Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 712/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.712
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 25.11. 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan
JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Vadana Monica Mengoni Arin
- -
*
GREFIER:
***********
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, împotriva încheierii din 20.11.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU, în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat G, în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul oral al cauzei după care:
Întrebat fiind, intimatul inculpat precizează că nu înțelege să dea declarație în fața instanței de recurs, prevalându-se de dreptul la tăcere.
Apărătorul intimatului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune și restituirea sumei consemnate.
Dispozițiile art. 160 /2 alin. 2 C.P.P. nu sunt îndeplinite deoarece inculpatul încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor și prin denaturarea oricărui mijloc de probă din cele enumerare la art. 64
C.P.P.Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modalitatea de comitere a faptelor, calitatea de agent de poliție inculpatului și obligațiile ce decurgeau din aceasta.
Inculpatul a formulat anterior o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, admisă de instanța de fond si respinsă în calea de atac a recursului, iar situația de fapt existentă la data pronunțării deciziei nu s- modificat și nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, arată că reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacăua solicitat admiterea cererii și punerea în libertate a inculpatului și același parchet a formulat ulterior recurs.
Motivele de recurs ale parchetului au fost menționate la timpul trecut, insă după modalitatea de redactare art. 160/2 alin. 2 acestea C.P.P. se referă la viitor.
Consideră că intimatul inculpat nu mai poate zădărnici aflarea adevărului, acesta a recunoscut fapta fiind rezolvată și latura civilă a cauzei, în sensul că inculpatul a achitat părții civile iar cealaltă parte precizat că nu a formulat și nici nu va formula plângere penală, astfel că acest motiv nu mai poate fi reținut.
În ceea ce privește calitatea de agent de poliție, consideră că aceasta nu determină încadrarea juridică a faptei, alcoolemia inculpatului a fost 0, iar pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este de la 1 la 5 ani.
În concluzie solicită respingerea ca nefondat recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Intimatul inculpat în ultimul cuvânt, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchet, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică obligându-se să respecte4 toate dispozițiile instanței.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea din 20.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU pronunțată în dosarul nr - s-a dispus admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul G cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului prev de art 178 alin 1,3 Cp, art 89 din OUG 195 / 2002
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele
Potrivit art.160^4* cod procedurăpenală liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecata atât in cursul urmăririi penale cât si al judecații, la cerere când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin. 1 si 2 respectiv în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Analizând aceste texte de lege si prin prisma dispozițiilor CEDO, tribunalul apreciat că și din acest punct de vedere cererea inculpatului este întemeiata. Astfel din datele existente în cauza nu rezulta nici unul dintre motivele prev, in alin. 2 al art. 160 indice 2.pr.pen. nu rezulte din nici un act "pericolul fugii celui interesat"sau că va săvârși alte infracțiuni ori va încerca să zădărnicească aflarea adevărului așa cum este reglementat prin convenție, pentru ca acest pericol nu trebuie interpretat doar pe baza gravitații mari a sancțiunilor penale ce ar putea fi aplicata inculpatului, ci trebuie avut in vedere si alte circumstanțe, respectiv: caracterul inculpatului, moralitatea sa domiciliul, profesia, resursele materiale, aspecte care pledează si susțin cererea inculpatului la acest moment procesual.
De asemenea nu există nici o proba care sa dovedească un pericol public real si concret pentru ordinea publica; pentru ca atunci când starea de detenție a unei persoane nu se prelungește decât ca urmare a temerii de a vedea ca acuzatul se va sustrage prin fuga de la prezentarea sa ulterioara in autorităților se încearcă eliberarea celui interesat daca el poate furniza garanții adecvate de reprezentare.(Cazul Letellier contra unei detentii provizorii).
Prin gravitatea lor deosebita si prin reacția publicului la săvârșirea lor anumite infracțiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detenție provizorie cel puțin o perioada de timp. In circumstanțele excepționale, acest element poate fi avut in vedere in lumina prevederilor convenției, însă așa cum însăși dispozițiile Convenției arată si practica CEDO, un asemenea element nu trebuie interpretat ca fiind pertinent si suficient decât daca se bazează pe fapte de natura sa arate ca eliberarea inculpatului ar tulbura in mod real ordinea publica, aspect care raportat la speța de nu se confirma in nici un mod.
In afara de aceasta detenția nu rămâne legitima decât dacă ordinea publica este efectiv amenințată, continuarea detenției nu ar putea sa servească pentru a anticipa o pedeapsa privativa de libertate, ori in speța de față aceste condiții nu sunt îndeplinite.(a se vedea cazul Toth contra Austriei)
În condițiile speței, solicitarea inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate,este una legala deoarece starea de securitatea a societății in general precum si interesul particular al vreunei persoane nu este amenințată in vreun mod și prin aceasta în mod evident pericolul pentru ordinea publică națională și a întregii comunități nu are în vreun mod de suferit prin judecarea acestuia în stare de libertate.
Întreaga atitudine a inculpatului denota faptul ca acesta a depus toate diligentele pentru despăgubirea părților vătămate (vz. ds. fl. 7-10 ),si-a modificat conduita procesuala inițiala si-a realizat pe deplin consecințele faptelor sale.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. 1, 3.pen. art. 87 al. 1 și art. 89 nr.OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art. 33 lit. a pen. iar actele dosarului relevă faptul că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul permit și chiar recomanda in raport de toate actele normative arătate judecarea acestuia in stare de libertate. În prezent pericolul zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori ori alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte nu este actual așa încât, condițiile prevăzute de art. 160 indice 4 cod procedură penală sunt îndeplinite cu prisosință.
Nici pericolul comiterii unei noi infracțiuni nu se regăsește in nici unul din actele dosarului, de altfel reprezentantul parchetului a solicitat prin concluziile sale pe fondul cererii admiterea acesteia precum si faptul ca judecarea inculpatului in stare de libertate nu reprezintă pericol pentru ordinea publica, concluzii de altfel in deplina concordanta cu actele dosarului.
de toate aceste aspecte, tribunalul a apreciat că cererea formulată de inculpat este întemeiată, așa încât în baza art. 160/2 rap la art. 160/4 si urmat. Cod pr penală, a admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de petentul G, fiul lui și, născut la data de 10.09.1981, în municipiul O, domiciliat în com., jud. B, CNP -, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 14, emis de Curtea de APEL BACĂU, la data de 4.11.2009.
A dispus punerea în libertate a inculpatului petent dacă nu este arestat în altă cauză.
Pe timpul liberării provizorii pe cauțiune inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a județului decât în cazul înștiințării prealabile a instanței de judecată
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
A atras atenția inculpatului cu privire la revocarea prezentei măsuri, în condițiile art. 160/10 cod pr penală,
A dispus consemnarea cauțiunii in cuantum de 4000 ron, achitată cu recipisa de consemnare nr-.0101 la CEC Bank la dispoziția instanței până la rămânerea definitiva a hotărârii de condamnare
A constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU.
Prin motivele de recurs scrise, Parchetul critică netemeinicia încheierii primei instanțe prin aceea că nu se impunea admiterea cererii de liberare pe cauțiune, pericolul social sporit al inculpatului rezultă însuși din calitatea sa de polițist, calitate în care era chemat să apere legea, inculpatul încercând să zădărnicescă aflarea adevărului determinând pe soția sa să declare mincinos. de asemenea nu s-au schimbat împrejurările de la data la care anterior inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar respinsă ca urmare a recursului declarat de parchet, nu s-au schimbat nici temeiurile avute în vedere la luarea arestării preventive.
.Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art 385/6 alin 3 Cpp,instanța de control judiciar constată că acesta este ne fondat din considerentele următoare.
Inculpatul a fost arestat în cursul urmăririi penale prin încheierea 119/4.11.2009 pronunțată în dosarul nr - al Curții de APEL BACĂU prin admiterea recursului Parchetului împotriva închierii Tribunalului Bacău prin care se respinsese propunerea de arestare preventivă.S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul art 143 Cpp și 68/1 Cpp că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
De asemenea instanța a reținut ca temei al luării măsurii arestului preventiv cel prev de art 148 lit f Cpp reținând că sunt în cauză indicii suficiente că inculpatul a provocat un accident de circulație soldat cu decesul unei persoane, conducând sub influența băuturilor alcoolice și părăsind locul accidentului. Ulterior și - a determinat soția să declare mincinos că ea a fost la volanul autoturismului
Potrivit art 160/2 Cpp alin (1) Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Considerată în sens larg, liberarea provizorie este o măsură constituțională, prevăzută de legea procesual penală pentru a da posibilitatea instanțelor de a valorifica, într-un mod concret, măsurile care pot asigura buna desfășurare a procesului penal, cu atenuarea legitimă a restrângerilor de drepturi pe care le presupun măsurile preventive. Liberarea provizorie constituie totodată un drept al oricărei persoane aflată într-o procedură penală sub stare de detenție preventivă.
Apreciată in concreto, măsura liberării provizorii sub control judiciar este tot o măsură prin care se aduc privațiuni și restrângeri ale drepturilor și libertăților persoanei, așa cum o demonstrează art 136 alin 2 Cpp, art 160/2 alin 3, 3/1 și 3/2 Cpp dispoziții legale care atestă că scopul măsurilor preventive clasice se poate realiza și prin liberarea provizorie.
O asemenea măsură nu are, prin ea înseși, impact negativ asupra cetățenilor dintr-o anumită comunitate, din moment ce constituie un drept legitim Dar nici asupra autorităților judiciare de urmărire penală nu trebuie să producă impresia zădărnicirii activităților proprii, din moment ce măsura liberării provizorii prezintă, totuși, numeroase caractere de constrângere a persoanei și de restrângere asupra drepturilor și libertăților persoanei cercetate, caractere subordonate necesității de a asigura scopurile procesului penal. Este motivul pentru care legiuitorul român a preluat, începând cu anul 1992, din legislațiile europene această instituție.
Ca principale motive de admitere a cererii, prima instanță a apreciat că securitatea socială nu este amenințată în nici un fel de cercetarea inculpatului în stare de libertate, că infracțiunile pentru care este cercetat, permit și chiar recomandă" cercetarea în stare de libertate, pericolul zădărnicirii aflării adevărului nu mai este actual întrucât au fost audiați martorii și inculpatul.
Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune este o măsură procesuală și presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea / menținerea stării de arest nu mai apare ca necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții. În aceste condiții nu are relevanță referirea din motivele de recurs ale parchetului cum că nu s-au schimbat nici temeiurile avute în vedere la luarea arestării preventive.
Prima instanță reține că cererea îndeplinește mai întâi prima condiție de la art 160/2 Cpp alin (1) referitoare la infracțiunea din culpă, cât și pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului prev de art 89 din OUG 195 / 2002 care se săvârșește cu intenție.
În aprecierea ca temeinică a cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanța a avut în vedere și dispozițiile art 160/2 Cpp alin (2) care prevăd condiția negativă, care împiedică acordarea unei astfel de liberări. Oricum doar una dintre infracțiuni este comisă cu intenție, în mod obișnuit infracțiunile rutiere nejustificând decât în mod excepțional luarea măsurilor privative de libertate.Or, prelungirea privării de libertate a inculpatului doar în considerarea calității sale anterioare nu se justifică.
Din examinarea preambulului încheierii recurate, se constată că reprezentantul parchetului chiar a pus concluzii de admitere a cererii și de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului, neputând explica schimbarea de optică, care a dus la promovarea recursului de față.
De asemeni nu rezultă din motivele de recurs care ar fi impedimentele pentru viitor ale acordării liberării, toate considerentele referindu-se la momentul săvârșirii pretinsei fapte. Referitor la calitatea de fost polițist a inculpatului, instanța consideră că, odată cu arestarea acestuia s-a produs suspendarea acestuia din funcția deținută, astfel încât nu există condițiile pentru ca acesta să influiențeze mersul anchetei.
De altfel, de la data luării măsurii arestării inculpatului, parchetul nu a mai efectuat nici un act de urmărire penală cu excepția unei expertize de calculare a alcoolemiei,nici măcar nu a mai trecut la reaudierea atât a inculpatului care și-a reconsiderat poziția sa inițială și a recunoscut fapta și nici a soției sale, martoră în dosar.
Din examinarea dosarului cauzei se constată că din concluziile analizelor alcoolemiei rezultatul acesteia a fost negativ condiții în care s-ar pune problema schimbării încadrării juridice a faptei și implicit limitele de pedeapsă vor fi altele, mai mici.
Așa fiind instanța de control judiciar apreciază că perioada petrecută până în acest moment în stare de arest de către inculpat, va reprezenta o motivație suficientă pentru a-l impiedica pe acesta să mai încerce denaturarea adevărului în cauză.
Din aceste considerente, încheierea primei instanțe fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat, în temeiul art 385/15 pct 1 lit bCpp
Văzând și disp art 192 alin 2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE;
ÎN NUMELE LEGII;
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU împotriva încheierii din 20.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Constată că recurentul a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 alin.3 pr.penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2009 în prezența recurentului în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Vadana Monica Mengoni Arin
- - - -
- -
GREFIER,
Red. înch.
Red.
Tehnored. E/25.11.2009/2 ex
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Vadana Monica Mengoni Arin
