Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 55/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 1604C.P.P.-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE NR. 55
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Ghertner Ioan
Grefier
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Suceava
Reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08.10.1976, în prezent în arestul S, împotriva încheierii nr. 181 din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că a dat declarație la instanța de fond pe care o menține și că nu dorește să dea declarații în acest ciclu procesual.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri:
Avocat ales pentru inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea în libertate provizorie pe cauțiune având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin.1, 2, 4 Cod procedură penală pentru a se putea dispune în principiu liberarea provizorie pe cauțiune a inculpatului având în vedere că cauțiunea a fost consemnată la CEC la dispoziția instanței. Precizează că cercetarea penală este finalizată în cauză, urmând ca astăzi la ora 14,00 inculpatului să-i fie prezentat materialul de urmărire penală. Acest lucru echivalează cu faptul că inculpatul, odată lăsat în libertate, nu ar mai putea să influențeze în niciun fel aflarea adevărului prin influențarea vreunui martor, expert sau parte. Inculpatul s-a obligat să respecte toate obligațiile pe care instanța le-ar impune, pe lângă depunerea cauțiunii, nu are antecedente penale ceea ce evidențiază comportamentul lui anterior începerii cercetării penale în prezentul dosar, aceasta fiind o garanție pentru faptul că odată lăsat în libertate nu există pericolul ca el să săvârșească noi infracțiuni. Mai arată că în încheierea instanței de fond se menționează că nu există date concrete care să creeze convingerea instanței că inculpatul ar încerca să influențeze în vreun fel aflarea adevărului însă că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni. Consideră că simplul fapt că aceste infracțiuni au avut un anumit mod de operare nu este suficient ca să creeze convingerea instanței că lăsarea inculpatului în libertate ar duce la săvârșirea de noi infracțiuni de către acesta. De asemenea, consideră că atâta timp cât sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru liberarea provizorie pe cauțiune, instanța putând să instituie în sarcina lui obligațiile prev. de art. 160 alin. 3 Cod procedură penală și procedând la analizarea întregului material penal, ținând cont de faptul că astăzi urmează să-i fie prezentat întregul material de urmărire penală, solicită admiterea recursului și liberarea provizorie a inculpatului pe cauțiune.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, analizând economia textelor prev. de art. 136, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, subzistă în continuare motivele pentru care a fost arestat inculpatul. Solicită instanței să țină cont de faptul că buna desfășurare a procesului penal include atât faza urmăririi penale cât și cea a cercetării judecătorești. Chiar dacă sunt întrunite condițiile legale prevăzute de Codul d e procedură penală pentru liberarea pe cauțiune a inculpatului, consideră că nu este oportună admiterea cererii în scopul bunei desfășurări a procesului penal și mai ales a faptului că în continuare sunt date condițiile privind pericolul concret pentru ordinea publică cerut de art. 148 lit. f teza a II-a Cod procedură penală. În consecință, în condițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, pune concluzii de respingere a recursului și menținerea încheierii primei instanțe.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și pe fond, a cererii de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului întrucât este singurul întreținător al familiei sale.
Dezbaterile asupra cauzei au fost înregistrate în sistem audio conform dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 181 din 15 iunie 2009 Tribunalul Suceava, în temeiul art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul iar în temeiul art. 1605alin. 4 lit. f Cod procedură penală dispus restituirea către inculpat a cauțiunii în cuantum de 8.000 lei consemnată la dispoziția Tribunalului Suceava. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Ulterior, prin încheierea din 16 iunie 2009, din oficiu, Tribunalul Suceavaa dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta și dispozitivul încheierii nr. 181 din 15 iunie 2009 în sensul că în temeiul art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că inculpatul a formulat o cerere de liberare provizorie pe cauțiune iar după analizarea condițiilor formale, a admis-o în principiu.
Analizând însă cererea prin prisma prevederilor art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, instanța a reținut că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni. Prin noțiunea de date, folosită de legiuitor, se înțelege informații, situații, împrejurări concrete rezultate din dosar privind persoana inculpatului, modul de operare, faptele propriu-zise care să îndreptățească temerea că acesta va săvârși o altă faptă prevăzută de legea penală.
Tribunalul a avut în vedere în acest context rolul său determinant și însemnătatea contribuției sale în activitatea infracțională, inculpatul situându-se pe o poziție de lider bazată pe abilități de coordonare a unor diferite forme de pluralități infracționale constituite, împreună și în cadrul cărora a acționat pe diferite genuri de infracțiuni comise în străinătate și pe cunoștințele sale privind procurarea și utilizarea dispozitivelor electronice destinate clonării cardurilor bancare, între membri formându-se un parteneriat, creându-se astfel o grupare caracterizată de o diviziune bine definită a atribuțiilor.
De asemenea, instanța a considerat că nu este oportun la acest moment să se dea curs cererii de liberare provizorie pe cauțiune cu care a fost investită deoarece s-a scurs o perioadă scurtă de timp de la data prelungirii măsurii arestării preventive (03 iunie 2009) și s-a confirmat legalitatea și temeinicia acestei măsuri de către instanța de control judiciar.
De asemenea, instanța a reținut că în intervalul de aproximativ o lună de zile de arest preventiv pericolul concret pe care-l prezintă inculpatul pentru ordinea publică nu s-a diminuat, iar arestarea este absolut necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că nu există probe din care să rezulte că odată lăsat în libertate ar putea influența aflarea adevărului sau vreun martor, expert sau coinculpat. De asemenea, a arătat că este singurul întreținător al familiei și ar dori să fie judecat în stare de libertate, obligându-se să respecte condițiile care i se vor pune de către instanță.
Analizând recursul cât și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că este întemeiat însă pentru alte considerente decât cele arătate de către inculpat.
Astfel, inculpatul a formulat prin apărătorul său o cerere de liberare provizorie pe cauțiune, cerere pe care și-a însușit-o la data de 12 iunie 2009. Cu toate acestea, instanța s-a pronunțat cu privire la o cerere de liberare provizorie sub control judiciar iar schimbarea obiectului cererii nu a fost pusă în discuția părților. Nu poate fi considerată o eroare materială pronunțarea de către instanță cu privire la altă cerere decât cea formulată de către parte întrucât nu se încadrează în disp. art. 195 Cod procedură penală. În consecință, Curtea consideră că Tribunalul Suceava nu s-a pronunțat asupra cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpat și în temeiul art. 38515pct.2 lit. c Cod procedură penală, va admite recursul, va casa încheierea criticată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, instanța va clarifica obiectul cererii și o va soluționa numai după ascultarea inculpatului așa cum prevăd disp. art. 1608aCod procedură penală.
În temeiul art. 192 alin. 3 cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08.10.1976, în prezent în Arestul S, împotriva încheierii nr. 181 din 15 iunie 2009 a Tribunalului Suceava.
Casează în totalitate încheierea sus menționată, cât și încheierea de îndreptare eroare materială din 16 iunie 2009 și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex.2/19.06.2009
Jud. fond - Șt.
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Ghertner Ioan
