Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 54/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 1604C.P.P.-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE NR. 54
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Ghertner Ioan
Grefier
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Suceava
Reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.10.1976, în prezent în arestul S, împotriva încheierii nr. 180 din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că nu dorește să dea declarație în acest ciclu procesual.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpat apreciază că încheierea Tribunalului Suceava este nelegală și netemeinică, întrucât, analizând motivarea instanței de fond, a constatat că aceasta nu are legătură cu obiectul cererii deduse judecății. Instanța de fond a fost investită în temeiul art. 1604și următoarele Cod procedură penală cu o cerere de liberare provizorie și nu cu o cerere de revocare, motiv pentru care arată că motivarea acesteia este contradictorie, fără legătură cu fondul problemei și fără a justifica respingerea cererii de liberare. Tribunalul Suceava, în loc să se refere în mod strict la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 160 alin. 1,2,4 și următoarele Cod procedură penală s-a referit la subzistența motivelor care au dus la luarea măsurii arestării preventive ca și când s-ar fi formulat o cerere de revocare, referindu-se la constituirea grupului infracțional, la existența stării de pericol public concret în sarcina inculpatului, la limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul. Singurul aspect pe care instanța de fond trebuia să-l analizeze este acela dacă liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului dăunează urmăririi penale sau nu. Apreciază că inculpatul a stat în stare de arest preventiv aproximativ 2 luni fără folos până în acest moment întrucât în această perioadă, față de acesta, nu s-a dispus niciun act procedural și de abia astăzi este chemat la parchet pentru prezentarea materialului de urmărire penală. Din acest moment nu se mai poate vorbi de influențarea desfășurării urmăririi penale întrucât aceasta este finalizată, urmând ca astăzi la ora 14,00, inculpatului și coinculpatului să le fie prezentat materialul de urmărire penală. Analiza subzistenței motivelor care au stat la baza arestării este neavenită în prezenta cauză iar instanța de fond uită să spună că cererea de liberare provizorie nu reprezintă decât o modalitate de individualizare a măsurii arestării preventive întrucât prin respectarea obligațiilor prevăzute de alin 2 și 3 ale art. 1604Cod procedură penală inculpatul nu are posibilitatea practică de a influența în vreun mod cursul anchetei penale. Respectarea eventualelor obligații pe care instanța le-ar impune în situația admiterii cererii și consemnarea cauțiunii la bugetul statului sunt garanții pentru a putea trage concluzia că cercetarea inculpatului în stare de liberare provizorie pe cauțiune se poate desfășura în bune condiții. Practic măsurile impuse de alin. 2 și 3 sunt suficient de severe pentru a asigura buna desfășurare a urmăririi penale până la finalizarea acesteia. Analizarea rolului determinant pe care inculpatul l-ar avea în cadrul grupului sau analizarea unui grad de pericol social prin susținerea că ar provoca o reală tulburare a liniștii publice prin liberarea provizorie a inculpatului nu au legătură cu dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală. Nu există nicio dovadă că inculpatul, lăsat în stare de libertate provizorie, ar săvârși alte fapte de natură penală. Precizează că este singurul inculpat din grup cu privire la care, pe parcursul celor 2 luni de arest preventiv, nu s-a descoperit nimic nou în sarcina lui, comparativ cu ceilalți coinculpați, acesta are 2 infracțiuni scop săvârșite în urmă cu 12 luni, sunt infracțiuni de pericol iar arestarea preventivă s-a dispus 12 luni mai târziu, în mod abuziv. Apreciază că acesta a stat în arest preventiv pentru terminarea urmăririi penale și pentru că ar fi vorba despre o infracțiune cu caracter transnațional, însă inculpatul nu a fost reținut, arestat sau monitorizat în vreun stat al Comunității Europene. Chiar din susținerile Parchetului reiese că acest grup a fost constituit 6 luni după săvârșirea infracțiunii scop și nu au mai săvârșit alte infracțiuni după constituirea așa zisului grup infracțional.
Apreciază că însăși existența grupului este discutabilă și scopul constituirii sale pentru că foarte multe din considerentele reținute în cursul urmăririi penale și transpuse în propunerile de arestare sau în susținerile față de solicitările de liberare, sunt chestiuni cu caracter teoretic. Nu există nicio dovadă concretă despre clonarea vreunui card, existența vreunui dispozitiv de clonare a unui card, existența unei activități infracționale desfășurate pe teritoriul unui stat, existența vreunui profit, împărțirea acestui profit, toate acestea fiind chestiuni expuse cu caracter teoretic dar la dosarul cauzei nu există decât o singură chestiune concretă, aceea că inculpatul a retras 1200 lei cu cardul său personal, card care a fost ridicat cu ocazia percheziției domiciliare și restituit după efectuarea percheziției informatice. Inexistența unor date certe, concrete, duce la concluzia că lăsarea inculpatului în libertate provizorie cu condiția respectării obligațiilor prev. de alin. 2 și alin. 3 precum și a depunerii cauțiunii fixate de instanță sunt suficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Solicită admiterea recursului, desființarea în tot a încheierii instanței de fond și admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune cu respectarea obligațiilor prev. la alin. 2 și 3 în totalitatea lor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în speța dedusă judecății sunt întrunite condițiile legale cerute de text pentru liberarea provizorie sub cauțiune. Această cerere nu este oportună a fi însușită de către instanță întrucât trebuie analizată economia textelor vizând arestarea preventivă: art. 136, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală. Nu se poate face o separare a cererii deduse judecății de obiectul acestei cereri, respectiv liberarea din starea de arest preventiv. Încheierea primei instanțe este motivată în acest sens, nu este oportună liberarea provizorie a inculpatului în scopul finalizării urmăririi penale și pentru faptul că subzistă motivele pentru care acesta a fost arestat preventiv în sensul art. 148 lit. f Cod procedură penală. Pune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat, în temeiul disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală și menținerea încheierii primei instanțe.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate întrucât este întreținător de familie, are doi copii și nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Dezbaterile asupra cauzei au fost înregistrate în sistem audio conform dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 180 din 15.06.2009 a Tribunalului Suceavaa fost respins ca nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
În temeiul art. 1605alin. 4 lit.f Cod procedură penală s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 50.000 lei reprezentând cauțiunea consemnată la CEC BANK-Sucursala S, cu chitanța nr. -/1 din 12.06.2009 pe numele, pentru, la dispoziția Tribunalului Suceava în dosar -.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a formulat în cauză în temeiul art. 1604și 16010Cod procedură penală cerere de liberare provizorie pe cauțiune, motivând că sunt întrunite condițiile cerute de art. 1602-1604Cod procedură penală.
S-a reținut că față de inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că, începând cu luna octombrie 2008, împreună cu numiții (zis ) și - (zis ), a pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunilor de deținere de instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii în circulație, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar, precum și încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, prev. de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002), pentru obținerea în mod direct de beneficii financiare;
- punere în circulație de instrumente de plată electronică falsificate, prev. de art. 24 alin. 2 teza I din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că în zilele de 15 și 18 iulie 2008, utilizând un card contrafăcut cu nr. -, emis de " " din, a efectuat mai multe tranzacții la bancomatele Băncii din mun. S și F, realizând astfel punerea în circulație a instrumentelor de plată electronică falsificate și
- efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. 1, coroborat cu art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. c Cod penal, constând în aceea că, în zilele de 15 și 18 iulie 2008, utilizând un card contrafăcut cu numărul -, emis de " " din, Marea Britanie, a efectuat mai multe tranzacții la bancomatele Băncii din mun. S și F și a retras fraudulos suma de 1 200 lei.
Prin rezoluția nr. 52 D/P/2008 din 09 februarie 2009, orele 10:00 s-a început urmărirea penală față de inculpat, cu privire la săvârșirea infracțiunilor sus menționate.
Prin ordonanța din 10.05.2009, ora 12:15, s-a dispus reținerea inculpatului (zis ), pe o perioadă de 24 de ore, de la ora 10:00 data de 10.05.2009 până la ora 10:00 data de 11.05.2009.
Prin încheierea Camerei de Consiliu nr. 10A/10.05.2009 a Tribunalului Suceavas -a dispus arestarea preventivă a inculpatului mai sus menționat pe o perioadă de 29 de zile și emiterea, de urgență, a mandatului de arestare preventivă, motivat de faptul că este îndeplinită atât cerința prevăzută de art. 143 Cod procedură penală, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care este cercetat, dar și întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, conform căruia: "există date că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Încheierea sus menționată a rămas definitivă prin respingerea recursului promovat de cel în cauză, ca nefondat, prin încheierea nr. 34 Ra C urții de Apel Suceava pronunțată în dosarul nr-.
Cu privire la cererea de liberare pe cauțiune, Tribunalul Suceavaa reținut că temeiurile care au stat la baza măsurii arstării preventive din data de 10 mai 2009 subzistă, fiind întrunite prevederile art. 136 și 148 lit. f Cod procedură penală, așa cum a constatat instanța prin încheierea nr. 96/PA din 03.06.2009.
Având în vedere faptul că în dosar s-a emis un mandat de arestare preventivă în lipsă pe numele inculpatului G, zis "" și ținând cont că și-a valorificat dreptul la tăcere care este conferit de art. 70 alin.2 Cod procedură penală (fila 27-28 vol. I CC.), Tribunalul a apreciat că prin lăsarea sa provizorie în libertate, s-ar crea condițiile favorabile să influențeze pe cel menționat anterior sau pe martori.
Chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1604alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că a fost depusă cauțiunea în sumă de 50.000 lei stabilită de către instanța de judecată și că sunt date și cerințele prev. de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, s-a reținut că aceste aspecte nu conduc automat la obligarea instanței de a da curs cererii sale, în situația în care punerea sa în libertate provizorie prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică în raport de motivele invocate anterior.
Împotriva încheierii a declarat recurs în temen legal inculpatul care prin intermediul apărătorului a criticat-o ca nelegală și netemeinică, susținând că motivarea hotărârii este contradictorie întrucât nu s-a făcut referire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.160 alin. 1,2,4 Cod procedură penală, ci la subzistența motivelor care au dus la luarea măsurii arestării preventive, că până în prezent față de inculpat nu s-a efectuat niciun act procedural și abia astăzi este chemat pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală. S-a mai susținut că nu există nicio dovadă că lăsat în stare de libertate inculpatul ar săvârși alte fapte de natură penală, că însăși existența grupului este discutabilă, neexistând dovezi despre clonarea vreunui card. A solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii și admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune cu respectarea obligațiilor prevăzute la alin. 2 și 3.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispoz. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1604alin. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 1602alin.1 și 2 Cod procedură penală.
Prin încheierea de ședință din data de 12.06.2009, prima instanță a stabilit cuantumul cauțiunii (50.000 de lei), iar la termenul de judecată din data de 15.06.2009, inculpatul a depus la dosar chitanța de consemnare, făcând astfel dovada achitării acesteia.
A reținut tribunalul că în speță, deși este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, nu ete întrunită și cerința reglementată prin alin. 2 al aceluiași articol.
Conform alineatului 2 al art. 1602Cod procedură penală coroborat cu art. 1604alin. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie pe cauțiune nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, sau că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din lucrările dosarului, Curtea constată că într-adevăr, în cauză s-a dispus emiterea unui mandat de arestare în lipsă pe numele inculpatului G, mandat care nu a fost executat, că mai mulți inculpați, inclusiv recurentul și-a valorificat dreptul la tăcere care este conferit de art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, împrejurări care fac ca lăsarea în libertate provizorie să creeeze condițiile favorabile de a influența pe ceilalți inculpați, cât și pe martori.
Cerința prevăzută de ddispoz. art. 1602alin. 2 Cod procedură penală impune existența unor date din care să rezulte că odată lăsat în libertate, inculpatul ar putea să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți.
Aceste date nu trebuie însă să aibă forță probantă impusă de lege în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare sau achitare, deci de relevanță pe fondul cauzei.
Ca urmare, datele privind mandatul de arestare emis în lipsă, valorificarea dreptului la tăcere de către mai mulți inculpați se circumscriu sferei de aplicare a textului de lege mai sus menționat.
Așa fiind, Curtea constată că încheierea pronunțată este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 1609alin. 7 Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Din cele anterior prezentate reiese că tribunalul a motivat cererea de liberare pe cauțiune, inclusiv sub aspectul condițiilor impuse de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală, ceea ce face ca motivarea să nu fie contradictorie în sensul motivării ei doar pe subzistența motivelor ce au stat la baza luării măsurii arstării, iar celelalte aspecte invocate referitoare la neîndeplinirea de acte procedurale, că existența infracțiunii de constituire de grup este discutabilă, nu pot fi analizate în actualul context procesual.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 180 din 15 iunie 2009 a Tribunalului Suceava.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./19.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Ghertner Ioan
