Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(181/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 330
Ședința publică de la 2 MARTIE 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 553 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 12/A din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 3109 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatarată că, în drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și susține că, la individualizarea pedepsei, nu s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat, persoana inculpatului, împrejurările care au atenuat sau agravat răspunderea penală a acestuia.
În continuare, arată că, față de situația de fapt și de drept reținută în sarcina recurentului, față de împrejurările comiterii faptelor și de împrejurarea că instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 211 Cod penal în cea prev. de art. 213 Cod penal, consideră că ambele instanțe au aplicat clientului său o pedeapsă prea severă.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar părțile vătămate au declarat că nu în toate situațiile s-a folosit violența pentru sustragerea bunurilor.
Față de cele expuse mai sus, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, susține că situația de fapt și vinovăția recurentului au fost pe deplin dovedite cu probele adminJ. în cauză, iar pedeapsa finală stabilită și aplicată inculpatului corespunde criteriilor de individualizare. Având în vedere lipsa antecedentelor penale, nu se opune ca în recurs, să se dispună înlăturarea sporului de 6 luni închisoare.
Pe cale de consecință solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și reținând cauza spre judecare, a se înlătura sporul, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 7 ani.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că părțile vătămate sunt prieteni ai săi, nu i-a tâlhărit, ci doar au avut loc niște neînțelegeri. Arată că lucra fără forme legale ca instalator și solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.553 din 26.09.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 B a fost respinsă cererea formulată de inculpatul, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunile de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. c si alin 21lit. b Cod penal (fapte din 12.03.2008 și 02.08.2007) în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal, respectiv infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal, precum și din infracțiunile de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal (fapte din 27.01.2008 și 06.02.2008) în două infracțiuni de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. 1 Cp. ca neîntemeiată.
1. În temeiul art. 211 alin. 2 lit. c si alin 21lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.04.1979 CNP -, la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta din 12.03.2007 - pct. 1 din rechizitoriu).
2. În temeiul art. 211 alin. 2 lit. c si alin 21lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta din 02.08.2007 - pct. 2 R).
3. În temeiul art. 211 alin. 2 lit. c si alin 21lit. b Cod penal fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta din 09.08.2007 - pct. 3 din rechizitoriu).
4. În temeiul art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (fapta din 04.08.2007 - pct. 4 din rechizitoriu).
5. În temeiul art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din 24.01.2008 - pct. 5 din rechizitoriu).
6. În temeiul art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din 21.01.2008 - pct. 6 R).
7. În temeiul art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din 27.01.2008 - pct.7R).
8. În temeiul art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din 06.02.2008 - pct. 8 rechizitoriu).
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal au fost contopite cele opt pedepse cu închisoarea aplicate inculpatului, astfel cum au fost menționate anterior, rezultând pedeapsa de 7 ani închisoare, pe care o va spori cu an spor de pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin. l lit. a, teza a II-a si b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 Cod penal, s- dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 27.02.2008 la zi.
În temeiul art. 350 alin. 1.C.P.P. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că părțile vătămate A, B, si nu s-au constituit părți civile în cauză.
A fost respinsă acțiunea civila a părții civile, ca neîntemeiata, prejudiciul infracțional fiind recuperat in natura prin restituirea bunului sustras.
Au fost respinse acțiunile civile ale părților vătămate civile și, ca neîntemeiate.
În temeiul art. 113 Cod penal raportat la art. 112 alin. 1 lit. a Cod penal, s-a dispus față de inculpatul măsura de siguranță a obligării la tratament medical, în scopul dezintoxicării - urmare a consumului de stupefiante, până la însănătoșire.
În temeiul art.118 Cod penal raportat la art.112 alin. 1 lit. f Cod penal, s- confiscat de la inculpatul suma de 35 lei, provenită din vânzarea telefonului mobil proprietatea pârtii vătămate lonut.
În temeiul art. 191 alin. C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1700 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
1. La data de 12.03.2007, în jurul orei 17.oo, partea vătămată A-, în vârstă de 14 ani, se întorcea de la școală împreună eu martorul -, iar când a ajuns în apropierea blocului de domiciliu, situat în B, Al. -, nr. 5, 13, sect. 2, la un moment dat de aceștia s-a apropiat inculpatul, spunându-le părții vătămate și martorului că ar dori să afle cine este persoana care l-ar fi agresat fizic pe fratele său. Inculpatul i-a cerut părții vătămate telefonul său mobil pentru a-l suna pe fratele său și de a afla de la acesta de cine a fost agresat, după care inculpatul împreună cu partea vătămată și - au pătruns în scara blocului în care locuiește A-, iar a scos un cuțit, și sub amenințarea cu acesta i-a cerut părții vătămate să-i dea telefonul pentru a-l apela pe fratele său. Partea vătămată i-a înmânat inculpatului telefonul său mobil marca,Sony Ericsson K 31 Oi ", spunându-i acestuia că nu dispune de credit pentru a efectua convorbiri, după care inculpatul i-a cerut martorului -, în mai multe rânduri, să părăsească scara blocului pentru a-l căuta pe un anume, prezumtivul agresor al fratelui său. Martorul,în două rânduri i-a adus inculpatului la cunoștință că nu l-a găsit pe numitul, însă inculpatul i-a cerul să îl mai caute prin zonă, iar în momentul când - a părăsit scara blocului, inculpatul la rândul său a plecat fără a-i restitui părții vătămate telefonul, în pofida rugăminților acesteia de ai fi restituit.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate A-, mijloace de probă ce se coroborează cu celelalte adminJ. în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto anexă, procese-verbale de identificare persoane și planșe foto, declarațiile martorului -, declarații inculpat.
Astfel partea vătămată a susținut că, la data de 12.03.2007, în jurul orei 1730, se întorcea de la școală împreună cu colegul sau -, iar când a ajuns în apropierea blocului de domiciliu, de ei s-a apropiat numitul "", o persoană ce a locuit anterior în cartier, recunoscută ulterior în persoana inculpatului, ce i-a reproșat că l-ar fi agresat fizic pe fratele său. Partea vătămată a infirmat că l-ar fi bătut pe numitul "" - fratele inculpatului, însă cu toate acesta inculpatul i-a telefonul mobil pentru a-l suna pe fratele său și de a afla de la acesta de cine a fost agresat. Inculpatul i-a însoțit pe partea vătămată și martorul - în scara blocului de domiciliu, loc în care a scos un cuțit și a amenințat-o pe partea vătămată că o va tăia dacă nu-i dă telefonul. A mai arătat că i-a înmânat inculpatului telefonul său mobil marca,Sony Ericsson 31 Oi ", spunându-i acestuia că nu dispune de credit pentru a efectua convorbiri, i-a spus inculpatului că din câte cunoaște agresorul fratelui său
s-ar numi, astfel că inculpatul i-a cerut martorului -, în mai multe rânduri, să părăsească scara blocului pentru a-1 căuta pe prezumtivul agresor al fratelui său. Martorul. în două rânduri s-a înapoiat spunându-i inculpatului că nu l-a găsit pe, iar în momentul când - a părăsit scara blocului, inculpatul a plecat în grabă fără a-i restitui telefonul, cu toate că i l-a cerut repetat.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul - a confirmat întru-totul susținerile părții vătămate, indicându-l pe inculpatul ca fiind cel care a deposedat-o pe partea vătămată, prin amenințarea cu un cuțit, de telefonul său mobil.
Atât partea vătămată cât și martorul - l-au recunoscut pe inculpatul ca fiind numitul "" cel care 1-a deposedat pe A- de telefonul său mobil.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că a cerut mai multor persoane telefoanele lor mobile, cu scopul de a efectua anumite convorbiri telefonice, acestea fiindu-i remise în mod voluntar, precizând că niciodată nu a folosit amenințări sau violențe fizice față de cei cărora le cerea bunurile.
În cursul cercetării judecătorești, în legătură cu această faptă, inculpatul nu a recunoscut comiterea sa, declarând că o cunoaște pe partea vătămată A-, că nu a amenințat-o pe acesta cu un cuțit pentru a-i da telefonul, iar după ce i-a fost dat telefonul de bună voie nu 1-a mai restituit întrucât partea vătămată nu i
l-a cerut.
Declarațiile inculpatului sunt vădit nesincere, fiind contrazise flagrant de celelalte mijloace de probă adminJ. în cauză, astfel că, în consecință, instanța le-a înlăturat din ansamblul materialului probator, reținând doar declarațiile părții vătămate și ale martorului - întrucât concordă deplin între ele.
2. La data de 2.08.2007, în jurul orei 12.00, partea vătămată în vârstă de 14 ani, se afla împreună eu martorii și în apropiere de locuința sa situată în B, șos. -, nr. 369, - 4, sector, moment în care de ei s-a apropiat numitul,(", respectiv inculpatul care i-a solicitat să-i dea telefonul său mobil pentru a da un telefon. Inculpatul a scos un cuțit pe care l-a îndreptat înspre partea vătămată, partea vătămată i-a dat telefonul său mobil marca NOKIA 6300, iar inculpatul a apelat o persoană cu care aparent a purtat o discuție. După încheierea convorbirii, partea vătămată i-a solicitat să-i restituie bunul, a refuzat amenințând-o eu cuțitul pe partea vătămată, iar scurt timp, în zonă a apărut un taxi cu care inculpatul a plecat.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate ( 44-46, 56, partea a II- dup), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexate 47-49, partea a H-a dup); procese-verbale de identificare persoane și planșe foto anexă ( 60-62, 65-67, 72-76 dup), declarațiile martorilor - ( 57-59 dup), ( 63-64 dup) și ( 70-71 dup), declarații inculpat ( 32-35 dup și 94 dup).
Astfel, partea vătămată a susținut în declarațiile sale că la data de 02.08.2007, în jurul orei 12.00, în timp ce se afla în apropiere de blocul în care locuiește, situat în B,-, - 4, se. A, sect. 2, stând la discuții cu doi prieteni, a venit la ei un individ pe care-l știe cu apelativul de "", care a scos un cuțit și l-a amenințat, după care l-a deposedat de telefonul său mobil marca "Nokia 6300". Partea vătămată a mai arătat că după ce i-a luat telefonul, s-a urcat într-un taxi și a plecat de la locul faptei.
Susținerile părții vătămate au fost confirmate de martorul -, ce a arătat atât în cursul urmăririi penale, cât și instanței, că în ziua de 02.08.2007, în jurul orei 1400s-a întâlnit în fața blocului cu și, iar împreună s-au plimbat prin cartier. La un moment dat de ei s-a apropiat numitul "", respectiv inculpatul, având în mână un cuțit, inculpatul i-a solicitat părții vătămate telefonul său mobil, însă fiind refuzat, inculpatul i l-a luat din mână cu forța, timp în care îndrepta cuțitul în direcția lor. Martorul a mai arătat că partea vătămată nu a avut nici o reacție, întrucât era speriată și tremura. După ce inculpatul a intrat în posesia bunului, acesta a părăsit zona cu un taxi.
La rândul său, martorul ocular a relatat aceleași aspecte, confirmând deplin susținerile părții vătămate și ale martorului -.
În cauză a fost identificat și audiat și șoferul de taxi cu care inculpatul a plecat de la locul faptei, în persoana martorului, acesta arătând că a primit o comandă de la un tânăr care, după ce a parcurs o scurtă distanță, i-a cerut să oprească și să-1 aștepte. Martorul a mai arătat că la scurt timp acel tânăr a revenit de la un grup de copii având un telefon mobil în mână.
În cauză, s-a procedat la recunoașterea persoanei descrise de către martori, ocazie cu care inculpatul a fost indicat ea fiind autorul faptei reclamate.
În legătură cu această faptă penală, în cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că a cerut mai multor persoane telefoanele lor mobile, cu scopul de a efectua anumite convorbiri telefonice, acestea fiindu-i remise în mod voluntar și fără a folosi amenințări sau violențe fizice față de cei cărora le cerea bunurile.
În cursul cercetării judecătorești, în mod nesincer, inculpatul a declarat că o cunoaște pe partea vătămată, întrucât ar fi prieteni, iar în legătură cu fapta reclamată în sarcina sa a susținut că nu a amenințat-o pe partea vătămată cu un cuțit pentru a-i da telefonul mobil, că i-a solicitat bunul în cauză pentru a efectua o convorbire telefonică, iar datorită faptului că partea vătămată a părăsit zona în care se aflau, a fost în imposibilitate de a-l restitui acesteia. A mai susținut că, partea vătămată nu i-a solicitat nici ulterior telefonul mobil, iar la rândul său nu și-a manifestat intenția de a-1 înapoia.
3. La data de 09.08.2007, în jurul orei 21,00, partea vătămată B - a se afla împreună cu prietenul său - în zona blocului în care locuiește, situat în B, Al. -, nr. 4, sect. 2, iar la un moment dat de ei s-a apropiat un individ cunoscut din cartier cu apelativul de "" - inculpând care, văzând că partea vătămată arc asupra sa un telefon mobil, a apucat-o pe acesta de mână solicitându-i acesteia să i-l remită. Partea vătămată a refuzat să-i dea telefonul, motiv pentru care a inculpatul a scos din buzunar un briceag cu lama deschisă, de aprox. 20 cm, iar prin amenințarea cu acesta, inculpatul a deposedat-o de telefonul mobil marea Motorola L 6. După ce intrat în posesia bunului, inculpând s-a îndepărtat în fugă fiind urmărit de către martorul -, însă nu a mai putut fi prins.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate B - a, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexă (f 83-86, dup nr. 9665/P/2007), procesele-verbale de identificare a inculpatului ș, planșe foto ( 95-97 dup nr. 9665/P/2007), declarațiile martorului - (f 91-94 dup nr. 9665/P/2007), declarații inculpat ( 32-35 dup).
În declarațiile sale, partea vătămată B - a, în vârstă de 18 ani, a susținut că la data de 09.08.2007, în jurul orei 21.50, în timp se afla împreună cu prietenul ei - în zona blocului în care locuiește, de ei s-a apropiat un individ cunoscut din cartier eu apelativul de "", care prin amenințări cu un cuțit pe eare-1 ținea în mână, a deposedat-o de telefonul său mobil Motorola L 6.
Martorul -, atât în cursul urmăririi penale cât și cu ocazia audierii de către instanță, a confirmat susținerile părții vătămate, declarând că în data de 09.08.2007, în timp ce se afla cu prietena sa în apropierea domiciliului acesteia, de ei s-a apropiat un individ cunoscut cu apelativul "", după care acesta i-a întrebat dacă are asupra sa un telefon mobil. I-a răspuns individului că nu are telefon mobil, după care s-a despărțit de prietena sa și s-a îndepărtat circa 2-3, timp în care, văzând că B - a avea în mână un telefon mobil, inculpatul
s-a apropiat de partea vătămată și i-a smuls din mână telefonul. Martorul arată că inculpatul avea într-o mână un cuțit pe cărei amenințător i-a îndreptat spre ei atât înainte cât și după luarea telefonului. Martorul a mai precizat că imediat după ce a luat telefonul, inculpatul luat-o după un bloc și a sărit un gard.
La recunoașterile efectuate de pe planșe foto, atât partea vătămată cât și martorul l-au indicat fără ezitare pe -, zis "", ca fiind autorul faptei.
În legătură cu această faptă, inculpatul a declarat instanței că "în mare" o cunoaște pe partea vătămată B pe care în mai multe rânduri a întâlnit-o pe șos. -, însă niciodată nu a amenințat-o pe partea vătămată cu un cuțit și nici nu a deposedat-o pe acesta prin forță de vreun bun. A arătat însă, în mod nesincer, că partea vătămată i-a dat telefonul său mobil de bună voie, pentru a apela o persoană, iar după ce l-a utilizat nu a restituit bunul întrucât B - a nu i l-a cerut, iar la rândul său nu și-a manifestat intenția de a-1 restitui de bună voie.
Declarațiile inculpatului nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă adminJ. în cauză, din analizarea cărora reiese că inculpatul, prin amenințarea cu un cuțit, a intrat în posesia telefonului mobil, astfel că, în consecință, a înlăturat declarațiile inculpatului din ansamblul materialului probator.
4. La data de 04J)8.2007,în jurul orei 17, în timp ce partea vătămată
-, în vârstă de 15 ani, în timp se afla împreună cu prietenul său în zona Complexului Comercial," de pe Șos. -, sector 2, de ei s-a apropiat necunoscut care i-a salutat, după care, venind prin spatele său, acesta i-a smuls de la mână o brățară din aur.
Pentru a reține această situație de fapt, au fost avute în vedere de către instanță plângerea și declarațiile părții vătămate - ( 104, 113, dup nr. 9498/P/2007), proces-verbal de cercetare la fața locului planșe foto (f 105-108 dup nr. 9498/P/2007), procese - verbale de identificare persoane și planșe foto ( 116-119 dup nr. 9498/P/2007), declarații martor - ( 115 dup nr. 9498/P/2007), declarații inculpat.
În declarațiile sale, partea vătămată - a arătat că în data de 04.08.2007 în jurul orei!7.,J0se afla împreună cu prietenul său - în fața Coplexului, iar la un moment dat s-a apropiat de ei un individ necunoscut care 1-a salutat și întrucât nu-1 cunoștea, s-a întors cu spatele către acesta și a vrut să plece din acel loc. După ce a mers 2-3, acel individ s-a apropiat prin spatele său. 1-a prins de o mână și i-a smuls brățara ce o purta, după care a plecat cu un taxi de la fața locului.
Martorul - a confirmat declarațiile părții vătămate, arătând că în ziua de 04.08.2007, în jurul orei 1700,stătea în fața Complexului "" de pe Șos. -, împreună cu -. iar și la un moment dat s-a apropiat de ei un tânăr poreclit "", care după ce i-a salutat, după care s-a apropiat pe la spate de partea vătămată și i-a smuls de la mână brățara ce o purta.
Cu ocazia efectuării de recunoașteri de pe planșe foto, atât partea vătămată cât și martorul - l-au indicat tară ezitare pe -, ca fiind autorul tâlhăriei.
Cu ocazia audierii sale de către instanță, inculpatul a declarat că nu o cunoaște pe partea vătămată, precizând că nu i-a smuls niciunei persoane brățara de la mână.
5. La data de24.01.2007 partea vătămată, în vârstă de 16 ani, se afla în fața blocului în care locuiește, situat în B, sos. -, nr. 354,. 2, se. 5, sect. 2, iar în jurul orei 18.00 s-a apropiat de ci un individ pe care-l cunoștea cu apelativul de, " care i-a cerut telefonul său mobil pentru a forma un număr. In acel moment de cei doi s-a apropiat martorul, un prieten de-al inculpatului, căruia, de asemenea, inculpatul i-a cerut să-i remită cartela de la telefonul său pentru a efectua o convorbire telefonică. Atât partea vătămată cât și martorul tu i-au dat inculpatului telefonul mobil marea Samsung D 600 și o cartelă, iar după ce a intrat în posesia lor - s-a îndepărtat în fugă.
Pentru a reține această situație de fapt, s-au avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, procese - verbale de identificare persoane și planșe foto ( 128-131 dup nr. 1428/P/2007 - voi. 2 ), declarațiile martorului ( 134-136 dup nr. 1428/P/2007 - voi. 2) și declarații inculpat.
Astfel, partea vătămată a susținut că la data de 24.01.2007 se afla în fața blocului în care locuiește, iar în jurul orei 18. de el s-a apropiat un individ pe care-1 cunoștea cu apelativul de "" care i-a cerut telefonul mobil marca Samsung D 600, pentru a forma un număr. Partea vătămată i-a dat telefonul său mobil, după care acea persoană s-a îndepărtat în fugă tară a-i restitui telefonul mobil. Susținerile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorului, acesta susținând că. după ce "" a luat telefonul mobil de la partea vătămată si cartela sa. inculpatul a apelat o persoană, a purtat o discuție cu aceasta, după care brusc a fugit de lângă ci.La recunoașterile de persoane efectuate de pe planșe foto, partea vătămată și martorul l-au indicat tară ezitare pe -, ca fiind autorul faptei.
Inculpatul, fiind audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și de către instanță, nu și-a amintit comiterea acestei fapte.
6. La data de 21,01.2008, in jurul orei 12.00, partea vătămată - se afla in apropierea parcării Complexului Comercial, " " de pe Șos. -, un individ necunoscut, recunoscut ulterior in persoana inculpatului -, profitând de neatenția sa și fără aoa menința sau exercita acte de violență asupra părții vătămate, i-a luat acesteia din mână telefonul său mobil marca Sony Ericsson K 320 1 și a fugit de la locul faptei.
Pentru a se reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate -, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto ( 15 dup), procese-verbale de identificare persoane și planșe foto anexe ( 30-43, 47, 54-57. 59-62 dup), dovadă ridicare telefon de la martora ( 52 dup), dovadă predare telefon către - ( 17 dup), declarațiile martorilor și ( 51 dup), declarații inculpat.
Partea vătămată -, a arăta în declarațiile sale, faptul că în data de 21.01.2008, jurul orei 1240, în timp ce se afla pe șos. - în stația de la Complexul, un individ necunoscut s-a apropiat și i-a propus să facă schimb de telefoane mobile, iar pe fondul acestor discuții, profitând de neatenția sa. acea persoană i-a luat din mână telefonul său mobil, marca Sony EricssonK320 I, fără să-1 smulgă și a folosi acte de violență sau amenințări împotriva sa, după care acesta s-a îndepărtat în fugă.
In legătură cu bunul sustras, martorul a precizat că în ziua de 22.01.2008 la punctul ai ACORD MOBILE situat în -, sector 2, unde era angajat, s-a prezentat un tânăr care a solicitat un schimb de telefoane mobile, oferindu-i un telefon marca Sony EricssonK320 i, în schimbul căruia i-a dat tânărului un telefon Nokia 111 Oi și suma de 35 lei. Martorul a mal declarat că telefonul Sony Ericsson K 320 i - a fost dat ulterior, tot ca urmare a unui schimb, numiri pentru care a primit un telefon marca 400.
Cu ocazia recunoașterii de pe planșe foto, partea vătămată și martorul l-au indicat pe inculpat ca fiind cel care a sustras, respectiv a înstrăinat telefonul mobil marca Sony Ericsson K 320
Cu ocazia audierii sale pe parcursul urmăriri penale, inculpatul - a arătat că o cunoaște de mult timp pe vătămata, iar după ce a întâlnit-o pe partea vătămată, întrucât dorea să apeleze o persoană, i-a cerul: lui - telefonul său mobil, doar pentru a vorbi la telefon. Inculpatul a arătat că, imediat după ce a primit telefonul, s-a îndepărtat fără să restituie telefonul mobil, iar a doua sau a treia /i 1-a înstrăinat în unei persoane necunoscute pentru 50 lei.
Cu ocazia cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că nu o cunoaște pe partea vătămată -, respectiv nu-și amintește dacă i-a solicitat părții vătămate telefonul mobil și nici dacă i-a sustras acest bun.
7. La data de 27.01.2008, înjurai orei 16.00, în timp ce partea vătămată - se afla împreună cu prietenul său în fața blocului nr. 3 de pe șos. -, nr. 16-18, de acesta s-a apropiat un individ necunoscut ce i-a cerut telefonul său mobil pentru a apela o persoană. Partea vătămată - i-a dat telefonul acelui individ, acesta a purtat o discuție cu o altă persoană, după care, pretextând că trebuie să meargă la un alt bloc pentru a lua un copil, inculpatul i-a cerut părții vătămate să îl însoțească. Partea vătămată a urmat acea persoană până în scara unui alt bloc, la solicitarea inculpatului partea vătămată a bătut la una dintre ușile imobilului, timp în care - a părăsit blocul în fugă. Partea vătămată a pornit în urmărirea inculpatului pentru a-și recupera telefonul, însă nu a reușit să-l ajungă pe acesta.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate -, procese-verb ale de identificare a inculpatului de pe planșe foto, declarațiile martorului - și declarații inculpat.
Astfel, partea vătămată - a susținut, în esență, că la data de 27.01.2008, în timp ce se în fața blocului nr. 3 situat pe--18, un individ necunoscut, recunoscut ulterior în persoana inculpatului -, a venit la el și i-a cerut telefonul mobil marca Nokia 3500 pentru a forma un număr. - i-a dat telefonul acelui individ care, profitând de neatenția sa, a fugit din acea zonă, însușindu-și telefonul mobil.
Declarațiile părții vătămate se coroborează cu acelea ale martorului ocular -, acesta susținând că în ziua de 27,01.2008, în jurul orei 16. în timp ce stătea în fața blocului 3 de pe -, a văzut cum numitul "", recunoscut ulterior de către martor ca fiind inculpatul -, s-a apropiat de partea vătămată și i-a cerut telefonul mobil. Martorul a mai arătat că - i-a dat inculpatului telefonul mobil doar pentru a apela pe cineva, însă la scurt timp, după ce a avut un dialog la telefon, i-a cerut părții vătămate să-l însoțească într-o altă scară de bloc. A mai arătat că, a văzut cum inculpatul și partea vătămată au intrat într-un alt bloc, iar după scurt timp din imobil a ieșit inculpatul ce s-a îndepărtat în fugă, fiind urmat de către partea vătămată ce alerga după inculpat.
La recunoașterile de persoane de pe planșe foto, partea vătămată și martorul - l-au indicat pe inculpat ca fiind autorul faptei.
Fiind audiat de către instanță, inculpatul nu și-a amintit dacă i-a sustras părții vătămate - vreun bun.
8. La data de 06.02.2008, în jurul orei 12., partea vătămată - stătea de vorbă cu martorii și - pe din dreptul blocului nr. 9 de pe-, sector 2, moment în care de aceștia s-a apropiat inculpatul - pe care partea vătămată și martorii îl cunoștea sub apelativul "", ocazie cu care inculpatul i-a cerut părții vătămate telefonul său mobil pentru a suna o altă persoană, acesta a fost de acord, i-a remis inculpatului telefonul său mobil marca LG, iar după ce a intrat în posesia telefonului inculpatul i-a spus părții vătămate că i-l va restitui după ce va primi un telefon de la cel pe care îl apelase. Inculpatul s-a deplasat pe jos spre Târgul, partea vătămată l-a urmat pentru a-și recupera telefonul, însă la un
moment dat, profitând și de neatenția lui -, inculpatul a fugit fără să mai restituie telefonul.
La reținerea acestei situații de fapt, instanța a avut în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate -, precum și procese - verbale de identificare persoane și planșe foto, declarațiile martorilor și -, declarații inculpat.
În plângerea penală și în declarațiile date în cursul urmăriri penale, partea vătămată - a susținut că inculpatul l-a deposedat de telefonul său mobil marca "LG" prin amenințarea cu săvârșirea unor acte ele violentă asupra sa cu un cuțit pe care l-ar fi deținut, iar nu ca urmare a unor simple rugăminți ale inculpatului.
Însă, susținerile părții vătămate prin care a arătat că a fost amenințată, nu au fost confirmate de către martorii oculari și -, ambii declarând că partea vătămată i-a dat de bună voie inculpatului telefonul său mobil, iar inculpatul după ce 1-a primit a refuzat să-1 restituie, deși anterior îl ceruse doar pentru a forma un număr.
Fiind audiată de către instanță, la recunoașterile de persoane efectuate, partea vătămată și martorul l-au indicat fără ezitare pe -.
În declarația dată la procuror, cu privire la această faptă inculpatul a arătat că este prieten cu -. Pentru a apela pe cineva, inculpatul a cerut telefonul părții vătămate care i 1-a dat doar pentru a vorbi scurt timp. Inculpatul a arătat că imediat ce a primit telefonul a plecat tară să-1 restituie și in aceeași zi, la un service 1-a schimbat pentru un alt telefon mobil.
Telefonul mobil luat la această faptă a fost recuperat de la punctul de reparații telefoane și a fost restituit părții vătămate.
Sub aspectul laturii penale a cauzei s-au reținut următoarele:
La termenul din 16.09.2007, inculpatul a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, și anume a faptei din data de 12.03.2007, comisă asupra părții vătămate A, din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. e si alin 21lit. b Cp. in infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal (fapta de la pct. 1); a faptei din data de 02.08.2007, comisă asupra părții vătămate, din infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. c si alin 2 lit. b Cod penal în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e Cod penal (fapta de la pct. 2); a faptei din data de 09.08.2007, comisă asupra părții vătămate B, din infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. c si alin 21lit. b Cp. în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cp. (fapta de la pct. 3) și a faptei din data de 27.01.2008, comisă asupra părții vătămate, din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cp. în infracțiunea prev. de art. 213 al. 1 Cod penal (fapta de la pct. 7).
Prin notele scrise depuse la dosar după încheierea dezbaterilor, inculpatul, prin apărător, a formulat o nouă cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, respectiv a fantei din data de 12.03.2007, comisă asupra părții vătămate A, din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. e si alin 21lit. b Cod penal în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal (fapta de la pct. 1); a faptei din data de 02.08.2007, comisă asupra părții vătămate din infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. c si art. 21lit. b Cp. în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal (fapta de la pct. 2); a faptei din data de 09.08.2007, comisă asupra părții vătămate B, din infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. c si alin 2 lit. b Cod penal în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal (fapta de la pct. 3); a faptei din data de 24.01.2007, comisă asupra părții vătămate, din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal în infracțiunea prev. de art. 213 alin.1 Cod penal (fapta de la pct. 5); a faptei din data de 21.01.2008, comisă asupra părții vătămate Ionul, din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal în infracțiunea prev. de art. 213 al. 1 Cod penal (fapta de la pct. 6); a faptei din data de 27.01.2008, comisă asupra părții vătămate, din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin.1; lit. e Cod penal în infracțiunea prev. de art. 213 al. 1 Cod penal (fapta de la pct. 7) și a faptei din data de 06.02.2008, comisă asupra părții vătămate, din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal în infracțiunea prev. de art. 213 al. 1 Cod penal (fapta de la pct. 8). În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal comisă în data de 04.08.2007 (fapta de la pct. 4), comisă asupra părții vătămate, inculpatul nu a formulai cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei.
În motivarea cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, s-a arătat, în esență, că faptele ar întruni în realitate elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal, întrucât inculpatul era cunoscut de o parte dintre părțile vătămate, el intrând în posesia telefoanelor mobile aparținând acestora cu acceptul lor și tară a le amenința în vreun fel, după care nu le mai înapoia profitând de neatenția victimelor sale.
Potrivit dispozițiilor art. 213 Cod penal, infracțiunea de abuz de încredere constă în "însușirea unui bun mobil al altuia, deținut eu orice titlu sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de-al restitui".
Prin urmare, pentru existența infracțiunii de abuz de încredere, în ceea ce privește elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni, pe de o parte inculpatul ar fi trebuit să aibă un titlu legitim în baza căruia să dețină un bun mobil al altuia, iar pe de altă parte să manifeste un act de însușire pe nedrept a unui bun mobil al altuia, de dispunere pe nedrept de acesta sau refuzul de a-1 restitui.
Analizând lucrările dosarului, instanța a reținut că inculpatul nu a posedat vreun titlu legitim în baza căruia să dețină hanurile părții vătămate, ci dimpotrivă, acesta a intrat în posesia bunurilor prin inducerea în eroare a părților vătămate, sub diferite pretexte și profitând de credulitatea unora dintre acestea, iar pe de altă parte prin amenințarea unora dintre părțile vătămate cu un cuțit. Astfel, pentru existența infracțiunii de abuz de încredere trebuie să ne aflăm în prezența unui raport juridic patrimonial, în baza căruia se transmite detenția unui bun cu obligația restituirii, fiind de menționat în acest sens gajul, împrumutul etc. în cauza de față nu ne aflăm în prezența ipotezei arătate anterior (a unui raport juridic patrimonial), ci dimpotrivă, având în vedere maniera în care a acționat inculpatul, acesta nu a angajat un raport juridic cu părțile vătămate în baza căruia acestea să-i transmită bunurile lor. Am fi fost în prezența unui raport juridic numai în condițiile în care ambele părți, respectiv inculpatul și părțile vătămate, ar fi cunoscut de la bun început care sunt intențiile, scopurile, drepturile și obligațiile izvorâte din acest report.
Prin urmare, scopul real al faptelor inculpatului, și anume de a-și însuși bunurile părților vătămate, precum și mobilul acestora, sunt de natură să anihileze deplin ipoteza existenței unui raport juridic patrimonial între părți, rapel care ar ti fost natură a atrage incidența prev. art. 213 Cod penal.
În consecință, față de considerentele exprimate anterior, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 Cp. va respinge cererea formulată înainte de deschiderea dezbaterilor de către inculpatul, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute in sarcina sa din infracțiunile de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. c si alin 21lit b Cod penal (fapte c-in 12.03.2008 și 02.08.2007) în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal, respectiv infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin 1 lit. e Cod penal, precum și din infracțiunile de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal (fapte din 27.01.2008 și 06.02.2008) în două infracțiuni de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, formulată prin notele de concluzii scrise depuse la dosar, pentru considerentele exprimate anterior, instanța o apreciază de asemenea ca nefiind întemeiată.
În drept, faptele inculpatului, care la datele de 12.03.2007, 02.08.2007 și 09.08.2007, în loc public, prin amenințarea eu un cuțit le-a deposedat pe părțile vătămate A, si B de telefoanele mobile pe care le aveau asupra lor, întrunesc fiecare dintre acestea, atât obiectiv cât și subiectiv, elementele constitutive a trei infracțiuni de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. c si alin 21lit. b Cod penal (faptele de pct. 1, 2 și 3).
În drept, fapta inculpatului, care la data de 04.08.2007, în loc public, a smuls de la mâna părții vătămate o brățară din aur, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal (fapta de la pct. 4).
În drept, faptele inculpatului, care la datele de 21.01.2008, 24.01.2008, 27.01.2008 și 06.02.2008, în loc public, le-a deposedat pe părțile vătămate, și, de telefoanele mobile pe care le aveau asupra lor, pretextând că dorește să apeleze diferite persoane, după care se îndepărta fără a restitui bunurile, întrunesc fiecare dintre acestea, atât obiectiv cât și subiectiv, elementele constitutive a 4 infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal (faptele de la pct. 5, 6, 7 și 8 ).
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit toate infracțiunile cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, inculpatul având reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părților vătămate și a urmărind acest rezultat, aspect ce reiese din maniera premeditată în care a acționat.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal, reținând în acest sens gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora - în loc public, prin întrebuințarea de amenințări asupra unor persoane tinere aflate în imposibilitate de a se apăra, prin smulgerea unei bijuterii de la mâna părții vătămate, respectiv în inducerea în eroare a părților vătămate cărora le solicitat telefoanele mobile In scop fals, scopul urmărit - obținerea de venituri pentru asigurarea existenței, frecvența săvârșirii acestui gen de fapte, specializarea deosebită în comiterea acestui gen de infracțiune, minuțiozitatea eu care își pregătea deposedarea victimelor - împrejurare ce denotă un curaj infracțional deosebit, de compasiune față de victimele sale, atitudinea oscilantă avută pe parcursul procesului penal de recunoaștere parțială a faptelor.
În consecință, față de considerentele exprimate anterior, în temeiul art. 211 alin. 2 lit. c si alin 2 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul la câte o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de tâlhărie (fapte din 12.03.2007, 2.08.2007 și 09.08.2007 - pct. 1, 2, 3 din rechizitoriu); în temeiul art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiunii de tâlhărie (fapta din 04.08.2007 - pct. 4 din rechizitoriu); iar în temeiul art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal va fi condamnat la câte o pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea a 4 infracțiunii de furt calificat (fapte din 24.01.2008, 21.01.2008, 27.01.2008,
06.02.2007- pct. 5, 6, 7 și 8 din rechizitoriu).
Întrucât cele opt infracțiuni se află în concurs real, acestea fiind săvârșite înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. în temeiul art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal au fost contopite cele opt pedepse cu închisoarea aplicate inculpatului, astfel cum au fost menționate anterior, rezultând pedeapsa de 7 ani închisoare, pe care o va spori cu 6 luni închisoare, urmând ea in final inculpatul sa execute pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare, apreciind acest cuantum ca fund judicios în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei, de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
În temeiul art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin. l lit. a, teza a II-a si b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 27.02.2008 la zi.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că părțile vătămate A, B, si nu s-au constituit părți civile în cauză.
A fost respinsă acțiunea civila a părții civile, ca neîntemeiata, întrucât prejudiciul infracțional a fost recuperat in natura prin restituirea bunului sustras.
Tot sub aspectul laturii civile, instanța a reținut faptul că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, în conformitate cu disp. art. 5.proc.pen. solicitând obligarea inculpatului la plata suma de 400 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea unui telefon mobil, iar partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 300 lei reprezentând contravaloarea unei brățări din aur. Potrivit disp. an. 346 alin. 1 Cproc.pen. în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile. Potrivit disp. art. 14 alin. 3.proc.pen. repararea pagubei penale se va face potrivit legii civile, text care trebuie coroborat cu disp. art. 1169.civ. care prevăd că cel ce formulează o pretenție în fața instanței trebuie să o dovedească. De asemenea, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal trebuie să îndeplinească. pentru admisibilitatea ei, condițiile prevăzute de disp. art. 998-999.civ. respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției autorului cu capacitate civilă delictuală.
Instanța a apreciat ca fiind dovedite în cauza de față fapta ilicită a inculpatului de a sustrage bunuri de la părțile vătămate și, vinovăția acestuia, insă în ceea ce privește cuantumul prejudiciului instanța constată că părțile civile nu au făcut dovada certă a întinderii acestuia, întrucât la dosar nu au fost depuse înscrisuri în acest sens din care să reiasă contravaloarea telefonului mobil marca NOKIA 6300 - proprietatea părții vătămate și a brățării din aur proprietatea părții vătămate, instanța nu poate soluționa acțiunile civile doar pe baza susținerilor părților civile, întrucât există riscul ca inculpatul să fie obligat la plata unor sume de bani mai mari decât sumele la obținerea cărora ar fi îndreptățiți cei păgubiți. în consecință, în raport de considerentele exprimate anterior, instanța a respins acțiunile civile ale părților civile și, ca neîntemeiate.
În temeiul art. 113 Cod penal rap. la art. 112 alin. 1 lit. a Cod penal, a dispus față de inculpatul măsura de siguranță a obligării la tratament medical, în scopul dezintoxicării - urmare a consumului de stupefiante, până la însănătoșire.
În temeiul art. 118 Cod penal raportat la art. 112 alin. 1 lit. f Cod penal, a confiscat de la inculpatul suma de 35 lei, provenită din vânzarea telefonului mobil proprietatea părții vătămate, acesta fiind singura sumă a cărei dovadă s-a făcut deplin prin declarația martorului. Instanța nu poate confisca de la inculpat și alte sume de bani, reprezentând sume obținute din vânzarea bunurilor părților vătămate, întrucât simplele afirmații ale inculpatului potrivit cărora a obținut în schimbul fiecărui telefon suma de 50 lei nu pot fi reținute, în condițiile în care declarațiile sale nu se coroborează cu alte probe din dosar. Dovadă în acest sens este faptul că. pe de o parte era foarte dificil să obțină această sumă pentru fiecare telefon mobil, în condițiile în care unele dintre acestea erau modele mai vechi și cu valoare economică scăzută, iar pe de altă parte susținerile sale au fost contrazise de celelalte probe adminJ. în cauză., inculpatul a pretins că, în schimbul telefonului părții vătămate, a obținut suma de 50 lei, pe când martorul a declarat că i-a plătit inculpatului doar suma de 35 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond, pe care o consideră mult prea mare în raport cu gravitatea faptelor săvârșite.
Prin decizia penală nr.12/A din 8.01.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.553 din 26.09.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
S-a dedus prevenția în cauză de la 27.02.2008 la zi.
S-a menținut starea de arest a apelantului inculpat.
A fost obligat apelantul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.3558/P/2007 din 10.03.2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Baf ost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.211 alin.2 lit. c si alin.2/1 lit. b Cod penal (patru infracțiuni) și prev. de art.208 al. 1-209 al. l lit. e Cod penal (patru infracțiuni) toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică
corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului
penal (plângerea și declarațiile părților vătămate, precum și procese - verbale de
identificare persoane și planșe foto, declarațiile martorilor și declarațiile
inculpatului), rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului în săvârșirea
infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Referitor la critica formulată de inculpatul, s- reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Modalitatea și împrejurările în care a acționat inculpatul (în loc public, prin întrebuințarea de amenințare, numărul mare de acte materiale, frecvența săvârșirii acestui gen de fapte, scopul urmărit - obținerea de venituri), aceste aspecte sunt împrejurări ce concretizează atât pericolul social al faptei, cât și pe cel al inculpatului.
moral al inculpatului este concretizat și de faptul că acesta prezintă pericol social concret pentru ordinea publică avându-se în vedere faptele pentru care a fost trimis în judecată, dintre care unele săvârșite cu violență.
Raportat acestor împrejurări, instanța de fond a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, fiind nejustificată cererea inculpatului de a fi redus cuantumul pedepsei, care de altfel a fost stabilit spre minimul prevăzut de lege.
Nici în privința sporului de 6 luni pe care instanța de fond la aplicat
pedepsei rezultante, Tribunalul nu a apreciat că trebuie a se reveni având în
vedere că inculpatul a săvârșit un număr de opt infracțiuni dând astfel dovadă de
perseverență infracțională deosebită.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, întemeiat pe dispozițiile art.3859pct.14 Cod procedură penală, arătând că, la individualizarea pedepsei nu s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat, persoana acestuia, împrejurările care au atenuant sau au agravat răspunderea penală acestuia.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, însă, în limita cazurilor de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În mod corect, instanța de fond a stabilit situația de fapt, în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în cauză (plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de identificare și planșe foto, declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați în cauză) și a încadrat juridic faptele săvârșite de inculpatul în dispozițiile art.211 alin.2 lit. c și alin.21lit. b Cod penal (trei infracțiuni - faptele de la pct.1,2,3 din rechizitoriu), art.211 alin.2 lit. c Cod penal (fapta de la pct.4) și art.208 alin.1-209 alin.1 lit. e Cod penal (patru infracțiuni - faptele de la pct.5,6,7,8).
Deasemenea, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, reținând gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor; modalitatea și împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor - în loc public, prin întrebuințarea de amenințări asupra unor persoane tinere aflate în imposibilitate de a se apăra, prin smulgerea unei bijuterii de la mâna părții vătămate, respectiv, prin inducerea în eroare a părților vătămate cărora le-a solicitat telefoanele mobile în scop fals -; scopul urmărit - obținerea de venituri ilicite pentru asigurarea existenței -; frecvența săvârșirii acestui gen de fapte; specializarea deosebită în comiterea aceluiași gen de infracțiuni contra patrimoniului; minuțiozitatea cu care își pregătea deposedarea victimelor, precum și atitudinea oscilantă avută pe parcursul procesului penal, recunoscând, parțial, săvârșirea infracțiunilor.
Față de toate aceste aspecte, reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului de către instanța de fond nu se justifică în opinia Curții, cuantumul pedepselor fiind stabilite spre minimul special prevăzut de lege.
Curtea apreciază că sporul de 6 luni aplicat de instanța de fond este legal și temeinic, având în vedere că inculpatul a săvârșit 8 fapte în concurs real de infracțiuni, dovedind o perseverență deosebită, pe cale infracțională, astfel încât, înlăturarea sporului nu se justifică.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală și niciun alt caz de casare ce ar putea fi luat în considerare din oficiu, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.38516alin.2 Cod procedură penală raportat la art.381 alin.1 teza finală Cod procedură penală va deduce prevenția la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurentul inculpat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva sentinței penale nr.553 din 26.09.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 B și a deciziei penale nr.12/A din 8.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Deduce prevenția de la data de 27.02.2008 la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.
Dact. 2 ex./11.03.2009
- jud.;.
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru
