Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 782/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 782/R/2008
Ședința publică din 23 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Virgil Viorel
JUDECĂTORI: - -
- -,
Președintele Curții de APEL CLUJ
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, aflat în arestul IPJ, împotriva încheierii penale nr. 211/F din data de 18 decembrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, având ca obiect cerere de liberare provizorie pe cauțiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului B N, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune. Instanța de fond arată că a avut în vedere atunci când a respins cererea natura și gravitatea faptelor comise de către inculpat, astfel încât nu se justifică punerea în libertate a inculpatului. Inculpatul nu a recunoscut infracțiunile reținute în sarcina sa, motivează instanța, prin urmare lăsarea în libertate a inculpatului ar putea zădărnici aflarea adevărului în cauză. Apreciază că nu au intervenit elemente noi de natură să contribuie la zădărnicirea aflării adevărului. Prin ordonanța din data de 15 decembrie 2008 s-au extins cercetările față de acest inculpat și pentru infracțiunile de fals privind identitatea, ultraj contra bunelor moravuri, deținere de arme fără permis. Inculpatul nu a dat însă nicio declarație în acest sens.
Apreciază că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de liberare provizorie pe cauțiune. A fost invocat art. 148 lit. f proc.pen. pentru a justifica în continuare privarea de libertate a inculpatului. Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar putea prezenta pericol pentru ordinea publică.
Arată că acest dosar se bazează pe declarațiile doar a trei părți vătămate. S-a încercat să se obțină alte declarații de la părți vătămate care să fie coroborate cu declarațiile celorlalte părți. Aceste părți vătămate își desfășoară de bună voie activitatea. Nu a existat nicio înțelegere între inculpat și patroana clubului din Austria, cum că și-ar fi împărțit câștigurile. Reprezentantul Parchetului a încercat să producă probe doar în contra inculpatului. A solicitat efectuarea unor adresă către instituțiile care se ocupă de trasferul de bani din străinătate, pentru a se verifica dacă au fost trimiși bani, a solicitat efectuarea de confruntări între inculpat și părțile vătămate, însă aceste cereri au fost respinse. Cauțiunea fixată în cauză nu este o sumă de neglijat. De asemenea, starea de sănătate a tatălui inculpatului, internat în spital și care nu știe că fiul său se află în stare de arest preventiv prezintă o importanță deosebită.
Solicită să fie avută în vedere jurisprudența CEDO în materie, precum și să se acorde egalitate de tratament, întrucât față de celălalt inculpat cercetat în acest dosar pentru fapte similare s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara.
Există la ora actuală dosare în care inculpații sunt cercetați pentru fapte de o gravitate deosebită, care după o perioadă rezonabilă au fost puși în libertate, luându-se măsura obligării de a nu părăsi țara.
Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar în cazul în care ar încălca obligațiile impuse de către instanță, cauțiunea plătită s-ar face venit la bugetul de stat.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Reprezentanta DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. S-a constatat că, deși au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 1606proc.pen. raportat la natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului nu se justifică punerea în libertate a acestuia. Instanța de fond a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului.
Atunci când a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune, instanța de fond a avut în vedere faptele comise, persoana inculpatului, perseverența infracțională a acestuia, ajungând la concluzia că nu se justifică acordarea acestui beneficiu al legii.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpat, având ultimul cuvânt, arată că i se aduc acuzații grave de care nu are cunoștință. Nu au fost dovedite faptele reținute în sarcina sa. Nu a avut de-a face cu părțile vătămate. Susține că părțile vătămate au fost obligate să dea declarații de către organele de poliție. Solicită să fie cercetat în stare de libertate, eventual să se dispună măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, arătând că se va prezenta la fiecare solicitare a organului judiciar.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus inculpatul a solicitat punerea sa în libertate provizorie pe cauțiune, arătând în motivarea cererii că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160/2 Cod procedură penală.
Inculpatul a arătat că este cercetat în stare de arest preventiv în dosar nr. 33D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița N pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678 /2001 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal, proxenetism prev de art. 329 alin. 1 Cod penal și conducere fără permis prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Inculpatul a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art.160/2 Cod procedură penală, întrucât pedeapsa pentru faptele care se rețin în sarcina sa nu depășeste 18 ani, având în vedere că beneficiază de disp. art. 16 din legea nr. 678/2001, nu există date concrete din care să rezulte că, lăsat în libertate, ar încerca să zădămicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, cunoaște cazurile care reglementează revocarea liberării provizorii, prev. de art. 160/10 se angajează să respecte toate obligațiile care îi vor fi impuse de instanță în cazul admiterii cererii.
Inculpatul a menționat că va depune cauțiunea care va fi stabilită de instanță și că are cunoștință de dispozițiile legale care reglementează restituirea el.
Inculpatul a mai relevat că arestarea sa preventivă nu a fost întemeiată pe dispozițiile art.148 litera e Cod procedură penală și că în situația în care cererea sa va fi admisă va respecta si obligația reglementată de art.160/2 alin.3 Cod procedură penală, anume aceea de a nu se apropia de părțile vătămate și de a nu comunica cu acestea direct sau indirect.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică în cazul cercetării sale în stare de libertate, invocat de parchet cu ocazia luării măsurii arestării preventive, inculpatul a susținut că în momentul de față nu mai există sau că "s-a diluat" astfel încât poate beneficia de liberare provizorie fără ca derularea procesului penal în bune condiții, să fie prejudiciată.
La analizarea cererii inculpatul a solicitat instanței să aibă în vedere și următoarele împrejurări: convorbirile telefonice redate în materialul de urmărire penală nu sunt relevante pentru acuzațiile care i se aduc; probatoriul administrat până la această dată este neconcludent, fundamentându-se exclusiv pe declarațiile numitelor și; jurisprudența CEDO reglementează ca regulă, cercetarea în stare de libertate, detenția preventivă având un caracter excepțional; măsura arestării preventive apare ca o sanctiune antecondamnatorie.
În fine, inculpatul a relevat și faptul că persoane trimise în judecată pentru
fapte de același gen sunt judecate în stare de libertate (dosar penal nr- și nr-).
În ședința publică din 16 decembrie 2008 instanța a stabilit o cauțiune de
10.000 lei pe care inculpatul a depus-o conform art.160/5 alin. 2 Cod procedură penală.
Examinând cererea formulată de inculpatul, instanța
a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru motivele arătate în continuare:
Prin încheierea penală nr. 70/CC/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul penal nr- a fost admisă propunerea formulată de DIICOT Biroul Teritorial Bistrița -N, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului pe durata a 29 zile, începând cu 26 noiembrie 2008, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001(modificată), trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 (modificată) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 litera a din Legea nr. 678/2001 (modificată), proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 Cod penal; și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal.
Faptele săvârșite de inculpatul constau în aceea că:.?
1. În cursul lunii februarie 2008 inculpatul s-a cunoscut întâmplător cu
partea vătămată, în vârstă de 19 ani din sat, comuna, cu care ulterior s-a întâlnit în oraș de 2-3 ori, creându-i impresia că o simpatizează.
La data de 07 martie 2008, după ce partea vătămată a ieșit la orele 15,00 de la serviciu (lucra la SC B), a fost așteptată de inculpat și la propunerea lui de a merge cu el, cu o mașină, în Ungaria pentru a asista la un concurs de câini, a acceptat. Ajunși în Budapesta
inculpatul a cazat-o pe fată la un hotel pentru o noapte, iar în ziua următoare i-
cerut să meargă cu el până în Austria, pentru a lua niște bani de la un prieten, partea vătămată acceptând cu condiția ca pe duminica seara să se reîntoarcă în B pentru a putea merge lunea la serviciu. Astfel, învinuitul a transportat-o pe partea vătămată cu un autoturism, pe care l-a condus, deși nu avea permis de conducere auto, până în orașul, unde a plasat-o la un club ("puf) cu denumirea de "" predând-o unei persoane care se comporta ca fiind patroana "pufului", poreclită "". După ce patroana clubului i-a dat părții vătămate ținută de club și i-a cerut să se îmbrace, învinuitul a întrebat-o dacă îi place și deși partea vătămată i-a răspuns că nu, i-a adus la cunoștintă că trebuie să practice prostituția. Întrucât partea vătămată a încercat să riposteze, învinuitul "a trecut la amenințări" astfel că fiindu-i frică, partea vătămată a ales să nu-l înfrunte pe acesta și să se supună" regimului" impus. Partea vătămată a fost obligată ca în acest club, patronat de "", să se prostitueze cca. o săptămână de zile, după care a fost mutată de aceasta într-un alt club cu denumirea "" aflat în orașul Passau din Germania (din apropierea graniței cu Austria) patronat tot de ea, în care în continuare a fost obligată să se prostitueze până la data de 03 mai 2008, când a reușit să fugă din club și să ajungă în țară. Banii obținuți de partea vătămată în perioada de timp în care a fost obligată să practice prostituția, în sumă de aproximativ 5.000 Euro, au fost preluați de la aceasta de către patroana "", care era în relații foarte bune cu inculpatul și care i-a predat acestuia cca. 2500 Euro.
2. În cursul lunii februarie 2007 inculpatul a recrutat-o prin fraudă promițându-i că-i va găsi un loc de muncă la un club din Elveția - ca damă de companie - pe martora, din C N și după ce i-a achitat taxele pentru eliberarea pașaportului, a trimis-o cu un autoturism condus de numitul în Elveția unde a fost plasată la un club denumit "" din apropierea orașului și unde în perioada 12 martie - finele lunii martie 2007 a fost obligată să practice prostituția, iar banii obținuți în acest mod - (circa 2.000 franci elvețieni și 300 Euro) i-a pus la dispoziția inculpatului și i-au cheltuit împreună. Ulterior, în baza aceleași rezoluții infracționale și acționând tot prin inducerea în eroare a martorei, prin promisiunea luării în căsătorie a acesteia, inculpatul a determinat-o să practice prostituția în clubul "" din orașul - Austria, în perioada cuprinsă aproximativ între 07 aprilie și 15 iunie 2007, apoi în clubul " Club" din orașul - Elveția, în perioada 15 iulie - 30 august 2007 și ultima dată în Clubul "" din orașul - Austria, în perioada septembrie 2007 - 22 decembrie 2007, cea mai mare parte a banilor astfel obținuți fiind însușită de inculpat, care i-a cheltuit în interes propriu.
3. După reîntoarcerea în țară, la 22 decembrie 2007, dându-și seama că a fost indusă în eroare de învinuit și că acesta doar a profitat de pe urma sa, martora i-a cerut inculpatului "să-i lase și ei ceva bani" în cazul în care ar pleca din nou la club în Austria să practice prostituția, el acceptând să primească doar 30% din banii pe care i-ar fi obținut fata, iar restul de 70% să-i rămână ei. Astfel, martora a fost transportată de inculpat (care nu deținea pennis de conducere auto) cu autoturismul pe care îl deține a, în jurul datei de 20 ianuarie 2008, la clubul "" din orașul - Austria, unde a practicat prostituția până la începutul lunii martie 2008 când a fost mutată în Clubul "" din Passau -, unde de asemenea a practicat prostituția până în jurul datei de 05 mai 2008 când a plecat definitiv din club, inculpatul însușindu-și toți banii "produși" de fată prin practicarea prostituției, în sumă de cca. 4.000 Euro, nu numai partea de 30% cum se înțeleseseră înainte de plecarea fetei în ianuarie 2008 în Austria.
4. În perioada mai - august 2008 inculpatul acționând împreună cu învinuitul a îndemnat -o în mai multe rânduri pe numita să practice prostituția în Elveția, înlesnind acest fapt prin intermediul învinuitului și trăgând foloase de pe urma practicării prostituției de către, prin însușirea unor sume de bani produse de aceasta.
5. În perioada cuprinsă între sfârșitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2006, inculpatul împreună cu învinuitul, acționând în baza unei înțelegeri prealabile au recrutat-o pe partea vătămată din C N, prin fraudă, cu promisiunea că-i vor oferi loc de muncă în Elveția ca dansatoare, în scopul prestabilit al exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituției, după care la 18 decembrie 2006 învinuitul a transportat-o pe partea vătămată cu autoturismul său până în orașul, unde a plasat-o la clubul de noapte cu denumirea "", în care, timp de două luni de zile aceasta a fost obligată să practice prostituția, până la srnrșitul lunii februarie 2007, iar banii obtinuți în sumă totală de 11.000 - 12.000 franci elvetieni au fost ridicati de la aceasta, fie personal de către învinuitul, fie de prieteni de-ai inculpatului pe care i-a trimis în acest scop.
6. În perioada cuprinsă între începutul lunii ianuarie 2008 și 25 noiembrie 2008, inculpatul a condus, în baza aceleași rezoluții infracționale, în mai multe rânduri, diferite autoturisme fie pe teritoriul României, fie pe teritoriul altor state din Uniunea Europeană (precum Ungaria, Austria, Germania), deși nu poseda și nu posedă permis de conducere auto pentru nici o categorie de autovehicule.
Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală, întrucât există probe și indicii suficiente că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat în modalitatea descrisă mai sus.
De asemenea, s-a constatat că în privința inculpatului sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, ale cărui cerințe sunt îndeplinite cumulativ, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect a fost reținut raportat la gravitatea deosebită a faptelor comise în mod repetat, pe durata unui interval de timp, în dauna mai multor tinere dar și din urmările cauzate. Pericolul concret pentru ordinea publică a fost examinat de instanță cu ocazia luării măsurii arestării preventive și din perspectiva reacției negative ce ar putea fi generată în rândul societății civile în situația în care, împotriva unor asemenea infracțiuni organele judiciare nu ar actiona prompt și eficient.
Încheierea penală nr. 70/CC/26.11.2008 a Tribunalului Bistrița -N a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat, respectiv prin încheierea penală nr. 122/2 decembrie 2008 a Curtii de APEL CLUJ.
În considerentele deciziei s-a arătat că în cauză subzistă temeiurile prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, relevându-se că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și că privarea acestuia de libertate se justifică pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Examinând cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de
inculpat, instanța constată că formal condițiile prev. de aIț 160/ 2 alin. 1 rap. la art. 160/4 alin.1 Cod procedură penală sunt îndeplinite. Însă, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, precum și împrejurarea că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, nu se justifică punerea în libertate provizorie, pe cauțiune a inculpatului.
Faptele pentru care este cercetat inculpatul (trafic de persoane și proxenetism) sunt grave și au o rezonanță sporită în rândul comunității locale, creând un sentiment firesc de dezaprobare din partea opiniei publice față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează asemenea acuzații sunt cercetate în stare de libertate.
Prin declarațiile date inculpatul nu a recunoscut faptele care i se impută așa încât, lăsat în libertate, există temerea că ar încerca să zădămicească aflarea adevărului, instanța apreciind că o asemenea intenție a caracterizat comportamentul său și înainte de arestarea preventivă.
Pe de altă parte, buna desfășurare a procesului penal face inoportună punerea în libertate a inculpatului. De altfel, ulterior rămânerii definitive a încheierii penale nr.70/CC/6.11.2008 a Tribunalului Bistrița N, respectiv 02.12.2008, nu au intervenit elemente noi de natură să justifice continuarea cercetărilor din dosarul nr.33D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial B N, cu inculpatul în stare de libertate.
Dimpotrivă, prin Ordonanța procurorului din 15 decembrie 2008 dată în dosarul menționat au fost extinse cercetările față de inculpatul și pentru comiterea altor fapte (fals privind identitatea, prev. de art. 293 Cod penal, participație improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. 2 Cod penal rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, precum și cu privire la un nou act material, comis în noaptea de 9 august 2008 component al infracțiunii continuate de conducere fără permis, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Pentru considerentele arătate instanța a apreciat cererea de liberare provizorie pe cauțiune ca neîntemeiată, astfel că în baza art.160 /8 a alin.6 Cod procedură penală a respins-o ca atare.
Conform art.160/5 alin.4 rap. la art.160/8 a alin. 6 Cod procedură penală s- dispus restituirea cauțiunii depuse de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia ca netemeinică și nelegală întrucât deși toate condițiile prev. de lege sunt îndeplinite în cauză, instanța de fond în mod nelegal i-a respins cererea, aceasta raportat la situația sa personală, fiind la prima confruntare cu legea penală, având o atitudine nesinceră și necolaborând cu organele de anchetă.
Analizând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază că recursul inculpatului este nefondat.
Astfel, într-adevăr, formal toate condițiile prev. de art.160/4 pr.pen. privind liberarea provizorie pe cauțiune sunt îndeplinite în cauză.
Însă potrivit art.160/5, 160/6 - 160/8 pr.pen. instanța admite o asemenea cerere când constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată.
Din analiza prevederilor art. 160/4 pr.penală, rezultă că liberarea pe cauțiune se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Liberarea provizorie pe cauțiune este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea pe cauțiune: riscul că acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiune, ori să ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra Rusiei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie 1968; cauza MATznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).
Având în vedere pericolul social concret al faptelor comise de inculpatul, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, care denotă o amploare deosebită a activității infracționale, curtea apreciază că în această fază a procesului penal, și în pofida poziției nesincere avută de inculpat și a împrejurării că formal, cererea acestuia îndeplinește condițiile legale, se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest.
Din coroborarea acestor texte rezultă așadar că pentru a fi admisă o asemenea cerere, pe lângă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege (și care evident în această speță sunt îndeplinite), mai trebuie și ca această cerere să fie întemeiată.
În acest context analizând cererea inculpatului, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, raportat la presupunerea rezonabilă și a indiciilor temeinice precum și a datelor existente din care ar rezulta că recurentul a comis infracțiunile.
Din actele dosarului se conturează ideea că inculpatul a acționat în strânsă cu învinuitul, recrutând-o prin fraudă pe victima din C, căreia i-au promis că-i vor oferi loc de muncă în Elveția ca dansatoare, după care au obligat-o la practicarea prostituției, obținând de pe urma activității lor infracționale 12.000 franci elvețieni.
Față de cele relevate mai sus, curtea apreciază că lăsarea în libertate a recurentului, prin admiterea cererii de liberare pe cauțiune este inoportună la acest moment procesual, în condițiile în care din momentul arestului preventiv al acestuia, au trecut cca 2 luni de zile, urmând să se prelungească starea de arest preventiv a acestuia sau în cazul finalizării urmăririi penale, să fie sesizată instanța competentă.
Curtea apreciază că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului și că eliberarea sa, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Acest punct de vedere este concordant atât cu practica instanțelor naționale cât și cu a celor europene așa cum rezultă și prin prisma deciziilor Skrobol contra Poloniei - 13 dec.2005 și Georgieva contra Bulgariei - 3 iulie 2008.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a încheierii recurate, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat conform dispozitivului.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, aflat în Arestul IPJ B N, împotriva încheierii penale nr. 211/F din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Bistrița.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER
- - - -, -
red. A/
9.01.2009
jud fond
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Iuliana Moldovan Virgil Viorel
