Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 329/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(457/2009)
DECIZIE PENALĂ NR. 329R
Ședința publică de la 2 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Simona Encean
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 24.02.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II- Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială atașată la dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință, admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru admiterea acesteia și continuarea judecății cu inculpatul în stare de libertate.
În susținerea recursului, apărarea arată că, în raport de materialul probator administrat în cauză, nu se evidențiază în nici un fel împrejurarea că lăsat în libertate inculpatul ar mai săvârși alte fapte de natură penală. În acest sens, urmează a fi avut în vedere conținutul fișei de cazier judiciar, din care rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Mai mult decât atât, inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptelor, a colaborat cu organele judiciare în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și a dat lămuriri cu privire la bunurile găsite asupra sa cu ocazia efectuării percheziției corporale.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care este student la, este titular în echipa de hochei pe gheață și primește anumite sume de bani din sponsorizările făcute de diverse firme, astfel că nu se poate afirma că inculpatul lăsat în libertate ar mai săvârși alte fapte de natură penală. În cauză nu mai sunt de efectuat decât activități cu caracter tehnic, pe care inculpatul nu are posibilitatea să le influențeze sau să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea experților sau a martorilor.
Mai mult decât atât, inculpatul are o stare pecuniară solvabilă, care i-ar permite să revină la activitatea sa anterioară.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și rejudecând să se dispună admiterea cererii de liberare pe cauțiune.
În subsidiar, solicită să se dispună cu privire la restituirea cauțiunii.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de către inculpat, casarea, în parte, a încheierii de ședință atacată, urmând să se dispună restituirea cauțiunii, în condițiile în care cererea de liberare provizorie pe cauțiune a fost respinsă.
Cu privire la celelalte critici, consideră că cererea de liberare provizorie pe cauțiune nu reprezintă un drept al inculpatului ci o vocație, astfel că nu se impune admiterea cererii inculpatului față de numărul mare de instrumente bancare găsite asupra sa.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că la data de 27.02.2009 Curtea de Apel Secția a-II-a Penală a menținut starea de arest preventiv a acestui inculpat și a respins cererea de liberare provizorie, admițându-se recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
În ceea ce privește cheltuielile judiciare, solicită ca acestea să rămână în sarcina statului.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită cercetarea sa în stare de libertate, susținând că comis o greșeală de a cărei gravitate și-a dat seama în cele 31 de zile petrecute în stare de arest preventiv.
Mai arată că este sportiv de performanță de 20 de ani, este student în ultimul an la facultatea de educație fizică și sport, urmând să susțină examenul de licență.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 24 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția a II-a Penală a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut natura infracțiunii comise de inculpat, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, numărul mare de carduri falsificate găsite asupra inculpatului și în autoturismul acestuia, cuantumul sumei de bani găsite asupra inculpatului, bani pe care nu i-a putut justifica, cât și faptul că există temerea că odată pus în libertate își va relua activitatea infracțională.
Tribunalul a mai arătat că perioada petrecută în detenție de inculpat, de aproximativ o lună de zile nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, în condițiile în care urmărirea penală este complexă și nu poate desfășura cu inculpatul în stare de liberatate.
S-a apreciat că subzistă cerințele prev. de art. 143, art. 146 și art. 148 lit. f pr. pen. ce impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în realizarea scopului prev. de art. 136. pr. pen. respectiv buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatulcare a solicitat punerea în libertate provizorie pe cauțiune neexistând pericolul comiterii unor alte infracțiuni. A arătat că nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei, a colaborat cu organele de poliție, este student și titular în cadrul echipei de hochei, primind bani din sponsorizări. În consecință, a apreciat, față de caracterul tehnic al actelor de urmărire penală care mai sunt de efectuat, că nu poate influența sau zădărnici aflarea adevărului prin influențarea experților sau a martorilor. În subsidiar, a solicitat să se dispună cu privire la restituirea cauțiunii.
Analizând încheierea pronunțată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 3856alin. 3. pr. pen. Curtea apreciază că recursul este fondat, în parte, cu privire la nerestituirea cauțiunii de către instanța de fond.
Curtea constată că inculpatul a fost arestat la data de 31.01.2009 pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 24 alin. 2 și art. 27 alin. 1 din Legea nr.365/2002. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au fost cele prevăzute de art. 148 lit. f pr. pen.
Potrivit art. 1602alin. 1. pr. pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracționilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede cazurile în care liberarea nu se acordă, respectiv când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau să încerce zădărnicirea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Curtea apreciază că liberarea provizorie, astfel cum este prevăzută de dispozițiile legii procesual penale, este o măsură facultativă. Aceasta presupune că cererea de liberare provizorie poate fi respinsă nu numai atunci când nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea ei, ci și în cazul în care organul judiciar apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu se justifică. Beneficiul liberării provizorii nu este, așadar, un drept al inculpatului, ci o vocație a acestuia, aprecierea asupra oportunității acordării acesteia fiind lăsată la latitudinea instanțelor de judecată. Cu privire la criteriile ce urmează să stea la baza acestei aprecieri, legea nu le indică, dar nici nu le limitează.
Totodată, în situația recurentului, care a fost arestat pe temeiul prev. de art. 148 lit. f pr. pen. Curtea consideră necesar a se analiza și dacă lăsarea acestuia în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, nefiind posibil, pe de o parte să se aprecieze că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, și, pe de altă parte, că liberarea lui realizează scopul procesului penal.
Din actele dosarului, Curtea constată că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat. Astfel, acesta a fost surprins de către organele de poliție în noaptea de 31.01.2009 orele 2350în timp ce efectua operațiuni financiare frauduloase la -ul aparținând Bank din P-ța A I, respectiv a retras sume de bani folosind carduri blank. La percheziția sa corporală au fost găsite 13 carduri de acest gen, precum și suma de 9800 lei, iar la percheziția autoturismului inculpatului au fost găsite alte 27 carduri blank, 33 carduri emise de diferite instituții și sumele de 4800 lei și 300 euro, provenite din retrageri frauduloase. Situația de fapt arătată a fost reținută pe baza proceselor verbale încheiate de către organele de cercetare penală, declarațiile martorilor asistenți și și declarațiile inculpatului care a arătat că efectuat retrageri neautorizate de numerar.
Având în vedere natura infracțiunilor săvârșite, numărul de carduri falsificate găsite asupra inculpatului, sumele de bani aflate asupra acestuia sau în autoturismul aflat la locul comiterii faptelor și urmările produse prin comiterea infracțiunilor, Curtea apreciază că nu se impune punerea în libertate a inculpatului.
Totodată, intervalul scurs de la data arestării preventive este foarte scurt, de aproximativ o lună de zile, așa încât nu se poate aprecia că pericolul pe care îl reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului s-a diminuat semnificativ la acest moment.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior, inexistența condițiilor negative prev. în alin. 2 al art. 1602. pr. pen. nu conduce, în mod automat, la punerea în libertate a inculpatului.
De asemenea, circumstanțele personale ale inculpatului și atitudinea procesuală de recunoaștere a faptelor comise nu sunt elemente suficiente pentru punerea sa în libertate, în contextul celor arătate mai sus. Chiar dacă inculpatul a recunoscut comiterea faptelor sale, această atitudine fiind adoptată în cadrul surprinderii sale în flagrant de către organele de poliție, se constată că acesta nu a furnizat relații reale cu privire la proveniența cardurilor folosite și, respectiv, găsite asupra sa, varianta prezentată de inculpat fiind puțin credibilă.
Însă, recursul declarat de inculpat este întemeiat în ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la restituirea cauțiunii.
Potrivit art. art. 1605alin. 4 lit. f pr. pen. cauțiunea se restitie când cererea de liberare provizorie a fost respinsă în temeiul art. 1608aalin. 6, cum este cazul în speță.
Față de cele arătate, Curtea, în baza art. 38515pct. 2 lit. d pr. pen. Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa parțial încheierea recurată și va dispune restuirea cauțiunii.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de inculpatul, casează în parte încheierea din data de 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală și rejudecând:
În baza art. 1605alin. 4 lit. f pr. pen. dispune restituirea cauțiunii depusă la CEC Bank la data de 24.02.2009 conform chitanței seria - nr. -.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. ES/ 10.03.2009/ 2 ex.
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Simona Encean
