Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 112/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 112/

Ședința publică din 1 februarie 2008

PREȘEDINTE: Milan Danilov

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Anca Nacu

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 28/PI/16.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, în stare de arest și asistat de avocat ales din cadrul Baroului M, cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare să fie admisă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului nu poate influența desfășurarea procesului penal. Prin lăsarea în libertate a inculpatului se dă eficiență prezumției de nevinovăție și faptului că potrivit practicii CEDO măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu o altă măsură care să garanteze buna desfășurare a procesului penal. În acest moment inculpatul nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică iar probele care urmează a fi administrate în cauză nu-l vizează în mod direct pe acest inculpat.

Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, încheierea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală, având în vedere elementele activității infracționale a inculpatului, astfel că nu se impune punerea sa în libertate.

Inculpatul recurent lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 28/PI din 16 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș în baza art. 160^8aalin. 6.C.P.P. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul; în baza art. 160⁵alin. 4 lit. f a C.P.P. dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 3.000 lei consemnată la CEC SA potrivit recipisei de consemnare nr. -/1 cu chitanța nr. -/1 din 15.01.2008 și în baza art. 192 alin. 2.C.P.P. l-a obligat pe inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul, asupra cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, a reținut următoarele:

Potrivit disp. art. 160⁴alin. 1.C.P.P. liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev. în art. 160²alin. 1 și 2, respectiv în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, precum și dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Totodată, s-a făcut dovada achitării cauțiunii fixate la termenul de judecată din 14.01.2008 în cuantum de 3.000 lei.

S-a constatat că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal, condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie pe cauțiune, iar tribunalul a analizat dacă cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată, precum și la împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite.

Astfel, Tribunalul Timișa apreciat că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, precum și menținerea acesteia, deoarece infracțiunile pentru care este cercetat denotă un pericol social deosebit, în condițiile în care infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere uneia din cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate. Mai mult, săvârșirea acestor fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii.

În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a reținut că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.

Tribunalul a apreciat că în condițiile de față, la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, cu implicații asupra mai multor persoane, că fapta aduce atingere atât persoanei și demnității acesteia, cât și relațiilor interumane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.

Totodată, tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat.

Recursul este nefondat.

Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță în mod corect a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul și restituirea cauțiunii în cuantum de 3000 lei, apreciind că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică menținerea măsurii arestării acestui inculpat, deoarece infracțiunile pentru care este cercetat sunt de un pericol social deosebit, fiind infracțiuni de trafic de persoane, care aduc atingere demnității persoanei, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.

De asemenea, săvârșirea acestor fapte neurmate de riposta fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii.

În speță, se poate observa că nu s-a făcut dovada că temeiurile care stat la baza arestării au încetat, astfel că menținerea arestării preventive se justifică în continuare, neimpunându-se liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului, având în vedere că la dosar sunt indicii și probe temeinice care au determinat luarea acestei măsuri, inculpatul fiind învinuit de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, și față de pericolul social pe care îl reprezintă aceasta faptă, precum și persoana inculpatului, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică menținerea acestuia în stare de arest preventiv.

Neconstatându-se nici un motiv care să ducă la casarea încheierii, aceasta fiind temeinică și legală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 28/PI/16.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. /26.02.2008

Tehnored./2 ex./26.02.2008

Prima instanță: