitând admiterea recursului și liberarea sa condiționată.
Tribunalul Dâmbovița prin decizia nr.445 din 15 decembrie 2009 a respins, ca nefundat, recursul condamnatului, cu motivarea că în mod justificat instanța de fond a respins cererea de liberare condiționată, deoarece condiția obiectivă a admiterii unei astfel de cereri este executarea fracției prevăzută de art.59 alin.1 Cod penal, fracție care nu s-a îndeplinit la data promovării unei astfel de cereri.
De asemenea, instanța de recurs a mai reținut că după data de 27 ianuarie 2010 când petentul va împlini vârsta de 60 ani, comisia de liberare condiționată din penitenciar va analiza din nou cererea de liberare condiționată, verificând îndeplinirea condițiilor obiective și subiective prev. de art.60 alin.1 și 2 rap. la art.59 Cod penal, așa cum corect s-a dispus de instanța de fond.
Nemulțumit de hotărârile pronunțate, petentul-condamnat a declarat recurs, reiterând criticile formulate că deși sunt îndeplinite disp. art.60 rap. la art.59 Cod penal, cererea sa a fost respinsă în mod greșit, fără a se ține seama de faptul că a împlinit vârsta de 60 ani și că are o stare de sănătate precară conform referatului medical.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond, admiterea cererii de liberare condiționată.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de dispozițiile legale în materie, constată că recursul declarat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.3851alin.1 lit.f) Cod proc. penală sentințele pronunțate în materia executărilor penale sunt supuse unei singure căi de atac, aceea a recursului.
Liberarea condiționată privește executarea unei hotărârii penale fiind încadrată în Capitolul III "Alte dispoziții privind executarea pedepsei" și potrivit art.450 alin.1 Cod proc. penală competența de soluționare a unei astfel de cereri revine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.
În speță, împotriva sentințe instanței de fond condamnatul a exercitat calea de atac a recursului, care a fost soluționat potrivit competenței materiale de către tribunal printr-o hotărâre definitivă, care nu mai poate fi atacată printr-o cale de atac ordinară, aceea a recursului, așa cum a procedat recurentul, deoarece normele de procedură penală nu prevăd posibilitatea declarării unui "recurs la recurs".
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de Legea procesuală penală ar constitui o încălcare a principiului legalității acestora.
În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul art.38515pct.1 lit.a) Cod proc. penală, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 27 ianuarie 1950, deținut în Penitenciarul Mărgineni, jud.P, împotriva deciziei penale nr.445 din 15.12.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr.903 din 07.10.2009 a Judecătoriei Moreni.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./04 martie 2010
. recurs - Trib.
Jud. apel Gheorghe D.,
. fond - Jud.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
