Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 321/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALA SI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALA NR.321/R/2009

Ședința publică din 18 mai 2009

Instanța compusă din

PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Monica Rodina

JUDECĂTORI: - -

- -

GREFIER: - --

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE- SERVICIUL TERITORIAL CLUJ - REPREZENTAT PRIN PROCUROR:

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 198/11.05.2009 a Tribunalului Cluj în dosar nr-, prin care în baza art. 1608aal.6 proc.pen. s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulata de inculpat.

La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest, deținut în Arestul IPJ C, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegația la dosar.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs.

Nefiind cereri sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului depune la dosar practică judiciară și solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul și stabilirea în sarcina a acestuia a obligaților prev. de art. 1602.proc.pen. apreciind că în cauză sunt incidente condițiile prev. de art. 1602al.1 proc.pen. atât cu privire la cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat, cât și cu privire la persoana inculpatului. În acest sens solicită să se rețină că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat nu depășește limita maximă de 18 ani închisoare și nu există nici un indiciu că inculpatul ar putea influența cercetarea în acest dosar sau zădărnicirea aflării adevărului, personal sau prin persoane interpuse.

În încheierea recurată, instanța de fond a reținut că la dosar există date din care reiese necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, invocând declarația denunțătorului prin care se susține că inculpatul i-a cerut să-i caute clienți pentru obținerea nelegală de permise de conducere, precum și faptul că acesta ar putea ipotetic zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea unor învinuiți din prezenta cauză, date fiind relațiile strânse pe care inculpatul le are cu persoane din medii profesionale diferite, cum ar fi medici și polițiști. În acest sens solicită să se rețină că inculpatul nu contestă temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive astfel că în acest context ar fi incorect să fie analizate prev. de art. 143 și 148 lit. f proc.pen.

Mai arată că instanța nu a analizat cererea și din perspectiva faptului că achitarea cauțiunii s-a putut realiza cu ajutorul rudelor și prietenilor inculpatului, astfel că inculpatul are o responsabilitate și față de aceste persoane.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului inculpatului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, arătând că introducerea unei cereri și îndeplinirea condițiilor de admisibilitate nu atrage și admiterea de plano raportat la fapta pentru care inculpatul este cercetat, temeiurile arestării și persoana inculpatului. Totodată, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicita admiterea recursului și în consecință admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.

CURTEA

Deliberând reține că prin Încheierea penală nr. 198/11.05.2009 a Tribunalului Cluj în temeiul art. 160/8a al. 6.proc.pen. s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpatul, fiul lui și, la data de 12.05.1953, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Arestul IPJ

În baza art. 160/5 al.4 lit. f proc.pen. s-a dispus restituirea către inculpat a cauțiunii în sumă de 60.000 lei depusă pentru inculpat de către numita, la dispoziția Tribunalului Cluj, prin recipisa de consemnare nr. -/1, eliberată de CEC BANK Sucursala C-

În baza art. 192 al.2 proc.pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 04.05.2009, inculpatul, a solicitat instanței de judecată liberarea sa provizorie pe cauțiune.

În motivarea cererii inculpatul a arătat că a fost arestat preventiv de către Tribunalul Cluj la data de 18.03.2009, alături de coinculpata, prin Încheierea Penală nr.25/C/2009, pentru o durată de 29 de zile, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prev. de art. 257 pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen și complicitate la infracțiunea de luare de mită în formă continuată prev. de art. 26 pen. rap. la art. 254.pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 pen și art. 33 lit. a pen.

A mai arătat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.160/4 al.1 proc.pen. deoarece limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt mai mici de 18 ani închisoare și nu există în cauză nici o dată concretă în sensul celor amintite de art. 160/2 al.2 proc.pen. Inculpatul cunoaște care sunt cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar, cele de nerestituire a cauțiunii și s-a angajat prin cererea introdusă să depună cauțiunea pe care instanța o va stabili. S-a mai arătat că și în practica s-a consacrat necesitatea punerii în libertate a celui arestat, consecutiv cu subordonarea unor garanții care să asigure prezența la audiere a acestuia, în acest sens existând hotărârea Kalai contra Turciei și Freimanis contra Letoniei.

La termenul de judecată din data de 07.05.2009 instanța a verificat îndeplinirea condițiilor de formă ale cererii, fixând cauțiunea la suma de 60.000 lei, conform art. 160/5 al.2 proc.pen.

Prin recipisa de consemnare nr. -/1, eliberată de CEC BANK Sucursala C-N la data de 11.05.2009, inculpatul a făcut dovada depunerii cauțiunii stabilite de instanță.

Prin Încheierea Penală nr.25/C/10.03.2009 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Încheierea Penală nr.36/R/27.03.2009 a Curții de APEL CLUJ, în baza art.149/1 proc.pen. s-a dispus arestarea preventivă inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 18 martie 2009 și până la data de 15 aprilie 2009 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev. de art. 257 Cod Penal coroborat cu art.6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal și complicitate la infracțiunea de luare de mită în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 254 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 33 lit. a Cod Penal.

Alături de inculpat au mai fost arestați preventiv și inculpații și, cercetați pentru fapte similare și prevăzute în Legea 78/2000 privind prevenirea și sancționarea unor fapte de corupție.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în perioada octombrie 2008 - martie 2009 inculpatul, în calitate de administrator al școlii de șoferi AUTO, întocmea dosare de participare la examenul pentru obținerea permisului de conducere fără ca respectivii candidați să frecventeze cursurile teoretice și practice, iar ulterior le facilita acestora obținerea permiselor de conducere în schimbul unor sume de bani, parte din aceste sume fiind remise angajaților Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor respectiv inculpatei și învinuiților, și.

De asemenea, s- mai reținut că înainte de intrarea în sala de examen candidații erau echipați cu dispozitive miniaturale de comunicare telefonică de tip hands free, în general de către inculpatul, telefonul utilizat fiind disimulat sub haine și conectat cu un alt telefon. În timpul examenului, candidatul introdus în sala de examen de către învinuita, întotdeauna singur, citea întrebările cu voce tare, iar persoana de la capătul firului, de obicei învinuitul, îi dicta răspunsurile corecte.

Sumele de bani pretinse de către învinuitul erau cuprinse între 2000 și 3200 euro.

S- mai reținut că în modalitatea arătată mai sus, în repetate rânduri, inculpatul pretins și primit aprox. 10.000 Euro de la numiții, și de la investigatorii sub acoperire și pentru ca prin influența de care se bucură asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C, să le înlesnească obținerea permiselor de conducere. Parte din sumele de bani remise de sus-numiți inculpatului, aprox. 4900-5600 euro, fost primită de către inculpata pentru permite accesul candidaților în sala de examen, singuri și echipați cu echipamentul de comunicare telefonică de tiphands free.

Prin Încheierea Penală nr.35/C/14.04.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, în baza art.155 și urm. proc.pen. a fost admisă sesizarea formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție și s-a dispus prelungirea arestului preventiv pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16.04.2009 până la 15.05.2009, față de inculpații și. Prin aceeași hotărâre s-a dispus prelungirea arestului preventiv pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25.04.2009 până la 24.05.2009, față de inculpatul.

asupra condițiilor de admisibilitate și temeinicie impuse în această procedură, a liberării provizorii pe cauțiune, instanța de fond a constatat că a fost depusă cauțiunea stabilită de instanță. Apoi mai constat că o primă condiție de legalitate este îndeplinită în această cauză, și anume cea a limitelor maxime de pedeapsă pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul. Cu toate acestea s-a apreciat că cererea formulată de către inculpat nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Astfel, există la dosar date din care reiese necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni. În acest sens sunt declarațiile denunțătorului, care a declarat că inculpatul i-a cerut să-i găsească și alte peroane dornice de a obține permis de conducere fără să urmeze cursurile teoretice și practice. În sensul celor mai sus reținute, prin ordonanța din 15.04.2009 a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - - Serviciul TERITORIAL CLUJ, s-a dispus, față de inculpat, extinderea cercetărilor penale cu privire la alte acte materiale și la alte fapte, descoperindu-se și alți cumpărători de influență, în persoana numiților,.

Prin același act procedural s-au extins cercetările și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal. Această infracțiune constă în aceea că inculpatul, împreună cu numita, angajată ca și secretar în cadrul AUTO, în perioada septembrie 2008- februarie 2009 au contrafăcut dosarele de școlarizare ale investigatorilor sub acoperire și și ale lui, și, în sensul menționării de date nereale în fișa de școlarizare, referitoare la certificarea absolvirii cursurilor de pregătire într-o perioadă anume determinată de timp la AUTO, cât și în contractul de prestări servicii, în sensul înscrierii unei date fictive de înregistrare a acestui document.

În cauză s-a mai stabilit că, în aceeași perioadă de timp, inculpatul, contra unei sume de 100-110 lei pretinsă de la investigatorii sub acoperire și și de la numiții, și, le-a obținut fișele medicale emise de Societatea Civilă Medicală și Asociații C-N, fără ca aceștia să se prezinte pentru a fi examinați de către medicii specialiști.

Prin prisma celor mai sus relatate a fost extinsă urmărirea penală și față de numiții, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 61din 78/2000, precum și față de numiții, și, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal.

În cauza de mai sus, urmărirea penală nu a fost finalizată, ancheta penală continuând față de învinuiții mai sus arătați și față de cei puși sub urmărire odată cu inculpatul, și anume, și, fiind posibilă punerea în mișcare a acțiunii penale față de toți aceștia.

Legat de cele mai înainte relatate, este posibilă extinderea acțiunii penale și față de alte persoane și pentru alte fapte, sens în care, pentru a nu fi stânjenită aflarea adevărului, credem că nu este întemeiată solicitarea inculpatului de liberare provizorie pe cauțiune.

Deci este în interesul întregii urmăriri penale ca ancheta să se desfășoare cu inculpatul în stare de arest. Apreciem că în această fază procesuală nu este suficientă și în interesul bunei desfășurări a anchetei, punerea acestuia în libertate, numai cu subordonarea unor garanții de prezentare a inculpatului la audiere. Practic în cauză nu există date din care să rezulte eventualitatea sustragerii inculpatului de la procesul penal ce se desfășoară față de persoana sa, însă din multitudinea de relații și conexiuni pe care inculpatul le-a realizat în vederea realizării planurilor infracționale, acesta având relații strânse cu persoane din medii profesionale diferite, cum ar fi medici și polițiști, persoane implicate de asemenea într-un fel sau altul în activități de natură infracțională, se poate trage concluzia că acesta ar putea zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea unor învinuiți din prezenta cauză. Pentru evitarea unei atare consecințe nu este suficient ca inculpatului să i se impună să nu intre în legătură cu anumite persoane, atâta vreme cât ancheta penală nu a fost finalizată, existând șansa descoperirii și a altor acte materiale sau a altor fapte, în raport de care încă nu a fost începută urmărirea penală.

Pentru toate considerentele mai sus sintetizate, în temeiul art. 160/8a al.6 proc.pen. instanța a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpatul.

În baza art. 160/5 al.4 lit. f proc.pen. s-a dispus restituirea către inculpat a cauțiunii în sumă de 60.000 lei depusă pentru inculpat de către numita, la dispoziția Tribunalului Cluj, prin recipisa de consemnare nr. -/1, eliberată de CEC BANK Sucursala C-N, la data de 11.05.2009.

În baza art. 192 al.2 proc.pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea încheierii atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată în cauză, cercetarea sa în stare de libertate, cu consecința stabilirii obligațiilor și interdicțiilor prevăzute de lege.

În motivarea recursului inculpatul a arătat că îndeplinește cerințele legale pentru admisibilitatea cererii introductive, că nu există date din care reiese împrejurarea că inculpatul ar comite alte infracțiuni sau că acesta ar putea ipotetic zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea unor învinuiți ori martori.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Prin Încheierea Penală nr.25/C/10.03.2009 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Încheierea Penală nr.36/R/27.03.2009 a Curții de APEL CLUJ, în baza art.149/1 proc.pen. s-a dispus arestarea preventivă inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 18 martie 2009 și până la data de 15 aprilie 2009 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev. de art. 257 Cod Penal coroborat cu art.6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal și complicitate la infracțiunea de luare de mită în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 254 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 33 lit. a Cod Penal.

În fapt, s-a reținut că în perioada octombrie 2008 - martie 2009 inculpatul, în calitate de administrator al școlii de șoferi AUTO, întocmea dosare de participare la examenul pentru obținerea permisului de conducere fără ca respectivii candidați să frecventeze cursurile teoretice și practice, iar ulterior le facilita acestora obținerea permiselor de conducere în schimbul unor sume de bani, parte din aceste sume fiind remise angajaților Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor respectiv inculpatei și învinuiților, și.

Sumele de bani pretinse de către învinuitul erau cuprinse între 2000 și 3200 euro, dar, în aceeași modalitate, în repetate rânduri, inculpatul pretins și primit aprox. 10.000 Euro de la numiții, și de la investigatorii sub acoperire și pentru ca prin influența de care se bucură asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C, să le înlesnească obținerea permiselor de conducere. Parte din sumele de bani remise de sus-numiți inculpatului, aprox. 4900-5600 euro, fost primită de către inculpata pentru permite accesul candidaților în sala de examen, singuri și echipați cu echipamentul de comunicare telefonică de tiphands free.

Prin Încheierea Penală nr.35/C/14.04.2009 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Încheierea penală nr. 53/R/23.04.2009 a Curții de APEL CLUJ, precum și prin Încheierea penală nr. 44/12.05.2009, definitivă la 18.05.2009 prin respingerea recursului inculpatului, măsura preventivă a arestării dispusă față de susnumitul inculpat a fost prelungită.

Ulterior, ordonanța din 15.04.2009 a Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - - Serviciul TERITORIAL CLUJ, s-a dispus, față de inculpat, extinderea cercetărilor penale cu privire la alte acte materiale, descoperindu-se și alți cumpărători de influență, în persoana numiților, precum și cu privire la alte fapte, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal. Această infracțiune constă în aceea că inculpatul, împreună cu numita, angajată ca și secretar în cadrul AUTO, în perioada septembrie 2008- februarie 2009 au contrafăcut dosarele de școlarizare ale investigatorilor sub acoperire și și ale lui, și, în sensul menționării de date nereale în fișa de școlarizare, referitoare la certificarea absolvirii cursurilor de pregătire într-o perioadă anume determinată de timp la AUTO, cât și în contractul de prestări servicii, în sensul înscrierii unei date fictive de înregistrare a acestui document.

În cauză s-a mai stabilit că, în aceeași perioadă de timp, inculpatul, contra unei sume de 100-110 lei pretinsă de la investigatorii sub acoperire și și de la numiții, și, le-a obținut fișele medicale emise de Societatea Civilă Medicală și Asociații C-N, fără ca aceștia să se prezinte pentru a fi examinați de către medicii specialiști.

Din analiza prevederilor art. 160/4 proc.pen. rezultă că liberarea pe cauțiune se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Într-adevăr, formal, condițiile prevăzute de art.160/4 proc.pen. privind liberarea provizorie pe cauțiune sunt îndeplinite în cauză, însă potrivit art.160/5, 160/6 - 160/8 proc.pen. instanța admite o asemenea cerere când constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.

Liberarea provizorie pe cauțiune este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.

Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.

În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea pe cauțiune: riscul că acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiune, ori să ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).

Din actele dosarului se conturează ideea că inculpatul a acționat în strânsă legătură cu mai mulți inculpați, a antrenat în activitatea infracțională mai multe persoane, iar urmările s-au reflectat în planul unor valori sociale deosebit de importante pentru societate, respectiv onestitatea și corectitudinea unor organe ori instituții ale statului sau a angajaților acestora.

Pe de altă parte, justificat a apreciat prima instanță că rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să comită alte infracțiuni, raportat la declarația martorului din care reiese că inculpatul i-a cerut martorului să-i găsească și alte persoane interesate să obțină permisul de conducere fără să urmeze cursurile teoretice și practice.

De asemenea, în mod întemeiat prima instanță a apreciat că datorită relațiilor vechi de prietenie dintre inculpat și învinuitul Vaici există riscul încercării zădărnicirii aflării adevărului.

Așa fiind, având în vedere pericolul social concret al faptelor comise de inculpatul recurent, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, de multitudinea părților implicate în cauză, care denotă o amploare deosebită a activității infracționale, curtea apreciază că în această fază a procesului penal și, în pofida împrejurării că, formal, cererea acestuia îndeplinește condițiile legale, pe fond solicitarea inculpatului este neîntemeiată și se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest.

Pe cale de consecință, și față de considerentului asigurării bunei desfășurări a procesului penal, Curtea conchide că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului și că eliberarea sa, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar sentința atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.

Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. se va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 12.05.1953, CNP -, arestat în IPJ C) împotriva Încheierii penale nr. 198/11.05.2009 a Tribunalului Cluj.

Obligă inculpatul să achite 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER

- - - - - - - -

Red.H/Dact.

2 ex./03.06.2009

Președinte:Luminița Hanzer
Judecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Monica Rodina

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 321/2009. Curtea de Apel Cluj