Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 235/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 235/2009
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Felicia Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 19 din 10.04.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest și asistat de avocați și, apărători aleși.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru a complini omisiunea instanței de fond, care nu a procedat la audierea inculpatului așa cum prevede art. 150/8a Cod pr. pen. Curtea va proceda la audierea inculpatului. Declarația acestuia a fost consemnată într-un proces verbal, atașat separat la dosarul cauzei.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune așa cum a fost formulată la fond.
În motivarea recursului învederează instanței că cererea se încadrează în dispozițiile legale care reglementează această instituție, respectiv pedeapsa pentru infracțiunea scop este mai mică de 18 ani, iar inculpatul nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului. Faptul că soția inculpatului a fost vizitată de unele persoane care au fost audiate ca martori în dosar nu însemnă că s-a încercat influențarea acestora. În ce privește procesul-verbal atașat la dosar din care rezultă că inculpatul intenționează să plece în Franța, arată că acesta reprezintă doar o încercare de a determina instanța să respingă cererea.
Avocat, apărător ales al inculpatului recurent, achiesează la concluziile avocatului, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, întrucât sunt întrunite cerințele impuse de art. 160/4 Cod pr. pen. Mai arată că inculpatul are 2 copii și este întreținător de familie.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, argumentând că nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 160/4 al. 1 Cod pr. pen. Învederează instanței că procesul verbal depus la dosar de către organele de poliție judiciară nu a fost însoțit de actele doveditoare, întrucât acestea țin de anchetă. În perioada în care în dosar s-au efectuat mai multe cereri de liberare provizorie de către inculpat, prin apărătorii săi, dosarul de urmărire penală nu a mai putut fi completat de către procurorul de caz.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită admiterea cererii.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin încheierea penală nr. 19 din 10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr- s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul și a dispus restituirea sumei de 10.000 lei achitată cu titlu de cauțiune.
În motivare instanța a reținut că inculpatul este cercetat în dosar penal nr.668/P/2008 al Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită prev.de art. 6 din Lg.78/2000 raportat la art. 257 al.1 pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 pen.; de șantaj prev. de art. 13/1 din Lg.-78/2000și trafic de influență prev.de art.6 din Lg.78/2000 rap.la art.257 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen.
Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 zile începând cu data de 05.03.2009, prin încheierea nr.4/04.03.2009 a Tribunalului Alba, măsură ce a fost adusă la îndeplinire prin emiterea mandatului de arestare preventivă nr.9/2009.
Pe calea prezentei cereri, inculpatul a solicitat prin avocatul său ales, liberarea provizorie pe cauțiune.
Potrivit disp.art.160/2 al.1 pr.pen. liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Potrivit disp.art.160/2 al.2 pr.pen. liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
Tribunalul examinând cererea inculpatului prin prisma disp.art.160/2 al.1, 2.pr.pen. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/2 al.1 pr.pen. cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii dar nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la temeinicia acesteia, prev.de art.160/2 al.2 pr.pen.
Astfel, așa cum s-a reținut mai sus, inculpatul este cercetat în dosar nr.668/P/ 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA sub aspectul săvârșirii celor 3 infracțiuni menționate (și nu doar cu privire la o singură infracțiune așa cum menționat inculpatul în cererea sa - de luare la mită), dosar în care există date, că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, respectiv a martorilor și (declarații urmărire penală filele 162/163) din care rezultă că, anterior prezentării acestora la Parchet pentru a da declarații, au fost acasă la inculpat, și au discutat cu soția acestuia despre dosarul inculpatului.
Prin urmare, câtă vreme s-a încercat zădărnicirea adevărului prin influențarea unor martori (în condițiile în care inculpatul era deja arestat preventiv), cu atât mai mult se desprinde concluzia, că în cauză, prin lăsarea inculpatului în stare de libertate se va încerca zădărnicirea aflării adevărului, în sensul disp.art.160/2 al.2 pr.pen.
Aceleași considerente au stat la baza adoptării soluției de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, soluție care a rămas definitivă și ale cărei dispoziții cu intrat sub puterea lucrului judecat.
Mai trebuie evidențiat că în prezentul dosar, s-a depus un proces verbal întocmit de organele de cercetare penală din care reiese împrejurarea că inculpatul prin intermediul unor apropiați ai săi face demersuri pentru a influența unii martori deja audiați în cauză și intenționează, în cazul în care va fi pus în libertate să plece în străinătate (Franța).
Chiar dacă aspectele învederate în cuprinsul procesului verbal nu sunt susținute de mijloace de probă, cu toate acestea, aspectele relatate se pot corobora cu cele reținute deja de judecătorul care a soluționat cererea de liberare provizorie sub control judiciar și care a arătat că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului.
S-a invocat de către apărătorul inculpatului că inculpatul, fiind privat de libertate, nu are posibilitatea să influențeze direct aflarea adevărului, dat textul legal nu limitează posibilitatea de influențare a bunului mers a dosarului de acțiunea directă a inculpatului.
Aspectele referitoare la situația materială și financiară a familiei petentului nu sunt de natură să atragă incidența textului legal.
Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul solicitând a fi admisă cererea întrucât sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 al. 2 Cod pr. pen. neputând fi luat în considerare procesul verbal depus în fața Tribunalului.
Examinând actele și lucrările de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu disp. art. 160/2 al. 2 Cod pr. pen. liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți.
Aceste dispoziții legale își găsesc aplicabilitatea în cauză, fiind vorba despre împrejurări care reies din actele de urmărire penală, în conformitate cu care, persoane audiate în calitate de martori, printre care numitul și, au luat legătura cu soția inculpatului înainte de a se prezenta la organul de urmărire penală pentru a fi audiați în dosarul în acre este cercetat inculpatul, și au discutat cu aceasta despre dosar.
În mod evident astfel de practici influențează negativ desfășurarea urmăririi penale, nefiind admisibilă supunerea martorilor niciunor influențe, chiar indirecte, din partea inculpatului.
Precizăm faptul că instanța de recurs nu a avut în vedere la pronunțarea prezentei procesul verbal din 9.04.2009 întocmit de organul de cercetare penală, acesta nefiind însoțit de nici un element explicativ sau de probă care să justifice în vreun mod conținutul său.
Constatând deci, că există date care să conducă la concluzia că prin punerea în libertate a inculpatului s-ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor martori, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 19 din 10.04.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
Va fi obligat recurentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 19 din 10.04.2009 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Dact. /14.04.2009
Președinte:Monica Felicia FarcașJudecători:Monica Felicia Farcaș, Oana Maria Călian
