Cerere de reabilitare (art.494 și următoarele c.p.p. art.134 și următoarele cod penal). Decizia 24/2008. Curtea de Apel Militara
| Comentarii |
|
CURTEA MILITARĂ DE APEL
RECURS
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 24
Ședința publică din 4 iunie 2008
Curtea Militară de Apel compusă din:
PREȘEDINTE Colonel magistrat
JUDECĂTOR Colonel magistrat
JUDECĂTOR Colonel magistrat
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B împotriva sentinței nr.11 din 19 februarie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Militar Teritorial B, privind pe condamnatul.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror militar, colonel magistrat - din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel.
Grefier a fost -.
La apelul nominal a răspuns intimatul condamnat asistat de apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
Grefierul a făcut referatul cauzei și a învederat că, prin sentința nr.11/19.02.2008 a Tribunalului Militar Teritorial Ba fost admisă cererea de reabilitare formulată de condamnatul și că împotriva acesteia a declarat recurs Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B.
Procurorul a susținut motivele de recurs depuse la dosar, filele 6-11, și a menționat că sentința este netemeinică și nelegală întrucât nu este îndeplinită condiția prev. de art.137 lit.d pr.pen. în sensul în care condamnatul nu a achitat în întregime despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat. Astfel, în baza art.38515lit.d) pr.pen. cu referire la art.3856alin.(3) pr.pen.a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și pe fond, respingerea cererii de reabilitare. Cu privire la calculul termenului de reabilitare procurorul a arătat că la motivarea recursului nu s-a avut în vedere și această chestiune, urmând a se constata de către instanță împlinirea acestei condiții.
Apărătorul condamnatului a pus concluzii de respingere a recursului declarat de parchet și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. A menționat că o parte din sumele la care condamnatul a fost obligat au fost achitate, existând la dosar înscrisuri care dovedesc acest lucru.
Pentru celelalte sume nu sunt pretenții de la creditori, care neavând înscrise în evidențe creanțele nu au titluri cu care să le dovedească. Neexistând titluri, nu există, pe cale de consecință, nici datorii.
Intimatul condamnat a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.
După care,
CURTEA,
Prin sentința nr.63 din 26 decembrie 1987 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 20 (douăzeci) de ani închisoare. I s-a dedus arestarea preventivă începând cu data de 22 mai 1987 la zi.
A fost obligat să plătească părții civile Ministerul Apărării Naționale suma de 3.712.500 lei despăgubiri din care 115.000 lei singur și 2.682.500 lei în solidar cu alți inculpați și părți responsabile civilmente.
Prin decizia nr.21 din 31 mai 1988 a Tribunalului Suprem, în baza art.2 din Decretul nr.11/1988, i s-a redus pedeapsa cu, respectiv de la 20 (douăzeci) ani închisoare la 10 (zece) ani închisoare.
Prin Decretul nr.71 din 22 ianuarie 1990 al a fost grațiată cu pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, astfel rezultată prin grațierea în baza Decretului nr.11/1988 a pedepsei de 20 (douăzeci) ani închisoare, aplicată prin sentința nr.63 din 26 decembrie 1987 a Tribunalului Militar Teritorial B.
La data de 5 februarie 2007 condamnatul a formulat o cerere către Tribunalul Militar Teritorial B, înregistrată sub numnărul -, prin care a solicitat, alternativ, următoarele:
1.Să se constate că a fost reabilitat de drept prin faptul că s-ar fi abrogat infracțiunea de înșelăciune în paguba avutului obștesc (abolițio criminis) și să se opereze faptul în evidența cazierului judiciar
2. Să se admită cererea de reabilitare și să se dispună reabilitarea judecătorească a petentului întrucât ar întruni condițiile prevăzute de lege.
Prin sentința nr.11 din 19 februarie 2008 Tribunalul Militar Teritorial B a apreciat că nu sunt întrunite condițiile reabilitării de drept ci doar cele ale reabilitării judecătorești motiv pentru care s-a dispus reabilitarea judecătorească a petentului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B, motivându-și demersul prin aceea că nelegalitatea și netemeinicia sentinței nr.11 din 19 februaerie 2008 a Tribunalului Militar Teritorial B rezultă din neîndeplinirea condițiilor prevăzute în art.137 alin. (1) lit.d) din pen. și anume faptul că nu au fost plătite de condamnat despăgubirile civile și cheltuielile judiciare.
Analizând cauza dedusă judecății instanța constată următoarele:
- petentul a fost condamnat prin sentința nr.63 din 26 decembrie 1987 la pedeapsa de 20 (douăzeci) de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în paguba avutului obștesc, prevăzută în art.215 alin.2 rap. la art.229 alin.3 din pen. cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 și art.67 alin.2 din pen. și la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută în art.288 alin.2 din pen. cu aplic. art.41 alin.2 și art.42 din pen. a cărei grațiere în întregime în baza art.2 alin.1 din Decretul Consiliului de Stat nr.255/1987, a fost constatată și s-a dedus arestarea preventivă începând cu 22 mai 1987.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Ministerul Apărării Naționale suma de 115.000 lei singur și suma de 2.682.500 lei în solidar cu alți inculpați și părți responsabile civilmente și statului cheltuieli judiciare în sumă de 2.600 lei.
Prin decizia nr.21 din 31 mai 1988 a Tribunalului Suprem s-a constatat amnistierea faptei de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută în art.288 alin.2 din pen. cu aplic.art.41 alin.2 și art.42 din pen. conform art.1 din Decretul nr.11/1988 și s-a dispus reducerea, în urma grațierii prin sus-arătatul decret, cu a pedepsei de 20 (douăzeci) de ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în paguba avutului oștesc, prev. în art.215 alin.2 rap.la art.229 alin.3 cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 și art.67 alin.2 din pen.
Prin Decretul nr.71 din 22 ianuarie 1990 pedeapsa de 10 (zece) ani aplicată condamnatului a fost grațiată încă o dată cu, rămânându-i de executat 5 (cinci) ani închisoare.
Prin sentința nr.87 din 6 februarie 1990 condamnatul a fost liberat condiționat de Judecătoria Sectorului 5
Calculând termenul de reabilitare de sub efectele pedeapsei de 20 (douăzeci) de ani pronunțată prin sentința nr.63 din 26 decembrie 1987 a Tribunalului Militar Teritorial B, definitivă prin decizia nr.21 din 31 mai 1988 a Tribunalului Suprem, a cărei executare a început cu 22 mai 1987 se constată că acesta, în conformitate cu art.135 alin.1 lit.c) este compus dintr-o parte fixă de de 7 (șapte) ani la care se adaugă 10 (zece) ani, care reprezintă J din durata pedepsei pronunțate de 20 (douăzeci) de ani, în total însumând 17 (șaptesprezece) ani.
Acest termen a început să curgă conform art.120 din pen. la data la care a luat sfârșit executarea pedepsei principale așa cum a fost ea grațiată prin Decretele nr.11/1988 a Consiliului de Stat și respectiv nr.71 din 22 ianuarie 1990 al până la 5 (cinci) ani închisoare, respectiv 22 mai 1992.
, dacă momentul la care a luat sfârșit executarea pedepsei închisorii condamnatului a fost 22 mai 1992 și după acest moment se iau în considerare cei 17 (șaptesprezece) ani stabiliți conform art.135 alin.1 lit.c) din pen. ca necesari a fi parcurși pentru reabilitare, atunci momentul la care s-ar împlini termenul de reabilitare judecătorească ar fi 22 mai 2009.
În ceea ce privește cererea de constatare de către instanță a intervenției reabilitării de drept pentru că s-ar fi abrogat infracțiunea de înșelăciune în paguba avutului obștesc prev.în art.215 alin. (2) rap.la art.229 alin.(3) din pen. și pe care condamnatul o consideră o adevărată "abolițio criminis", conform art.12 din pen. instanța constată că, în situația dată, prin abrogarea art.229 alin.(3) din pen. nu s-a abrogat incriminarea care a reprimat înșelăciunea ci doar s-a mutat "sediul" acelei incriminări. Cu alte cuvinte, în acest caz, s-a abrogat "legea" iară nu "incriminarea".
Pentru a vorbi de abolirea incriminării (abolițio criminis) în sensul art.12 din pen. sunt necesare două condiții esențiale:
- prima condiție este aceea ca articolul, prevederea normativă să fie abrogată (abolițio legis);
- a doua condiție este aceea ca fapta în sine să nu fie incriminată din nou, sub o altă formă, expresie etc. de către legiuitor de odată cu abrogarea și nici să nu se regăsească incriminată într-o dispoziție existentă deja în sistemul normativ.
Neîndeplinirea acestei a doua condiții nu duce la situația de abolire a incriminării (abolițio criminis) invocată de petent, ci la aceea de abolire a legii (abolițio legis) care în nici un caz, în dreptul penal, nu are efecte exoneratoare de răspundere ci numai de strămutare a sediului textului incriminator. De altfel dezincriminarea nu poate fi motiv de reabilitare ci de cel mult contestație la executare (art.461 alin.(1) lit.d) teza a III-a din pr.pen.)
Din aceste motive instanța apreciază ca netemeinică cererea petentului de constatare a reabilitării de drept, infracțiunea de înșelăciune, chiar după abrogarea dispozițiilor legale privind "avutul obștesc"ca specie de incriminare,a rămas în continuare reprimată de legea penalăprin dispozițiile normative de genprivind înșelăciunea ca faptă penală, prezente și astăzi în Codul penal.
În ceea ce privește susținerile reprezentantului Ministerului Public cu privire la achitarea obligațiilor civile și a cheltuielilor judiciare de către inculpat, acestea sunt înlăturate de la analiză de stabilirea de către instanța de judecată, fără echivoc, a neîndeplinirii condiției sine qua non a trecerii termenului prevăzut de lege pentru acordarea reabilitării judecătorești.
Pe cale de consecință, în urma observării neîndeplinirii condiției de formă a termenului de reabilitare, calculat conform art.136 alin.(1), 135 alin. (1) lit.a) din pr.pen. instanța va constata caracterul netemeinic și nelegal al sentinței nr.11 din 19 februarie 2008 a Tribunalului Militar Teritorial B și, în baza art.38515pct.2 lit.d) din pr.pen. va admite recursul declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B împotriva sus arătatei sentințe.
Va casa sentința atacată.
Va respinge ca neîntemeiată pentru lipsa condiției de formă, prin introducerea doar la împlinirea termenului legal, cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul și pentru neîndeplinirea condițiilor legale cerute pentru situația de "abolire a incriminării", invocată de petent pentru cererea de reabilitare de drept.
În baza art.192 alin.(2) teza a III-a din pr.pen. va obliga petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B împotriva sentinței nr.11 din 19 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B, privind cererea de reabilitare formulată de petiționarul, condamnat prin sentința nr.63 din 26 decembrie 1987 a Tribunalului Militar Teritorial B, definitivă prin decizia nr.4421 din 31 mai 1988 a Tribunalului Suprem.
Casează sentința nr.11 din 19 februarie 2008 a Tribunalului Militar Teritorial B.
În baza art.497 alin.(1) lit.a) proc.pen. rap.la art.135 alin.(1) lit.c) pen. combinat cu art.120 pen. respinge pentru neîndeplinirea condițiilor de formă cererea de reabilitare formulată de condamnatul.
În baza art.192 alin.(2) teza a III-a proc.pen. obligă petentul să plăteasacă statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Colonel magistrat Colonel magistrat Colonel magistrat
Grefier,
-
Red./4.06.2008
Tehred.VM/2 ex./6.06.2008
fond
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
