Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 183/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.183
Ședința publică de la 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06 mai 1966, domiciliat în P,-,.25A,.6, jud. P și fără forme legale în com., sat de, județul P (la numita ), împotriva deciziei penale nr.195 din 06 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost admis apelul peste termen declarat de inculpatul, a fost desființată în parte sentința atacată și pronunțându-se o nouă hotărâre, au fost înlăturate disp. art.71 și art.64 Cod penal iar în baza art.861din același cod s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată acestuia, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art.862Cod penal.
În temeiul disp. art.863Cod penal, s-a dispus ca pe durata acestui termen de încercare inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: -să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
Conform disp. art. 359 Cod proc. penală s-a atras atenția acestuia asupra disp. art.864Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cursul termenului de încercare, în caz de neîndeplinire, cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, precum și în caz de neexecutare a obligațiilor civile stabilite.
Potrivit disp. art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 7 octombrie 2009, la zi iar în temeiul art.350 alin. 3 Cod proc. penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a apelantului inculpat, de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.48/30.03.2009 emis de Judecătoria Sinaia, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Prin aceeași decizie, s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a) și b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, iar în baza art.71 alin.5 din același cod a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În soluționarea laturii civile, s-a luat act că partea vătămată a renunțat la judecarea acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal.
De asemenea, au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Prin sentința penală nr.41 din 24 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Sinaia, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.05.1966 în com., jud. P, cetățenie română, pensionar, cu domiciliul în mun. P,-,.25A,.1,.6, jud. P, fără antecedente penale, CNP -, la pedeapsa rezultantă de de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin folosire de calități mincinoase prev. de art.215 alin.1 și 2 Cod penal și respectiv port nelegal de decorații sau semne distinctive prev. de art.241 alin.1 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev de art.64 lit.a) și b) Cod penal, mai puțin dreptul de a alege.
Prin aceeași sentință, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă, fiind obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 22.000 euro (echivalentul în lei la data plății) reprezentând despăgubiri materiale.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, respectiv recurentul-inculpat, pentru care se prezintă apărător desemnat din oficiu, în substituire pentru doamna avocat, din cadrul Baroului P, aceasta din urmă cu delegație avocațială nr.312/2010 depusă la fila 11 dosar și intimata-parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurentul, precizează că față de lipsa inculpatului, la al doilea termen de judecată, se impune amânarea cauzei și citarea acestuia prin afișare la ușa consiliului local de la locul comiterii faptei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de fond și nici la apel, ci abia după pronunțarea hotărârii de condamnare și emiterea mandatului de executare a pedepsei aplicate, iar la momentul de față beneficiază de prevederile art.861Cod penal, astfel că nu are nici un interes să se prezinte.
Totodată, arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că recurentul a fost citat la cele două adrese ce au reieșit din actele dosarului, mama acestuia cunoaște termenul fixat astfel cum rezultă din dovada de citare aflată la fila 13 dosar, constată că procedura de citare pentru termenul de astăzi este legal îndeplinită, cauza se află în stare de judecată și nu justifică amânare.
La solicitarea apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, privind lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a-i da posibilitatea studierii actelor și lucrărilor dosarului, Curtea admite cererea și dispune reluarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, respectiv recurentul-inculpat, pentru care se prezintă apărător desemnat din oficiu, în substituire pentru doamna avocat, din cadrul Baroului P, aceasta din urmă cu delegație avocațială nr.312/2010 depusă la fila 11 dosar și intimata-parte civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea, luând act de susținerile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul, susține că prin recursul de față se critică atât sentința instanței de fond cât și decizia pronunțată în apel, motivat de faptul că ambele instanțe au reținut în mod eronat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și apoi condamnat, în sensul că folosindu-se de raporturile de prietenie dintre el și partea vătămată a indus-o în eroare în scopul obținerii sumei de 22.000 euro.
Se precizează că din probatoriul administrat în cauză rezultă că într-adevăr părțile au fost foarte buni prieteni, însă suma despre care s-a făcut vorbire a intrat în posesia inculpatului cu titlu de împrumut, aceasta neavând intenția în nici un moment de a înșela partea vătămată.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond, achitarea inculpatului în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 lit.d) Cod proc. penală, lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția de înșelare.
În subsidiar, în situația în care totuși se va aprecia că există probe de vinovăție, se solicită ca pe fondul cauzei să se procedeze la reindividualizarea pedepsei, redozarea acesteia și coborârea cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de lege, cu menținerea modalității de executare, respectiv a dispozițiilor art.861Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că în mod corect instanța de fond și cea de apel au reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de înșelăciune pentru care acesta a fost trimis în judecată, din probele aflate la dosar (declarația părții vătămate și a martorilor) rezultând faptul că inculpatul și partea vătămată s-au cunoscut întâmplător, inculpatul s-a prezentat acesteia ca fiind comisar în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, prezentându-i chiar o carte de vizită și o inscripționare în acest sens.
Se susține că recurentul a profitat de încrederea părții vătămate, de la care luat diverse sume de bani pentru ca apoi să nu-i mai răspundă la telefon, ceea ce a determinat-o să formuleze plângere penală, pentru ca în urma cercetărilor efectuate să se constate că inculpatul nu deținea funcția indicată.
Având în vedere situația de fapt expusă și întregul material probator aflat la dosarul cauzei, se solicită a se constata că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, chiar dacă în faza procesuală a apelului între părți a intervenit o înțelegere, renunțându-se la pretențiile civile de către partea vătămată.
Pentru motivele arătate, se solicită respingerea recursului declarat de inculpat și computarea din durata pedepsei de executat a deținerii conform mandatului de executare nr.48/2009 emis de Judecătoria Sinaia.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.41 din 24 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Sinaias -a dispus condamnarea inculpatului (fiul lui și, născut la 6 mai 1966 în comuna, jud.P, cetățean român, pensionar, fără antecedente penale), domiciliat în municipiul P,-,.25A,.6, jud. P, la pedepsele de 3 ani închisoare pentru înșelăciune prin folosire de calități mincinoase și 3 luni închisoare pentru port nelegal de decorații sau semne distinctive, aplicându-se conform art.33 lit.a) și art.34 lit.b) Cod penal pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Conform art.71 Cod penal s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a) teza II și lit.b) Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 22.000 euro (echivalentul în lei la data plății), cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă, domiciliat în municipiul Câmpina,-,.2..1, jud.
În fine, s-a dispus și obligarea acestuia la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În vara anului 2004, inculpatul a venit ca turist în orașul, cazându-se la Pensiunea, context în care s-a împrietenit cu proprietarul societății, partea vătămată.
Ca urmare, în cursul anului 2005 acesta i-a adus la cunoștință că a fost promovat în funcția de comisar șef în cadrul Corpului de Control al Ministerului Administrației și Internelor, susținere însoțită de prezentarea unei cărți de vizită purtând antetul cu însemnele de stat ale României și inscripția "Ministerului Administrației și Internelor" iar la mijloc numele " ", însoțit dedesubt de menționarea funcției de "comisar - Corpul de Control al ministrului".
Arogarea funcției respective s-a realizat în prezența martorului și a fost reiterată prin purtarea unei uniforme de polițist, având inscripționată pe haină mențiunea de "comisar".
Câștigând astfel încrederea părții vătămate, cu ocazia unora dintre vizitele efectuate la Pensiunea inculpatul a susținut că are posibilitatea de a-l ajuta la cumpărarea unui apartament în municipiul B, din locuințele din care Ministerul Administrației și Internelor urma să le scoată la vânzare către angajații săi.
Întrucât partea vătămată s-a arătat interesată să achiziționeze o asemenea locuință, la cerere, succesiv, aceasta i-a înmânat sumele de 4.000 și respectiv 3.000 euro reprezentând avans, prima sumă fiind remisă în parcarea restaurantului Club As din
Separat de aceasta, împreună părțile s-au deplasat în municipiul B unde inculpatul i-a individualizat un apartament în zona "", specificându-i însă că nu îl pot vizita deoarece este ocupat momentan de persoanele care sunt pe cale a fi evacuate din locuință.
Ulterior, în același scop partea vătămată a mai înmânat inculpatului și sumele de 5.000 euro și 2.000 euro, fără însă a întocmi vreo chitanță sau alt înscris cu privire la banii respectivi.
cu acest angajament, inculpatul s-a mai oferit să aducă pentru aceeași parte vătămată și un autoturism pretins a fi cumpărat din Spania, situația în care a primit de la secundul succesiv 3.000 și respectiv 5.000 euro, sume împrumutate de la martorul.
S-a stabilit că activitatea infracțională descrisă a fost desfășurată pe parcursul anilor 2005-2006 iar în cursul lunii ianuarie 2007 constatând că nici una din obligațiile asumate de inculpat nu au fost îndeplinite și acesta nu mai putea fi contactat deoarece nu mai răspundea la apelurile telefonice, schimbându-și numerele alocate anterior, partea vătămată a sesizat organele de cercetare penală.
Cercetările penale au stabilit că într-adevăr inculpatul a deținut funcția de agent de poliție în cadrul P până la 10 noiembrie 2005, când s-a transferat la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor P, unde a ocupat funcția de agent II la Biroul Înmatriculare și Evidența a Vehiculelor Rutiere până la 24 ianuarie 2007, raporturile de muncă încetând prin pensionare, fiind încadrat în gradul II de invaliditate.
S-a concluzionat că inculpatul nu a deținut niciodată funcția de comisar în cadrul P astfel cum s-a recomandat în relațiile cu partea vătămată și nici vreo funcție de control în cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
A mai reținut prima instanță că atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești nu s-a reușit audierea acestuia deoarece deși legal citat la domiciliul cunoscut și la locuința mamei sale din comuna, județul P, inclusiv cu mandate de aducere, s-a constatat că a dispărut de la ultima adresă, îndeplinindu-se procedura de citare prin afișate la locul comiterii infracțiunilor,m Consiliul local.
- mult, în cauză s-a depus și procesul verbal nr.-/11 noiembrie 2008 de către Postul de Poliție din care a rezultat că inculpatul a contactat telefonic polițiștii acestei instituții, i s-a adus la cunoștință obligația de a se prezenta la Judecătoria Sinaia pentru audiere, însă a declarat că refuză să se prezinte și să dea detalii cu privire la locul unde poate fi găsit.
Cât privește rezolvarea acțiunii civile exercitată în procesul penal, s-a constatat că partea vătămată a fost prejudiciată cu suma de 22.000 euro, reprezentând bani înmânați în perioada 2005-2007 pentru achiziționarea unui apartament în B și a unui autoturism din străinătate și însușiți de inculpat, fără a-și aduce la îndeplinire obligațiile asumate.
Această sentință a fost desființată în parte, în latură penală, prin decizia penală nr.195 din 6 noiembrie 2009 a Tribunalului Prahova, care admițând apelul peste termen declarat de inculpatul, a procedat la reindividualizarea modalității de executare a pedepsei rezultante, în sensul suspendării sub supraveghere pe termenul de încercare de 5 ani, calculat conform art.861- 863Cod penal.
Totodată, inculpatul a fost obligat să se supună și unor măsuri de supraveghere, respectiv să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcere; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
Conform art.350 alin.3 Cod proc. penală s-a dispus punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.48/30 martie 2009 emis de Judecătoria Sinaia, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, computându-se perioada executată de la 7 octombrie 2009, la zi.
S-a luat act că partea vătămată a renunțat la judecarea acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal.
Motivul principal de apel vizând inexistența faptei și vinovăției, în sensul art.10 lit.a) Cod proc. penală, s-au respins ca nefondate, menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.
Împotriva ambelor hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul, criticându-se ca fiind nelegale și netemeinice.
Deși legal citat la două termene fixate pentru soluționarea căii de atac, acesta nu s-a prezentat în fața instanței de recurs și nici nu a depus motivele de casare, astfel cum cer dispozițiile art.38510Cod proc. penală și s-a obligat prin cererea înregistrată la 11 noiembrie 2009.
aspectele de fapt relevate la judecata apelului, avocatul desemnat din oficiu potrivit art.174 rap. la art.171 alin.3 Cod proc. penală, în principal, a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.1 lit.a) rap. la art.10 lit.d) Cod proc. penală.
S-a susținut că prin probele administrate în cauză s-au dovedit bunele relații existente între părți de mai mulți ani dar și faptul că sumele avansate de partea vătămată în realitate au fost primite de inculpat cu titlu de împrumut și deci nu a existat intenția de inducere în eroare specifică infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 2 Cod penal.
Că este așa ar rezulta și din împrejurarea că până la judecata apelului s-a achitat suma de 2.000 euro din prejudiciul produs părții civile, convenindu-se ca diferența până la 22.000 euro, să fie plătită în rate lunare a câte 1.000 lei, renunțându-se la judecata acțiunii civile promovate.
În subsidiar, s-a criticat cuantumul pedepselor stabilite de instanțele anterioare, arătându-se că față de circumstanțele cauzei și datele personale scopul urmărit de legiuitor poate fi atins prin reducerea acestuia sub minimul special prevăzut de textele incriminatorii.
Recursul nu este fondat.
Verificând hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de casare invocate precum și din oficiu în limitele art.3859alin.2 și 3 Cod proc. penală, rezultă că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului s-au stabilit corect la primele grade de jurisdicție, fiind în deplină concordanță cu probele administrate ce au fost complet analizate și just apreciate.
Într-adevăr, prin declarația din ședința publică de la 28 octombrie 2009 (singura dată când a acceptat să se prezinte în fața organelor judiciare), la judecata în apel acesta a contestat existența faptelor stabilite în sarcină, motivând primirea sumei de 22.000 euro ca fiind un împrumut acordat de partea vătămată, în mai multe tranșe și în cursul anilor 2005-2006, convenție realizată în considerarea relațiilor de prietenie stabilite cu ocazia beneficierii de serviciile turistice oferite prin Pensiunea din municipiul.
Prezumția de nevinovăție s-a înlăturat însă prin declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile părții vătămate, înscrisurile reprezentând carte de vizită și relațiile comunicate de P-Serviciul Management, Resurse Umane precum și A-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor
Or, din examinarea acestor mijloace de probă specifice constatării și descoperirii infracțiunilor de înșelăciune comise în condiții de folosire fără drept de calități și însemne aparținând organelor de poliție, rezultă fără dubiu că profitând de bunele raporturi stabilite cu partea civilă și calitatea de agent de poliție în cadrul P-Biroul Înmatriculări și Evidențe a Vehiculelor Rutiere, în perioada 2005-2007, în mai multe rânduri, inculpatul s-a prezentat ca o persoană ce ar deține un grad profesional superior (comisar în Corpul de Control al Ministerului), funcție arogată ca influentă și importantă pentru cumpărarea unui apartament destinat angajaților, din fondul deținut în B, precum și obținerea unui autoturism din Spania.
S-a dovedit de asemenea, că în executarea acestor acte materiale, apte prejudicierii patrimoniului persoanei, el a acționat cu intenția de inducere în eroare a prietenului său - parte vătămată și determinare pentru remiterea succesivă a unor sume considerabile în euro, totalizând 22.000 euro.
Motivația acceptării predării acestor sume ca și portul nelegal de semne distinctive au fost percepute direct de martorii, și, prezenți atât la momentul folosirii legitimației și uniformei de polițist, ca aparținând pretinsului comisar din cadrul Corpului de Control al Ministrului cât și cu ocazia asumării obligațiilor și cuantificării sumelor de bani primite ca avans și respectiv plată în scopurile menționate.
Faptul că după începerea executării pedepsei aplicată în primă instanță și mai înaintea soluționării apelului peste termen, inculpatul a recunoscut integral paguba produsă părții civile, a achitat în contul acesteia suma de 2.000 euro și a încheiat o convenție în vederea acoperirii prin rate lunare, nu înlătură caracterul penal al actelor materiale descrise.
Este știut că prin natura sa infracțiunea de înșelăciune face parte din categoria acelora de prejudiciu și ca urmare rezoluția infracțională s-a consumat în luna ianuarie 2007, când intenția de inducere în eroare specifică laturii subiective din conținutul acesteia s-a concretizat prin refuzul de restituire a sumelor primite, urmate de schimbarea numerelor de telefon comunicate părții civile și ascunderea la o adresă necunoscută, inclusiv după începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată, identificarea realizându-se numai cu ocazia punerii în executare a pedepsei închisorii.
Prin urmare, condamnarea inculpatului în temeiurile art.215 alin.1 și 2 Cod penal și respectiv art.241 alin.1 Cod penal este legală iar motivul de recurs invocat în principal nu este întemeiat.
Și pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare este justă, criteriile de individualizare înscrise în art.72 Cod penal respectându-se întocmai.
Lipsa antecedentelor penale, starea precară a sănătății concretizată în evoluția unei maladii psihice urmată de pensionare corespunzător gradului II de invaliditate ca și achitarea în parte a prejudiciului produs părții civile au primit suficientă eficiență juridică la judecata apelului, apreciindu-se că scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepsei poate fi realizat fără executare și în condițiile art.861- 863Cod penal.
Este de observat că faptele stabilite în sarcină, în circumstanțele reținute prezintă un real pericol pentru ordinea publică, în contextul captării voinței victimei, prin folosirea calității de angajat în cadrul structurilor superioare de control ale poliției dar și modalitatea de operare (contrafacerea unei legitimații, a unor însemne), toate demonstrând temeritate de excepție, actele materiale fiind percepute repetat și de mai multe persoane, cazate în pensiunea ce asigura servicii într-o zonă turistică dezvoltată dar și cuantumul important al prejudiciului produs patrimoniului privat.
Față de aceste elemente, curtea de apel apreciază că scopul retributiv al pedepsei, inclusiv prezervarea ordinii publicii nu poate fi realizat prin atenuarea răspunderii penale conform art.74 și art.76 Cod penal, iar critica subsidiară formulată de inculpat nu se justifică.
Concluzionând, hotărârile atacate sunt drepte și conforme legii iar recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat, în temeiul art.38515pct.1 lit.b) Cod proc. penală.
Având în vedere adresele nr.J/49865 din 7 octombrie 2009 și nr.J/54375 din 06 noiembrie 2009, din care rezultă că în executarea mandatului nr.48/2009 emis de Judecătoria Sinaia în baza sentinței penale nr.41 din 24 februarie 2009 recurentul a fost arestat pe perioada 07 octombrie - 06 noiembrie 2009, când a fost pus în libertate conform deciziei penale nr.195/2009 a Tribunalului Prahova, în baza art.88 Cod penal se va computa această durată din pedeapsa de 3 ani închisoare.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, domiciliat în P,-,.25A,.6, jud.P și fără forme legale în com., sat de, jud.P împotriva deciziei penale nr.195 din 06 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința penală nr.41 din 24 februarie 2009 a Judecătoriei Sinaia, ca nefondat.
din durata pedepsei de executat durata deținerii conform mandatului de executare nr.48/2009 emis de Judecătoria Sinaia, respectiv de la 07 octombrie 2009 până la 06 noiembrie 2009, inclusiv.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
2ex./15 martie 2010
. apel - Trib.
Jud. apel și
. fond - Jud. S
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Elena Negulescu, Ioana Nonea
