Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 583/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 583
Ședința publică de la 19 August 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zainescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de domnul procuror, din cadrul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11 ianuarie 1977, în prezent aflat în Arestul Direcției Generale de Poliție a Municipiului B, împotriva încheierii de ședință din data de 14 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care în temeiul disp. art.1608aalin.6 cod proc. penală a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de acesta.
Totodată, conform disp. art.1605alin.4 lit.f) cod proc. penală s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei consemnată în favoarea Tribunalului Prahova, potrivit recipisei de consemnare la CEC Bank -Sucursala P nr.-/1 din 14 august 2009, după rămânerea definitivă a încheierii.
De asemenea, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, personal și asistat de apărător ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Cu permisiunea instanței, apărătorul ales al recurentului a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată de asemenea că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, arată că în temeiul disp. art.1609cod proc. penală a înțeles să atace încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 14 august 2009, prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că tribunalul motivează această hotărâre pe neefectuarea până în prezent a unor acte procedurale, respectiv audierea tuturor inculpaților și a celor 83 de părți vătămate, însă se impune a se observa că recurentul a fost audiat de instanța de judecată a Tribunalului București, anterior strămutării, inculpatul manifestând o poziție procesuală constată de sinceritate, colaborând cu organele de urmărire penală.
Precizează că în sarcina inculpatului sunt imputate o serie de infracțiuni, care în marea majoritate sunt de ordin economic, cea mai gravă fiind aceea de spălare de bani, infracțiuni de prejudiciu, în raport de care nu se poate reține că el prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât este un infractor primar iar în favoarea sa au fost aplicate disp. art.13 cod penal.
Într-adevăr, cauza este complexă și dosarul unul voluminos, însă peste 50 de volume conțin numai facturi fiscale și acestea ale unor societăți comerciale ce aparțin inculpaților G și, fără ca nici una dintre ele să fie înscrisă pe numele inculpatului, ceea ce denotă faptul că în sarcina sa nu se poate reține apartenența la un grup infracțional organizat.
Se mai susține că nu se poate vorbi de o participație a recurentului la comiterea de infracțiuni, în condițiile în care el nu a făcut altceva decât să achiziționeze o linie de fabricat țigări în localitatea, unde de altfel nu s-a desfășurat nici o activitate, afacere pe care a dorit să o legalizeze însă acest lucru nu s-a putut realiza datorită creșterii accizelor.
Pentru a-și putea recupera suma de bani imensă pe care a investit-o, inculpatul a mutat fabrica în comuna Jilava și a vândut-o inculpatului G, acesta fiind cel care a desfășurat activitatea infracțională prezentată în dosar.
Mai arată că această linie de fabricat țigări a fost ridicată de organele abilitate și au fost instituite o serie de sechestre asupra bunurilor inculpatului, astfel că nu există nici un impediment în a se continua cercetările cu acesta în stare de libertate.
De altfel, din actele aflate la dosarul cauzei (filele 274 și urm.) rezultă garanții că recurentul nu ar impieta în nici un fel desfășurarea procesului și aflarea adevărului și anume: este un părinte exemplar - tatăl unui copil olimpic la matematică, engleză și română, are o familie organizată, nu este cunoscut cu antecedente penale, a ajutat mai multe persoane din de care aparține, fiind un bun creștin, toate acestea reliefând caracterul său de om corect, care a săvârșit aceste fapte pe fondul unei disperări, pentru a-și recupera o investiție foarte mare.
Având în vedere aceste motive, solicită a se constata că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art.1602alin.1 și 2 cod proc. penală, în ceea ce privește limitele de pedeapsă, cât și sub aspectul inexistenței pericolului ca inculpatul, pus în libertate, să influențe buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului, în acest sens nefiind nici o probă la dosar. Un argument în plus este acela că fratele său, învinuit și el în cauză, este cercetat în stare de libertate și dacă inculpatul ar fi dorit influențarea în vreun fel a cercetărilor ar fi putut proceda astfel prin intermediul acestuia.
Se mai invocă totodată și principiul egalității de tratament cu ceilalți 9 inculpați în dosar, față de care nu s-a luat măsura privării de libertate și care nu au avut aceeași atitudine ca și inculpatul, precum și faptul că acesta a acoperit o parte din prejudiciu, prejudiciu care de altfel nu a fost stabilit printr-o expertiză de specialitate.
Față de cele susținute, se solicită admiterea recursului, menținerea cauzei spre judecare, casarea încheierii din 14 august 2009 Tribunalului Prahova și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune conform disp. art.1602comb. cu art.1608apct.3 cod proc. penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că într-adevăr dosarul este complex, numai actul de acuzare conținând peste 800 de file, în urma cercetărilor efectuate de - Structura Centrală fiind trimiși în judecată un număr de 17 inculpați, o parte dintre aceștia în stare de arest preventiv.
În sarcina inculpatului se reține săvârșirea a 8 infracțiunii, majoritatea prevăzute de legi speciale, una singură de codul penal, respectiv inițierea și constituirea unui grup infracțional organizat-infracțiune de o natură foarte gravă, spălare de bani, infracțiuni la codul fiscal - inculpatul, alături de ceilalți, achiziționând o linie de fabricat țigări, a pus în circulație aceste bunuri cu inscripționarea unor mărci recunoscute în străinătate ca fiind de o calitate foarte bună.
Se mai arată că inculpatul în cadrul grupului în care a acționat a desfășurat o activitate amplă, pentru desfășurarea acesteia fiind necesară o întreagă logistică (producerea timbrelor, fabricarea și transportul țigărilor, punerea în vânzare a acestora), mecanism care a fost pus în funcțiune și chiar a dat roade.
Astfel, se susține că în mod corect tribunalul a respins cererea inculpatului de liberare pe cauțiune, cu atât mai mult cu cât această măsură este lăsată la latitudinea instanței, neavând caracter de obligativitate, legea nu indică și nici nu limitează criteriile de raportare a instanței în analizarea unei astfel de solicitări.
Pentru aceste motive, se solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Avocat, având cuvântul în replică, susține că într-adevăr cererea de liberare pe cauțiune are caracterul unei vocații, însă și această vocație emană din situația inculpatului. Arată că aceste timbre aplicate pe țigări nu au fost produse de inculpatul, însă au fost de o calitate foarte bună, în condițiile în care anumite cantități au fost exportate.
Se mai susține că trebuie avută în vedere și jurisprudența cu privire la termenul rezonabil de arestare, care a fost depășit, în opinia sa, inculpatul fiind privat de libertate de 1 an.
Recurentul inculpat, având cuvântul personal, solicită instanței judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că a recunoscut comiterea faptelor, intenția sa fiind doar aceea de a-și recupera banii investiți.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14.08.2009, dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în baza art. 160/8a alin. 6 Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 11.01.1977, în prezent aflat în Serviciul Arest
În baza art. 160/5 alin. 4 lit. f s C.P.P.-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei consemnate în favoarea Tribunalului Prahova potrivit recipisei de consemnare la CEC Bank SA - Sucursala P, nr. -/1 din data de 14.08.2009, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Totodată inculpatul a fost obligat la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni, cauza fiind înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, la data de 10.01.2009, sub nr- și ulterior urmare a admiterii a cererii de strămutare formulată de petiționarul-inculpat, prin încheierea nr. 1354/06.07.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea judecării cauzei la ribunalul Prahova, menținându-se actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat.
În motivarea cererii de liberare provizorie pe cauțiune inculpatul susținut prin apărătorul ales că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. art. 160/2 alin. 1 și 2 C.P.P. respectiv la dosar nu se află date sau indicii că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, este infractor primar, a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, are doi copii minori, prejudiciul a fost parțial recuperat și anterior săvârșirii faptelor a avut o conduită bună în societate.
Pe baza actelor și lucrărilor dosarului instanța de fond a reținut că în cauză au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv mai mulți inculpați printre care și inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor:
- de inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;
- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;
- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);
- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);
- folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;
- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în
-- circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Legii nr. 84/1998 modific, și republicată,
- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp. și inculpații G, pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen.
Tribunalul examinând îndeplinirea condițiilor legale prev. de art. 160/2 alin. 1 și 2 arată C.P.P. că chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. 1, respectiv infracțiunile reținute în sarcina sa sunt sancționate cu pedepse de până la 18 ani închisoare, cererea de liberare provizorie pe cauțiune este netemeinică întrucât nu îndeplinește cerințele înscrise în alin. 2, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptelor, pericolul social concret al infracțiunilor pentru care inculpatul este trimis în judecată și temerea care s-ar crea în rândul societății civile prin lăsarea în libertate a inculpatului, existând riscul ca acesta să influențeze declarațiile martorilor, ce urmează a fi audiați și să se denatureze adevărul.
Instanța consideră că circumstanțele personale invocate de către inculpat, în sensul că nu are antecedente personale, a avut un comportament bun în societate și o conduită sinceră în cursul urmăririi penale, nu justifică liberarea provizorie pe cauțiune, deoarece cercetarea judecătorească este la început, din cei 17 inculpați trimiși în judecată au fost audiați doar 3 și urmează să fie administrate în mod direct probele efectuate în faza de urmărire penală pentru stabilirea întregului cadrul infracțional și al gradului de vinovăție al fiecărui inculpat, considerându-se că la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului este de natură să impieteze asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Conform art. 160/5 alin. 4 lit. f C.P.P. s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei consemnată la CEC Bank SA- Sucursala P în favoarea Tribunalului Prahova.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că infracțiunile reținute în sarcina sa, prin actul de acuzare, sunt infracțiuni economice, de prejudiciu și nu infracțiuni de pericol social, a avut o conduită procesuală corectă de recunoaștere a faptelor în cursul urmăririi penale, a fost audiat la instanța inițial sesizată, înainte de strămutarea cauzei și nu sunt elemente care să probeze că prin lăsarea sa în libertate ar îngreuna aflarea adevărului în sensul influențării martorilor, cu atât mai mult cu cât fratele său este inculpat în aceeași cauză și judecat în stare de libertate.
Recurentul a mai arată, prin apărătorul ales, că este infractor primar, are o familie organizată, copilul său este olimpic, este un bun creștin și a ajutat mai multe persoane aflate în dificultate materială.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și în temeiul art. 160/8a alin. 2 admiterea C.P.P. cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. 3 constată C.P.P. că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin Rechizitoriul nr. 175/P/2006 al Parchetului de pe lângă - - Structura Centrală s-a dispus trimiterea în judecată a unui număr de 17 inculpați din care 8 în stare de arest preventiv printre care și inculpatul recurent, reținându-se în sarcina acestuia inițierea și constituirea unui grup de criminalitate organizată în formă continuată, și infracțiuni prevăzute în Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare (Codul Fiscal), la Legea nr. 11/1991, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 84/1998, modificată și republicată și art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 656/2002.
Ca situație de fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că în perioada ianuarie 2006- iulie 2008 împreună cu inculpatul a inițiat și constituit un grup de crimă organizată la care au aderat și ceilalți inculpați în scopul săvârșirii infracțiunilor de concurență neloială, contrafacere și punere în circulație de produse contrafăcute, înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, spălare de bani, producere de produse accizabile, activitatea infracțională fiind finanțată de acesta, urmărind și realizând obținerea ilicită de beneficii bănești în urma punerii în funcțiune a unei fabrici de confecționare de țigarete contrafăcute prin folosirea unor mărci înregistrate pe numele altor agenți economici autorizați și aparținând legitim acestor, precum și a unor ambalaje de natură a crea confuzie cu cele legitim folosite de titularul mărcilor, țigările fiind puse în circulație pe piața internă prin diverse persoane, fără întocmirea de documente legale, sustrăgându-se astfel de la plata accizelor către stat.
Curtea constată că prima instanță în mod justificat a apreciat că cererea inculpatului de liberare provizorie pe cauțiune nu îndeplinește condițiile prev. de art. 160 ind.4 rap. la art.160 ind.2 alin. 2 în C.P.P. raport de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de multitudinea acestora, de perioada îndelungată în care inculpatul comis faptele deduse judecății, de modalitatea de concepere și săvârșire a acestora, precum și de numărul mare al participanților la activitatea infracțională.
Potrivit art. 160/4 rap. la art. 160/2 alin. 2 Cod procedură penală liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Este adevărat că textul de lege, sus arătat, se referă la existența unor date din care să rezulte aspectele menționate și nu la existența unor indicii, însă aceasta nu reprezintă un aspecte de nelegalitate de natură să determine reformarea hotărârii atâta vreme cât faptele reținute în sarcina inculpatului, în materialitatea lor reprezintă prin ele însele date pe baza cărora se poate aprecia în concret că nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 160/2 alin. 2 Cod procedură penală.
Prima instanță a argumentat corect soluția dată în sensul că, chiar dacă inculpatul are vocația liberării provizorie pe cauțiune, pedepsele pentru infracțiunile reținute în actul de acuzare fiind sub 18 ani închisoare, la acest moment judecarea inculpatului în stare de libertate este exclusă, fiind contrară dispozițiilor art.1602alin.2 cod proc. penală, întrucât acesta ar putea să influențeze declarațiile martorilor și al celorlalți inculpați ce urmează a fi audiați în cauză, existând astfel riscul denaturării adevărului, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească se află într-un stadiu incipient, din cei 17 inculpați trimiși în judecată au fost audiați doar 3 și este necesar să se administreze în mod direct și nemijlocit probele efectuate în cursul urmării penale pentru a se stabili situația de fapt, activitatea infracțională a inculpaților, gradul de vinovăție și prejudiciile cauzate.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se prevăd patru motive acceptabile pentru a se refuza liberarea pe cauțiune, și anume: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca în cazul liberării să împiedice desfășurarea procesului penal; riscul să comită alte infracțiuni sau riscul ca acesta să ordinea publică.
În cauză, Curtea consideră că gravitatea sancțiunii ce ar putea fi aplicată dacă vinovăția inculpatului va fi dovedită constituie un factor relevant în aprecierea existenței pericolului de sustragere sau obstrucționare al cursului procesului, fiind în egală măsură recunoscut că gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aștepta poate fi considerată ca fiind de natură a-l incita să fugă (cazul Wemhoff contra Germaniei), existând deci riscul ca inculpatul să se sustragă de la proces, încălcându-se astfel scopul măsurilor preventive prev. de art. 136 Cod procedură penală.
Referitor la circumstanțele personale invocate de inculpat în sensul că nu are antecedente penale, a avut o poziție procesuală sinceră în cursul urmăririi penale și la cercetarea judecătorească, are o familie organizată și un fiu eminent și a fost nevoit să comită faptele pentru a-și recupera investiția, Curtea consideră că aceste aspecte nu constituie argumente suficiente pentru admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, cum a susținut recurentul, având în vedere că cercetarea judecătorească se află într-un stadiu incipient, urmează a fi ascultați în cauză și ceilalți 14 inculpați trimiși în judecată și este necesar ca instanța să administreze în mod nemijlocit mijloacele probatorii efectuate în cursul urmăririi penale, precum și eventualele probe solicitate de inculpați pe situația de fapt, motiv pentru care în mod justificat prima instanță a apreciat că la acest moment cererea formulată este netemeinică și că lăsarea în libertate a inculpatului ar zădărnici aflarea adevărului, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 160/2 alin. 2 cod proc. penală.
Față de considerentele învederate, Curtea constată că încheierea primei instanțe este legală, temeinică și în consecință criticile formulate fiind neîntemeiate recursul inculpatului va fi respins ca nefondat în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.P.P. cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11 ianuarie 1977, deținut în Arestul Direcției Generale de Poliție a Municipiului B, împotriva încheierii de ședință din data de 14 august 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 august 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./20 august 2009
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zainescu
