Cerere de liberare provizorie pe cauțiune (art. 160 ind. 4 c.p.p.). Decizia 84/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 84/
Ședința publică din data de 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru - cu
Minori și de Familie
JUDECĂTOR 2: Cauze
JUDECĂTOR 3: Daniela Liliana Constantinescu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- - Serviciul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, în prezent reținuți în Arestul G, împotriva încheierii de ședință nr- a Tribunalului Galați.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistați de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 593/02.02.2010.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților inculpați susține că aceștia critică hotărârea instanței de fond, prin care s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie pe cauțiune, după ce în prealabil instanța le-a constatat admisibile în principiu și a stabilit cauțiunea la suma de 5000 lei, care a fost achitată.
Consideră că soluția este greșită și că argumentele prezentate de instanță în motivarea hotărârii nu se referă la instituția liberării provizorii pe cauțiune.
Instanța face precizarea că potrivit dispozițiilor legale, cererea de liberare provizorie pe cauțiune nu se acordă în cazul în care există date în dosar din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni, că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, martorilor, experților, alterarea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Aceasta este o afirmație pe care o face instanța, este o condiție negativă prevăzută de textul de lege, iar din punctul său de vedere, ar fi o condiție de admitere în principiu, dar oricum ar sta lucrurile inculpații nu se regăsesc în dispozițiile textului respectiv - art. 1602Cod procedură penală.
În cauză nu s- pus niciodată problema că ar exista riscul ca inculpații să se afle într-o astfel de situație. Atitudinea și conduita lor procesuală demonstrează exact contrariul: recunosc și regretă fapta, ceea ce au precizat ei, ulterior procurorii au verificat prin audierea unui martor și s-a confirmat. Din acest punct de vedere nu există nicio problemă.
Instanța nu reține însă că cele precizate afectează în vreun fel soluția.
aprecierea că cererile sunt netemeinice, instanța spune că are în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi comise, numărul mare de persoane implicate, caracterul premeditat și organizat al activităților, amploarea acestor fapte, împrejurările concrete în care se reține a fi comise, prin implicarea unor lucrători din cadrul poliției de frontieră, situație care îngreunează descoperirea unor astfel de fapte și se trage concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților ar avea efecte negative asupra desfășurării urmăririi penale.
Această motivare a mai întâlnit-o, dar la justificarea tezei de la art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Consideră că nu aceste lucruri trebuiau să fie determinante în aprecierea ca fiind temeinice ori nu cererile de liberare provizorie pe cauțiune.
Practica judiciară și literatura de specialitate au statuat în mod constant că acordarea liberării provizorii este lăsată de lege la aprecierea instanței și că se admite sau nu o astfel de cerere în funcție de considerațiuni ce privesc persoana inculpatului, cu precădere. Persoana inculpatului, ca și circumstanțe personale, ca și conduită procesuală, ca și contribuție la comiterea faptelor imputate. Se statuează în mod constant, și este de acord cu acest punct de vedere, că legea prevede o vocație, o posibilitate de a cere liberarea provizorie dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu. Liberarea, însă, se acordă numai în măsura în care arestarea preventivă nu este absolut și inevitabil necesară.
Consideră că instanța trebuia să constate că arestarea preventivă sau executarea arestului preventiv în condiții de detenție este absolut și inevitabil necesară. În final, liberarea provizorie este un fel de schimbare a modalității de executare a măsurii preventive.
În schimb, tot practica și doctrina au statuat că acest caracter facultativ nu trebuie confundat cu bunul plac sau bunăvoința instanței, nu trebuie motivat pe chestiuni de oportunitate, ci trebuie motivat prin argumente care țin de elementele concrete ale dosarului, de conduita persoanei care formulează cererea, precum și de circumstanțele persoanele ale acesteia.
De aceea, la fond a invocat în susținerea cererilor chestiuni care țin de persoana fiecărui inculpat: problemele grave de sănătate, problemele specifice fiecăruia privind situația familială, conduita în cadrul procesului penal, atitudinea în fața organului judiciar, prin recunoașterea faptelor, și nu în ultimul rând contribuția marginală a celor doi inculpați la comiterea faptelor ce fac obiectul dosarului.
A susținut că toate aceste aspecte trebuie analizate în ansamblu și trebuie să determine concluzia instanței de fond.
Instanța a răspuns arătând că, faptul că inculpații sunt bolnavi nu este motiv pentru a fi admise cererile și a fi puși în libertate provizoriu, iar faptul că au recunoscut și au fost sinceri, sunt aspecte de care instanța va ține cont la individualizarea pedepselor.
Consideră că toate aceste chestiuni încalcă în mod flagrant dispozițiile legale care reglementează modul în care trebuie soluționată cererea de liberare provizorie.
Situația de fapt este bine cunoscută de către instanță, astfel că nu va insista. În esență, menționează doar că după ce țigările au fost trecute peste graniță, inculpatul a fost sunat de persoana care trebuia, de fapt, să facă transportul și care l-a implicat nevinovat în toată această chestiune, și că inculpatul, polițist fiind, în afara orelor și a atribuțiilor de serviciu, aflat la 5 km de locul în care țigările au fost introduse în țară, a fost rugat un prieten, să vadă dacă o anumită persoană care lucrează la Poliția de Frontieră se află în zonă sau nu. Într-adevăr, inculpatul a greșit, în sensul că l-a sunat și l-a atenționat că este poliție pe raza orașului, lucru pe care l-a recunoscut.
Nu susține că fapta comisă de inculpat nu constituie infracțiune, dar când se analizează pericolul concret al faptei săvârșite de, ori al faptei săvârșite de, solicită să se aibă în vedere și contribuția personală a fiecăruia, individualizată, nu raportat la fenomenul de contrabandă la nivelul României sau la consecințele produse de fapta săvârșită în ansamblu de toate persoanele cercetate în prezenta cauză.
Menționează că la data de 02.02.2010, instanța de fond a admis cererea de prelungire formulată de Parchet, dar numai pentru 15 zile, lucru care din punctul său de vedere spune multe. Învederează că este vorba de același complet care a luat măsura și care a prelungit măsura anterior și că a făcut această precizare pentru a avea o imagine despre modul în care se desfășoară urmărirea penală.
Solicită să se aprecieze că argumentele pe care le-a prezentat în fața instanței de fond, completate oarecum astăzi, sunt suficiente pentru a se admite ca fiind întemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune a fiecăruia dintre cei doi inculpați, aceștia prezentând din punct de vedere personal garanții că puși în libertate nu vor influența buna desfășurare a procesului penal în continuare.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și în rejudecare să se admită cele două cereri de liberare provizorie pe cauțiune, să se dispună punerea în libertate a inculpaților sub obligativitatea respectării restricțiilor impuse de controlul judiciar prevăzut de art. 1602alin. 3 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică.
Cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de cei doi inculpați este neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală și în raport de infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați.
De altfel, la aprecierea cererii de liberare provizorie se are în vedere atât persoana inculpatului cât și natura faptelor pentru care acesta este cercetat și care în cazul de față sunt acelea de aderare, respectiv sprijinire unui grup infracțional și complicitate la contrabandă, fapte care, prin modalitățile în care au fost comise, conduc la concluzia existenței pericolului concret pentru ordinea publică și relevă necesitatea de a preîntâmpina, prin menținerea stării de arest a inculpaților, situațiile de pericol care tind să împiedice justa soluționare a cauzei.
De asemenea, consideră că întrucât în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, simpla îndeplinire formală a disp. art. 1602alin. 2 Cod procedură penală nu poate duce la admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați ca fiind nefondate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, recunoaște fapta comisă și este de acord cu susținerile apărătorului său. Arată că lucrează de 16 ani în cadrul Ministerului d e Interne și că nu a avut nicio abatere. Solicită să i se acorde o șansă.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei. Consideră că s-a aflat în locul nepotrivit la momentul nepotrivit și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr- din 26.01.2010 a Tribunalului Galați, au fost respinse ca nefondate cererile prin care inculpații și au solicitat liberarea provizorie pe cauțiune.
Potrivit art. 1605alin. 4 Cod proc. penală, s-a dispus restituirea cauțiunilor, în sumă de câte 5.000 lei, depuse de către cei doi inculpați.
În baza art. 192 alin. 2 și 4 Cod proc. penală, au fost obligați cei doi inculpați la câte 80 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
Prin încheierea de ședință nr- din 12.12.2009 a Tribunalului Galați, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și - cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 alin. 1, 2 Cod penal și art. 26 Cod penal în ref. la art. 270 alin. 1 și 2 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006.
În sarcina inculpatului, s-a reținut că împreună cu inculpații, - și au aderat la un grup infracțional organizat constituit în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului, împreună cu membrii acestuia, a ajutat și înlesnit, prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea în mod ilegal pe teritoriul României, în seara de 10.12.2009, prin trecerea peste frontiera de stat româno - ucraineană, a unor cantități de țigări, cu o valoare în vamă de 38.867,50 lei.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în luna decembrie 2009, sprijinit un grup infracțional în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului, împreună cu membrii acestuia, a ajutat și înlesnit, prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea în mod ilegal pe teritoriul României, în seara de 10.12.2009, prin trecerea peste frontiera de stat româno - ucraineană, a unor cantități de țigări, cu o valoare în vamă de 38.867,50 lei.
Deși condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1604în ref. la art. 1602Cod proc. penală sunt îndeplinite, instanța de fond a reținut că cererile de liberare pe cauțiune, formulate de cei doi inculpați, sunt nefondate.
Au fost avute în vedere dispozițiile art. 1604în ref. la art. 1602alin. 2 Cod proc. penală, dispoziții care prevăd că liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
S-a avut în vedere că datorită modului și împrejurărilor concrete în care inculpații au săvârșit faptele, prin implicarea unor lucrători din cadrul poliției de frontieră, situație care îngreunează descoperirea unor asemenea infracțiuni, a numărului mare de persoane implicate în activitatea infracțională, a caracterului premeditat și organizat al faptelor săvârșite și datorită amplorii acestor fapte, lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și ar avea efecte negative asupra desfășurării urmăririi penale.
În ceea ce privește situația medicală, invocată de cei doi inculpați, s-a reținut că aceasta nu poate fi avută în vedere, fiind preexistentă momentului luării măsurii arestării preventive.
Susținerile inculpaților cu privire la încadrarea juridică a faptelor și a participației concrete a acestora la săvârșirea faptelor, nu au fost luate în considerare, la acest moment, instanța nefiind investită să facă o analiză amănunțită a probelor și să se pronunțe asupra existenței faptelor, a existenței vinovăției și eventual asupra gradului de participație pe care fiecare inculpat a avut-o la săvârșirea faptelor.
Împotriva încheierii de ședință nr- din 26.01. 2010 Tribunalului Galați au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pe motive de netemeinicie.
În motivarea recursurilor, inculpați au susținut că aspectele legate de modul și împrejurările concrete în care au săvârșit faptele, prin implicarea unor lucrători din cadrul poliției de frontieră, situație care îngreunează descoperirea unor asemenea infracțiuni, de numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională, de caracterul premeditat și organizat al faptelor săvârșite și de amploarea acestor fapte sunt aspecte ce au fost în vedere la îndeplinirea condițiilor impuse de art. 148 lit. f Cod proc. penală și nu au legătură cu îndeplinirea condițiilor, impuse de lege, pentru admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Au susținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1604în ref. la art. 1602Cod proc. penală, situație în care la examinarea cererii de liberare sub control judiciar, instanța trebuia să aibă în vedere numai circumstanțele personale ale inculpaților, conduita procesuală a acestora și gradul de contribuție pe care l-au avut la săvârșirea faptelor.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a susținut că el a fost doar rugat să efectueze un transport de mobilă cu mașina fratelui său și că nu a cunoscut care este natura bunurilor pe care le transportă.
Inculpatul a susținut că avut o contribuție minoră la săvârșirea faptelor, deoarece el nu a făcut, decât ca, la rugămintea unui coleg, să confirme că organele de poliție se află în zonă. De asemenea a susținut că actele medicale depuse la dosar dovedesc că suferă de boli foarte grave.
Recursurile sunt nefondate.
Față de actele dosarului și probele administrate până în prezent în cauză se constată că, în mod corect, s-a reținut că măsura arestării preventive a celor doi inculpați a fost luată cu respectarea condițiilor impuse de art. 143 și art. 148 lit. f Cod proc. penală și că cererea de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de cei doi inculpați, nu este fondată.
Potrivit art. 1604alin. 1 în ref. la art. 1602alin. 1Cod proc. penală, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată.
Din această dispoziție legală, rezultă că acordarea liberării provizorii pe cauțiune este o facultate lăsată la aprecierea instanței. În această apreciere, pe lângă îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, instanța urmează să aibă în vedere modul și împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, contribuția concretă pe care fiecare inculpat a avut-o la săvârșirea faptelor, cât și circumstanțele persoanele ale fiecărui inculpat.
Potrivit art. 1604alin. 1, în ref. la art. 1602alin. 2 Cod proc. penală, liberarea provizorie pe cauțiune nu poate fi acordată în situația în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Față de dispozițiile legale de mai sus se constată că, în mod corect, chiar dacă instanța de fond, în principiu, a reținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1604alin. 1 în ref. la art. 1602alin. 1 Cod proc. penală, pe fond a reținut că cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpații și este nefondată și a respins-o ca atare.
Astfel, din probele administrate în cauză, până la acest moment, rezultă indicii temeinice că inculpatul, împreună cu inculpații, - și au aderat la un grup infracțional organizat constituit în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului, împreună cu membrii acestuia, a ajutat și înlesnit, prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea în mod ilegal pe teritoriul României, în seara de 10.12.2009, prin trecerea peste frontiera de stat româno - ucraineană, a unor cantități de țigări, cu o valoare în vamă de 38.867,50 lei.
De asemenea rezultă indicii temeinice în sensul că inculpatul, în luna decembrie 2009, sprijinit un grup infracțional în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului, împreună cu membrii acestuia, a ajutat și înlesnit, prin primirea efectivă a țigărilor în România, la introducerea în mod ilegal pe teritoriul României, în seara de 10.12.2009, prin trecerea peste frontiera de stat româno - ucraineană a unor cantități de țigări, cu o valoare în vamă de 38.867,50 lei.
Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 alin. 1,2 Cod penal și art. 26 Cod penal în ref. la art. 270 alin. 1 și 2 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani.
Datorită modului și împrejurărilor concrete în care inculpații au săvârșit faptele, prin implicarea unor lucrători din cadrul poliției de frontieră, situație care îngreunează descoperirea unor asemenea infracțiuni, a numărului mare de persoane implicate în activitatea infracțională, a caracterului premeditat și organizat al faptelor săvârșite și datorită amplorii acestor fapte și sub acest aspect, avem în vedere că, din actele dosarului rezultă indicii certe de implicarea și altor persoane în săvârșirea unor fapte de acest gen, în mod corect, s-a reținut că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și ar avea efecte negative asupra desfășurării urmăririi penale.
De asemenea, se constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că aspectele de sănătate și contribuția fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor au fost cunoscute de instanță la momentul luării măsurii arestării preventive.
Analizând din oficiu încheierea de ședință recurată, se constată că nici nu se poate pune problema că durata arestării preventive ar fi depășit un termen rezonabil, în situația în care inculpații sun arestați doar din data de 12.12.2009.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală;
CURTEA,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 20.03.1975 în mun. T, jud. CNP -, domiciliat în orașul,-, bloc 85,. F,. 1,. 5, județul T, în prezent reținut în Arestul G) și (fiul lui și, născut la data de 04.04.1979 în orașul M, județul T, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul T, în prezent reținut în Arestul G) împotriva încheierii de ședință nr- din 26.01.2010 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe și la câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - - -
Grefier,
Red./tehnored. motivare: -/15.02.2010
Tehnored. hot./2 ex./15.02.2010
Fond: -
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Cauze, Daniela Liliana Constantinescu
