Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 537/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.537/R/2009
Ședința publică din 03 septembrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Delia
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.442/27.08.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.254 penal coroborat cu art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 alin.2 penal; art.26 penal rap.la art.13/1 din Legea 78/2000 coroborat cu art.194 penal, cu apl.art.41 alin.2 penal; art.8 alin.1 și 2 din Legea nr.241/2005 rap.la art.31 alin.2 penal, cu apl.art.41 alin.2 penal; art.43 din Legea 82/1991 rap.la art.31 alin.2 penal, cu apl.art.41 alin.2 penal; art.323 penal rap.la art.17 lit.b din Legea nr.78/2000.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărători aleși, av., din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar și av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, av., în temeiul art.38515pct.2 lit.d pr.pen, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună, în temeiul art.1608pct.a pr.pen. admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Astfel, apreciază că sunt îndeplinite disp.art.1608pr.pen. privind admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu mențiunea că-și pune întrebarea care sunt limitele pentru a demonstra că cererea este admisibilă? Urmărirea penală nu a evidențiat date din care să rezulte că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți ori prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă. Cererile de liberare provizorie sub control judiciar presupune un control de legalitate. Privarea de libertate trebuie să aibă caracter excepțional iar detenția nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile. Hotărârea pronunțată de prima instanță nu este motivată prin prisma disp.art.356, art.357 pr.pen. ceea ce ar atrage nulitate conform art.197 alin.1 și 4.pr.pen. Din probațiunea administrată în cauză nu rezultă nici o trimitere la inculpatul. Urmărirea penală în privința acestuia este finalizată, ANAF nu poate produce alte noutăți decât ceea ce a adus Curtea de Conturi prin raportul întocmit.
Apărătorul inculpatului -, av., în temeiul art.38515pct.2 lit.d pr.pen, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună, în temeiul art.1608pct.a pr.pen. admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Aceasta este a treia cerere de liberare provizorie sub control judiciar astfel că solicită instanței a se trata această cerere ca singurul mijloc plauzibil, necesar în momentul prezent pe care inculpatul îl poate valorifica în acest moment. Inculpatul este arestat de peste 100 de zile. CEDO a decis că atunci când se solicită prelungirea măsurii arestării preventive în mod cumulat pentru mai multe persoane, apare apărarea pe care fiecare inculpat și-o face. Inculpatul poate avea la îndemână unica cerere prin care încercând să combată disp.art.160/2 alin.2 pr.pen. solicită punerea sa în libertate. Indiferent ce s-a cerut, judecătorii aduc aceeași argumentație respectiv că există date că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului însă nu arată care sunt aceste date. Din aceste cereri de liberare provizorie sub control judiciar trebuie înțeles că indiferent de motivele verosimile care au stat la baza arestării inculpatului, în esență, din cuprinsul material probator se degajă nevinovăția inculpatului pentru faptele reținute. Susține că toată activitatea de rambursare de TVA a fost efectuată de inculpatul și de viitoarea sa soție. Presupunând că organul de urmărire penală a crezut inițial că și inculpatul a participat la aceste infracțiuni, solicită a se observa că persistența motivelor plauzibile se diminuează în timp. Suntem în fața unei situații la acest moment în sensul că ceea ce spera procurorul că se va confirma, nun se confirmă și nimeni nu-l acuză pe inculpat în mod direct. Inculpatul poate fi liberat provizoriu sub control judiciar cu posibilitatea instituirii unor garanții, acesta fiind dispus să-și asume obligațiile impuse supunându-se controlului lor. Cererea de liberare provizorie sub control judiciar dă posibilitatea instanței să analizeze după o perioadă de detenție caracterul rezonabil al arestării. Inculpatul dorește să demonstreze că motivele invocate de autorități s-au diminuat și diluat în timp, trebuind avut în vedere și motivele de natură personală. La dosar nu există dată certă din care să rezulte că inculpatul ar fi tulburat liniștea publică și nu există nici pericolul ca inculpatul să se sustragă de la cercetări. Din momentul când a fost chemat prima dată la organele judiciare, inculpatul a dat declarații, a explicat tot ceea ce i s-a cerut, a colaborat cu organele de cercetare astfel că nu există pericolul ca acesta să se sustragă de la procesul penal sau de a influența ancheta penală. Actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate se referă la alți coinculpați. La acest moment punerea în libertate provizorie a inculpatului este justificată iar nerespectarea obligațiilor ar putea atrage rearestarea lui.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de fond a avut argumente bazate pe probe când a pronunțat soluția de respingere a cererii de liberare sub control judiciar apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile art.1602pr.pen. Toate criticile aduse hotărârii sunt nefondate și nu prezintă argumente care să stea la baza unei puneri în libertate, instanța făcând o analiză corectă a cerințelor legale. Tribunalul Maramureșa făcut o analiză a temeiniciei cererii apreciind că atâta vreme cât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, privarea de libertate a inculpatului este justificată. Împrejurarea că urmărirea penală s-a derulat pe o perioadă mai îndelungată, este justificată și care s-a materializat în numeroase mijloace de probă. Indiferent de susținerile care vizează fondul cauzei, instanța de fond a dat o soluție corectă. Cu obligarea inculpatului la plata chetuielilor judiciare către stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate întrucât este nevinovat achiesând concluziilor puse de apărătorii lui. Susține că el nu are nici o implicare în rambursările de TVA ci coinculpatul. Arată că a dat declarații din prima zi a arestării iar acuzarea a abuzat de încrederea instanței. Mai arată că este arestat de peste 120 de zile iar la dosar nu există nici o probă de vinovăție.
CURTEA
Prin încheierea nr. 442 din 27 august 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în baza art. 1602și următoarele Cod procedură penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, CNP -, fiul lui G și, născut la data de 21.08.1972 în B M, județul M, arestat preventiv, aflat în Arestul
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 20 lei - cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin cererea formulată în prezenta cauză inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar cu motivarea că a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 287 din 26 mai 2009 Tribunalului Maramureș, împotriva sa s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 22/U/26 mai 2009 a cărui valabilitate expiră la 22 septembrie 2009.
S-a reținut în sarcina sa faptul că în cursul anului 2008 s-a asociat cu alți inculpați și a comis împreună cu aceștia infracțiuni de corupție sau alte infracțiuni asimilate lor, a obținut facturi fiscale în care s-au consemnat activități fictive care s-au depus în contabilitatea unor societăți comerciale prin intermediul inculpatului și prin constrângerea administratorilor acestora să solicite rambursarea ilegală de TVA, a obținut diferite sume de bani pe care și le-a însușit.
Inculpatul nu a comis aceste fapte. Acesta a avut funcția de șef adjunct la Administrația Finanțelor Publice la contribuabilii mijlocii, iar inculpata (față de care se reține că ar fi comis complicitate la infracțiunea de luare de mită) a avut calitatea de inspector fiscal la contribuabilii mici, nefiind în subordinea sa. Inculpatul nu a luat legătura cu aceasta, nu i-a cerut să își încalce atribuțiile de serviciu și nu a beneficiat de la ea de vreo sumă de bani care să provină din rambursări ilegale de la bugetul de stat.
Nu s-a clarificat contribuția sa la infracțiunea de luare de mită.
Nu a luat legătura cu inculpatul, nu i-a cerut să își încalce atribuțiile de serviciu și nu i-a pretins și nu a primit vreo sumă de bani din rambursări ilegale de TVA.
Nu se poate stabili ce se reține în sarcina sa, nefiind indicate în propunerea de arestare și în cererea de prelungire a duratei arestului preventiv în ce constă infracțiunile reținute în sarcina sa.
Nu a comis nici o complicitate la infracțiunea de șantaj, nu știe cine este autorul acestei infracțiuni la care se reține participația sa sub forma complicității.
Nu a comis acte de participație la infracțiunea de evaziune fiscală, nu a determinat, înlesnit sau ajutat vreun contribuabil la stabilirea cu rea credință a impozitelor, taxelor, contribuțiilor având ca rezultat obținerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări, restituiri de le bugetul de stat sau compensări datorate bugetului de stat. Nu a predat inculpaților sau ori altor persoane facturi false pentru a fi depuse la contabilitatea unor firme pentru a se obține rambursări ilegale de TVA.
Inculpatul nu a comis acte de participație prin care să determine contribuabilii să efectueze înregistrări ilegale în contabilitate prin care să se denatureze rezultatele financiare.
De asemenea, nu s-a asociat cu vreo persoană în vederea comiterii de fapte penale.
Nu a mai fost condamnat, este căsătorit, are un copil minor, se poate da eficiență prev.art. 861.pen.
Are probleme de natură financiară având de restituit la bănci împrumuturi în valoare de peste 300.000 lei.
Nu s-au evidențiat date în sensul că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, conform art. 1602alin. 2.pr.pen.
Acuzațiile ce îi sunt aduse se bazează pe declarația inculpatului care sunt interesate (acesta urmărește să fie exonerat sau să i se limiteze răspunderea penală sau civilă) și sunt contradictorii. Inculpata nu îi mai confirmă susținerile acestui inculpat privind implicarea sa în activitatea infracțională. Nici declarațiile inculpatului și ale martorei nu îl incriminează. Inculpatul a sustras de la "" B M 7 cotoare cu facturi fiscale și 7 chitanțiere pe care le-a folosit în activitatea infracțională. Urmărirea penală este finalizată în privința sa.
Prin urmare, nu există indicii temeinice, probe în sensul prevederilor art. 143 alin. 1.pr.pen. sau motive verosimile în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului din care să rezulte bănuiala legitimă că a comis pretinsele infracțiuni.
Aceste cereri trebuie examinate nu numai prin prisma dreptului intern, dar și cu referire la această convenție.
Privarea de libertate are un caracter excepțional și nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele unui termen rezonabil. Ea trebuie să fie proporțională cu scopul vizat. Convenția europeană este o normă internațională mai puțin restrictivă, arestarea se poate dispune pentru buna desfășurare a justiției în sensul sustragerii de la proces, al protejării publicului, al repetării faptelor, etc. fiind aplicabile prevederile art. 20 al. 2 din Constituția României.
După un timp existența unor motive plauzibile nu mai e suficientă pentru a se justifica detenția preventivă și se impune a se examina posibilitatea de a se lua alte măsuri, mai puțin intruzive.
Examinând cererea inculpatului, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 287 din 26 mai 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile (26 mai 2009-23 iunie 2009 inclusiv), în temeiul art. 148 lit.b și f pr.pen. pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită prev.de art. 26.pen. rap.la art. 254.pen. coroborat cu art.7 alin.1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. complicitate la infracțiunea de șantaj prev.de art. 26.pen. rap.la art. 131din Legea nr.78/2000 coroborat cu art. 194.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 pen. participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev.de art.8 alin.1,2 din Legea nr. 241/2005 rap.la art. 31 alin.2 pen. cu aplic.art. 41 alin.2 pen. participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev.de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap.la art. 31 alin.2 pen. cu aplic.art. 41 alin.2 pen. și de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art. 323.pen. rap.la art. 17 lit.b din Legea nr. 78/2000.
S-a reținut, în esență, faptul că inculpatul s-a asociat în cursul anului 2008 cu ceilalți coinculpați în vederea săvârșirii de infracțiuni. Inculpatul a obținut facturi fiscale în care s-au consemnat activități fictive pentru a le pune la dispoziția administratorilor de firme care erau constrânși să le introducă în evidența contabilă și să solicite rambursări ilegale de TVA. De banii astfel obținuți a beneficiat și inculpatul.
Această măsură a fost prelungită prin încheierea penală nr. 318/16.06.2009 a Tribunalului Maramureș (pentru perioada 24 iunie - 23 iulie 2009 inclusiv), încheierea penală nr. 359 din 14 iulie 2009 aceluiași tribunal (pentru perioada 24 iulie 2009 - 22 august 2009 inclusiv) și încheierea penală nr. 427 din 14 august 2009 aceleiași instanțe (pentru perioada 23 august 2009 - 21 septembrie 2009 inclusiv).
Tribunalul a constatat că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care acest inculpat a fost arestat preventiv se situează sub limita de 18 ani închisoare prevăzută de art. 1602alin.1 pr.pen. nu există date că acesta ar încerca să comită alte infracțiuni, însă există temerea că lăsat fiind în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, din procesul verbal de redare a convorbirilor ambientale avute cu inculpatul din 23 mai 2007 rezultând intenția de a determina alte părți să dea declarații neconforme cu starea reală de fapt și de a zădărnici astfel, dar și în alte modalități, aflarea adevărului (ex.: acesta a arătat următoarele: " n-are ce vorbi că mă duc io acum la el" - 286 dosar urmărire penală, vol.II; "îs de acord, tre să tomnim înapoi lucrurile, da dacă se împut lucrurile. ne apărăm fiecare" - 292 același dosar și volum). De altfel, acesta a fost arestat și în temeiul art. 148 lit.b pr.pen. (nu doar în baza art. 148 lit.f pr.pen.).
Chiar dacă ar fi fost îndeplinite în mod cumulativ toate cerințele prev.de art. 1602alin.1,2 pr.pen. cererea inculpatului nu putea fi admisă. Liberarea provizorie sub control judiciar nu este obligatorie nici într-o atare ipoteză, ea este facultativă, iar, în speță, raportat la gravitatea faptelor pe care se presupune că le-a comis inculpatul (dată de modalitatea în care se prezumă că a acționat, de calitatea sa de angajat la administrația financiară care presupune o conduită ireproșabilă în ceea ce privește respectarea disciplinei financiare, de urmarea produsă - a provocat o stare tensionată în mediul de afaceri din B M și una de neîncredere în organele de control financiar) cererea sa este neîntemeiată.
Apărarea formulată de inculpat în sensul că instanța investită cu o atare cerere nu poate examina temeinicia ei, ci doar legalitatea ei cu motivarea că în faza de urmărire penală nu se poate pronunța pe temeinicia acuzațiilor se va respinge. În faza de urmărire penală instanța care dispune arestarea preventivă sau prelungirea acestei măsuri are obligația de a verifica existența unor indicii temeinice care să justifice presupunerea că inculpatul a comis o faptă penală, iar instanța investită cu soluționarea unor cereri de liberare provizorie are obligația de a stabili dacă în raport de presupusele fapte pentru care inculpatul a fost arestat sau i s-a prelungit durata arestării, aceste cereri sunt întemeiate. Întrucât după modificarea Codului d e procedură penală doar instanțele de judecată sunt competente să dispună arestarea preventivă, s-a instituit în sarcina lor obligația de a verifica existența unor indicii temeinice cu privire la comiterea unor fapte penale. S-a urmărit prin aceasta să nu se mai lase în competența procurorului verificarea necesității luării acestei măsuri și implicit a îndeplinirii condițiilor privind existența unor asemenea indicii, ci să se instituie din acest punct de vedere un control din partea instanțelor de judecată.
Apărările formulate de acesta nu au putut fi primite (a arătat că este nevinovat). În încheierile de arestare și de prelungire a duratei arestului preventiv aceste aspecte au fost cenzurate, arătându-se că, în cauză, există indicii în sensul că a comis faptele pentru care este cercetat și pentru care s-a luat față de inculpat această măsură (în dosarele având acest obiect se verifică dacă sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 143.pr.pen. iar în cazul cererilor de liberare provizorie sub control judiciar acestea se examinează doar sub aspectul îndeplinirii cerințelor prev. de art. 1602alin.1, 2.pr.pen.). Mai mult, probele administrate până în prezent în cauză (declarațiile denunțătorilor, procesul verbal de redare a convorbirilor ambientale, raportul Camerei de Conturi M) îndrituiesc instanța să aprecieze că, în speță, există indicii în sensul celor prev.de art. 143.pr.pen. care să justifice presupunerea că inculpatul a comis faptele pentru care a fost arestat preventiv. Legiuitorul nu pretinde existența unor probe certe de vinovăție, ci doar a unor indicii în sensul comiterii unor fapte penale. Or, în prezent astfel de indicii există în raport de probele aflate la dosar. Nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia până în prezent nu s-au administrat probele pe care inculpatul le-a cerut în apărarea sa, acestea urmând a fi administrate în măsura în care vor fi apreciate ca fiind utile, cercetarea penală nefiind finalizată.
Privarea de libertate a inculpatului este conformă cu art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția europeană a drepturilor omului care prevede situațiile în care o persoană poate fi privată de libertate, respectiv dacă există motive verosimile de a se bănui că a comis o infracțiune sau dacă există motive temeinice de a se crede că este necesar a fi împiedicat să comită o infracțiune sau să fugă după săvârșirea ei. Situația inculpatului se încadrează în prima din aceste trei situații de excepție de la regula potrivit căreia nimeni nu poate fi lipsit de libertate. Durata arestării preventive a inculpatului se încadrează în limitele unui timp rezonabil și în raport de acest element nu este necesară luarea unei alte măsuri, respectiv liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
S-a respins și apărarea formulată de inculpat cu referire la problemele sale financiare actuale întrucât, pe de o parte, are posibilitatea de a-și desemna în acest sens un mandatar, iar, pe de altă parte, în raport de natura și de gravitatea faptelor pe care se prezumă că le-a comis, ocrotirea intereselor societății are prioritate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termenul legal inculpatul.
În motivarea recursului, inculpatul arată că că sunt îndeplinite disp.art.1608pr.pen. privind admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Privarea de libertate trebuie să aibă caracter excepțional iar detenția nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile. Hotărârea pronunțată de prima instanță nu este motivată prin prisma disp.art.356, art.357 pr.pen. ceea ce ar atrage nulitate conform art.197 alin.1 și 4.pr.pen. Cererea de liberare provizorie sub control judiciar dă posibilitatea instanței să analizeze după o perioadă de detenție caracterul rezonabil al arestării. La dosar nu există dată certă din care să rezulte că inculpatul ar fi tulburat liniștea publică și nu există nici pericolul ca inculpatul să se sustragă de la cercetări. Din momentul când a fost chemat prima dată la organele judiciare, inculpatul a dat declarații, a explicat tot ceea ce i s-a cerut, a colaborat cu organele de cercetare astfel că nu există pericolul ca acesta să se sustragă de la procesul penal sau de a influența ancheta penală, iar actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate se referă la alți coinculpați.
Ca atare în temeiul art.38515pct.2 lit.d pr.pen, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună, în temeiul art.1608pct.a pr.pen. admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 160 indice 2 alin. 1.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvâr;ite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar alin. 2 prevede că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Pentru ca inculpatul să aibă vocație la acordarea liberării sub control judiciar art 160 indice 2 p Cod Penal prevede în alin 1 o condiție pozitivă, iar în alin. 2 o condiție negativă.
Îndeplinirea condiției pozitive prevăzute în art.160 indice 2 alin. 1.C.P.P. și lipsa cazurilor prevăzute expres în art. 160 indice 2 alin. 2 nu C.P.P. conferă celui arestat dreptul la liberare provizorie, ci numai vocație, instanța având posibilitatea de refuza acordarea liberării, dacă persoana inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Adică,îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 160 indice 2 Cp.p nu conduce automat la admiterea cererii de liberare pe cauțiune, în speță, fiind lăsată la latitudinea instanței soluționarea cererii, fiind o facultate pentru aceasta și nu o obligație.
La soluționarea cererii de liberare sub control judiciar formulate nu se poate face abstracție de temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului
Prin încheierea penală nr. 287 din 26 mai 2009 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile (26 mai 2009-23 iunie 2009 inclusiv), în temeiul art. 148 lit.b și f pr.pen. pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită prev.de art. 26.pen. rap.la art. 254.pen. coroborat cu art.7 alin.1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. complicitate la infracțiunea de șantaj prev.de art. 26.pen. rap.la art. 131din Legea nr.78/2000 coroborat cu art. 194.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 pen. participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev.de art.8 alin.1,2 din Legea nr. 241/2005 rap.la art. 31 alin.2 pen. cu aplic.art. 41 alin.2 pen. participație improprie sub forma complicității la infracțiunea prev.de art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap.la art. 31 alin.2 pen. cu aplic.art. 41 alin.2 pen. și de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art. 323.pen. rap.la art. 17 lit.b din Legea nr. 78/2000.
S-a reținut, în esență, faptul că inculpatul s-a asociat în cursul anului 2008 cu ceilalți coinculpați în vederea săvârșirii de infracțiuni. Inculpatul a obținut facturi fiscale în care s-au consemnat activități fictive pentru a le pune la dispoziția administratorilor de firme care erau constrânși să le introducă în evidența contabilă și să solicite rambursări ilegale de TVA., iar de banii astfel obținuți a beneficiat și inculpatul
Art, 148 lit. f) implică C.P.P. existența cumulativă a două condiții, și anume, inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea pedeapsa detențiunii pe viață, sau pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe că sa lăsarea în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică. iar cu ocazia luării măsurii arestării preventive s- procedat la o analiză obiectivă acestor condiții motiv pentru care s-a și dispus arestarea în baza acestui temei legal.
Nu se poate acorda liberarea provizorie sub atâta timp cât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece în acest caz sunt excluse garanțiile de ordin personal, nu este de natura a înlătura pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.arestat.
Nu poate fi vorba de o diminuare a pericolului concret pentru ordinea publică prin trecerea timpului deoarece de la arestarea inculpatului a trecut doar o perioadă de aproximativ trei luni de zile.
Este incident si temeiul prev. de art. 148 lit.b pr.pen. existând temerea că lăsat fiind în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, din procesul verbal de redare a convorbirilor ambientale avute cu inculpatul din 23 mai 2007 rezultând intenția de a determina alte părți să dea declarații neconforme cu starea reală de fapt și de a zădărnici astfel, dar și în alte modalități, aflarea adevărului.
În contextul celor expuse mai sus, cererea de liberare sub control judiciar formulată de către inculpat este netemeinică așa cum a apreciat și instanța de fond.
Ca atare, Curtea în baza art. 385 indice 15 pct.1 lit b Cp.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui G și, născut la 21 august 1972) aflat în Arestul IPJ M, împotriva încheierii penale nr. 442 din 27.08.2009 a Tribunalului Maramureș având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar
În baza art 189 va C.P.P. stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192. alin. 2 p Cod Penal va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui G și, născut la 21 august 1972) aflat în Arestul IPJ M, împotriva încheierii penale nr. 442 din 27.08.2009 a Tribunalului Maramureș având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./MN
3 ex.
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Săndel Macavei Delia
