Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 2/2008. Curtea de Apel Militara
| Comentarii |
|
CURTEA MILITARA DE APEL BUCUREȘTI
FOND
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 2
Ședința publică de la 04 iunie 2008
Curtea Militară de Apel compusă din:
PREȘEDINTE: colonel magistrat
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petentul, având ca obiect
plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.P.P.), respectiv împotriva rezoluției din 19.02.1999 a Secției Parchetelor Militare în dosarul nr.11/P/1998 de neîncepere a urmăririi penale cu privire la (), și personalul de la serviciul medical al (din anul 1948).
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror militar colonel magistrat din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel.
Grefier a fost.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul.
Au lipsit intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin decizia nr.5186/1.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de petentul împotriva sentinței nr.8/17.10.2006 a Curții Militare de Apel.
S-a casat sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea Militară de Apel.
Președintele completului constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul în acest sens.
Procurorul a arătat că într-adevăr cauza se află în stare de judecată și a precizat că plângerea se îndreaptă împotriva rezoluției emisă de Secția Parchetelor Militare de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în această cauză pentru infracțiunile invocate în cuprinsul plângerii și anume infracțiunile de tratamente neomenoase prev. de art.358 pen. lipsire de libertate prev. de art. 189 pen. abuz în serviciu prev. de art. 246 pen. cercetare abuzivă prev. de art. 266 pen. supunere la rele tratamente prev. de art. 267 pen. represiune nedreaptă prev. de art. 268 pen. și omor deosebit de grav prev. de art. 176 pen. pentru toate acestea s-a dispus aplicarea dispozițiilor art.10 lit.d pr.pen. pentru prima infracțiune și art.10 lit.g din același Cod (pentru celelalte infracțiuni).
Reprezentantul parchetului a mai precizat că sub aspectul competenței în această cauză de neîncepere a urmăririi penale, potrivit dispozițiilor art.282alin.1 lit.a pr.pen. în vigoare în perioada când procurorul a efectuat acte care au condus la rezoluția atacată, competența să judece în primă instanță aparținea Curții Militare de Apel pentru infracțiunile prevăzute de Codul penal în art.356 - 361, săvârșite de militari; potrivit art.209 alin.4 din același Cod de procedură penală competent să efectueze urmărirea penală este procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii judecă în primă instanță cauza, respectiv procurorul din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel iar nu din Secția Parchetelor Militare de pe lângă Curtea Supremă de Justiție; acest aspect nu a fost invocat în motivarea rezoluției atacate și nu s-a arătat de ce a fost competentă această secție dar nici nu avea temei legal.
Față de această chestiune instanța urmează să se pronunțe asupra competenței.
În opinia sa procurorul a arătat că plângerea din acest punct de vedere este întemeiată și pune concluzii de admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la Parchetul Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel pentru efectuarea actelor premergătoare și de urmărire penală potrivit legii.
Petentul a arătat că plângerea sa se referă și la infracțiunile de tratamente neomenoase și omor deosebit de grav; în continuare petentul arată că este de acord cu cele susținute de domnul procuror și precizează că are de făcut unele observații:
1.- LA 13.05.2008 a depus la dosar o cerere de a-i fi găsite și anexate înscrisurile depuse de petent în dosarul nr.114/2006 al Curții Militare de Apel dispărute din dosar; aceste înscrisuri au fost solicitate repetat și de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, Curții Militare de Apel; de asemenea a cerut să se stabilească cine a luat înscrisurile și din ce cauză acestea au dispărut;
2.- la data de 05.05.2008 petentul a depus o cerere ca instanța să solicite la actul întocmit în urma necropsiei lui pentru a putea stabili cauza decesului și parțial tratamentul în ultima perioadă de detenție;
3.- a depus o cerere de a i se comunica o copie xerox a notelor grefierului de la termenul din 23.04.2008, dar instanța a comunicat un înscris dactilografiat, nesemnat de președintele completului, sens în care revine cu această cerere;
4.- petentul mai arată că a cerut mai multor instituții informații legate de detenția lei printre care numele medicilor și al comandantului arestului Penitenciarului Rahova între februarie și iulie 1948; petentul învederează că toate instituțiile și-au declinat competența în favoarea Administrației Naționale a Penitenciarelor care încă nu a răspuns, motiv pentru care solicită un nou termen.
Petentul arată că toate aceste cereri nu au fost discutate la ultimul termen din 07.05.2008 întrucât a fost lipsă de procedură și cere să fie discutate la acest termen.
Petentul în sensul celor arătate depune un set de înscrisuri (7 pagini), respectiv un înscris la care anexează copiile răspunsurilor de la A, Tribunalul Militar Teritorial B și de la Ministerul Apărării - Direcția Instanțelor Militare.
Față de cele invocate procurorul arată că instanța urmează să le respingă întrucât la dosarul cauzei există răspunsuri în sensul celor solicitate, iar cu privire la copia dactilografiată a notelor grefierului, rezolvarea cererii sale se regăsește în dispozițiile art.304 alin.4 pr.pen. modificat prin Legea nr.281/2003 și apoi prin Legea nr.159/2004 unde se menționează că "după terminarea ședinței de judecată, participanții la proces primesc la cerere, câte o copie de pe notele grefierului".
Curtea respinge cererile formulate de petent pentru următoarele motive:
1.- cu adresa nr.114/18.04.2007 Curtea Militară de Apel a răspuns Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că " în urma verificărilor efectuate nu au fost identificate înscrisurile solicitate, toate documentele referitoare la dosarul nr.114/2006 au fost atașate și cusute în acel dosar aflat atunci pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție;
2.- nu s-a încuviințat o asemenea cerere, chiar dacă a fost depusă la dosar fiind lipsă de procedură cu cei doi intimați;
3.- a fost eliberată copia solicitată;
4.- despre cererea petentului de a se acorda un nou termen întrucât Administrația Națională a Penitenciarelor urmează să răspundă petentului, de remarcat că la fila 445 dosar nr.15434/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție se află adresa nr.12863/7.11.2006 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor privind aceeași solicitare a petentului formulată cu ocazia judecării prezentei cauze.
După care,
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față.
Prin sentința penală nr. 8 din 17 octombrie 2006 Curtea Militară De Apel a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției din 19 februarie 1999, dată în dosarul nr. 11/P/1998 al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Pentru a se pronunța astfel Curtea Militară de Apel a reținut în esență următoarele:
Prin plângerea formulată mama lui a solicitat cercetarea numiților (), fost ofițer de securitate, fost procuror militar și a personalului din cadrul Serviciului Medical al Ministerului D e Interne (din 1948).
Petiționara a arătat că soțul ei a fost arestat fără a exista temeiuri pentru arestarea sa preventivă, a fost acuzat fără a exista probe de învinuire, s-a îmbolnăvit și a decedat în arest urmare a tratamentelor neomenoase, iar certificatul de deces al acestuia menționează un diagnostic nereal tocmai pentru a se ascunde adevăratele motive ale decesului.
Prin rezoluția din 19 februarie 1999 emisă în dosarul nr. 11/P/1998 Secția Parchetelor Militare a dispus neînceperea urmăririi penale față de (), și personalul de la serviciul medical al Ministerului D e Interne (din 1948) sub aspectul infracțiunilor de tratamente neomenoase (art. 358, în temeiul art. 10 lit. d cod pr.pen.), lipsire de libertate (art. 189 ), abuz în serviciu (art. 246 ), cercetare abuzivă (art. 266 ), supunerea la rele tratamente (art. 267 ), represiune nedreaptă (art. 268 ) și omor deosebit de grav (art. 176 ), toate în temeiul art. 10 lit. g cod pr.pen.
În motivarea rezoluției atacate s-a reținut că prima infracțiune (prev. de art. 358 ) nu are suport faptic iar pentru celelalte infracțiuni a intervenit prescripția răspunderii penale.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere la 2 iulie 2004 petiționarul în calitate de fiu al părții vătămate.
Prin sentința nr. 9 din 17 august 2005 Curtea Militară De Apel a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționar, reținând în esență că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale privitor la presupusele fapte reclamate, acestea fiind săvârșite în anul 1948. De asemenea s-a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 123 și 128 cod proc.penală privind întreruperea sau suspendarea cursului prescripției penale.
Împotriva sentinței petiționarul a declarat recurs.
Prin decizia nr. 4515 din 13 iulie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul petiționarului, a fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleeași instanțe cu motivarea că nu a fost examinată cauza sub toate aspectele și cu privire la toate infracțiunile sesizate.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de fond prin sentința nr. 8 din 17 octombrie 2006 a respins plângerea ca nefondată, reținând în esență că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În acest sens s-a arătat că invocarea în cuprinsul plângerii a infracțiunii de tratamente neomenoase prev. de art. 358 codul penal, care face parte din categoria denumită "infracțiuni contra și omenirii" nu are un suport faptic întrucât acest text de lege ocrotește relațiile sociale care se constituie în legătură cu asigurarea coexistenței pașnice între state și cu asigurarea dreptului la existență al unei colectivități, vizând în concret persoanele căzute sub puterea adversarului.
Referitor la acuzațiile privind arestarea, cercetarea și moartea lui, s-a reținut că faptele imputate nu pot fi încadrate ca fiind infracțiuni contra și omenirii astfel încât dispoziția de imprescriptibilitate prevăzută de art. 121, nu este aplicabilă.
S-a mai reținut că nici dispozițiile referitoare la suspendarea cursului prescripției nu au aplicabilitate întrucât nu există o prevedere legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat care să fi împiedicat punerea în mișcare a acțiunii penale față de persoanele reclamate.
Împotriva sentinței menționate petiționarul a declarat recurs și a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței, infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și restituirea cauzei la parchet pentru efectuarea cercetărilor sau casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia nr. 5186 din 1 noiembrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de recurentul petiționar împotriva sentinței nr. 8 din 17 octombrie 2006 a Curții Militare De Apel.
A fost casată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Curtea Militară De Apel.
În acest sens s-a reținut că este incident temeiul de casare prev. de art. 3859pct. 10 și 16 pr.pen.
S-a mai reținut că petentul a invocat constant greșita reținere în cauză a prescripției răspunderii penale de către procuror și a depus documentația existentă în dosar la filele 222 - 226, 261 - 263, 344 - 348 aducând argumente în sprijinul acesteea.
În fine s-a mai arătat că în funcție de argumentele și documentele menționate instanța urmează să se pronunțe: a) dacă împrejurările invocate de petiționar reprezintă o împrejurare de neînlăturat care potrivit art. 128 cod penal a suspendat sau nu cursul prescripției răspunderii penale, așa cum a reținut Parchetul de pe lângă Curtea Militară De Apel în dosarul nr. 15/P/1999, o altă cauză în care s-a ivit aceeași problemă de drept (filele 225 - 226); b) referitor și la faptele medicilor și comandantului arestului penitenciarului care ar fi cauzat decesul lui prin refuzul de a-i acorda tratament medical.
Instanța în lumina deciziei nr. 5186 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție analizând argumentele petentului și înscrisurile (documentația existentă) în dosar la filele 222 - 226, 261 - 263, 344 - 348 cât și la filele 225 - 226, a făcut demersuri la Tribunalul Militar Teritorial în sensul comunicării soluției pronunțată urmare a sesizării prin rechizitoriul din 7 septembrie 2000 în dosarul nr. 15/P/1999 al Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară De Apel cât și copie de pe hotărârea judecătorească.
De remarcat că prin actul de sesizare din 7 septembrie 2000 menționat mai sus, procurorul a reținut împrejurări de neînlăturat care potrivit art. 128 cod penal a suspendat cursul prescripției răspunderii penale, împrejurări care sunt invocate chiar de petiționar în prezenta cauză.
În concret în înscrisul de la fila 226 (anexa 1, 3) se arată "Prin urmare termenul de prescripție trebuie calculat de la 22 decembrie 1989 - data reinstaurării statului democratic sau de la 8 decembrie 1991 - data consacrării constituționale a separației și independenței puterii judecătorești. În ambele cazuri termenul de prescripție pentru infracțiunea prev. de art. 176 al. 2 lit. b cod pen. nu este împlinit, iar acțiunea penală poate fi pusă în mișcare".
Urmare a rechizitoriului din 7 septembrie 2000 Parchetul Militar d e pe lângă Curtea Militară De Apel a trimis în judecată pe inculpatul colonel rezervă CGp entru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 176 alin. 2 lit. b cod penal, iar Tribunalul Militar Teritorial B prin sentința nr. 162 din 11 septembrie 2001 (dosar nr. 513/2000) a dispus încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap.C.P.P. la art. 10 lit. g cod proc.penală întrucât a decedat inculpatul, așa cum rezultă din certificatul de deces (depus în copie la fila 108 și din extrasul de stare civilă emis de Primăria Sectorului 6 B, fila 118 - dosarul Tribunalului Militar Teritorial B ).
Așadar, Tribunalul Militar Teritorial B nu s-a pronunțat pe aspectul suspendării cursului prescripției răspunderii penale potrivit art. 128, ci doar a pus în evidență mențiunile, motivarea rechizitoriului întrucât procesul penal a încetat.
Totodată, Curtea a dat posibilitatea petentului să producă probe până la dezbateri în limitele deciziei de casare, astfel că petentul, personal, s-a adresat Ministerului D e Interne, Direcției Instanțelor Militare, Administrației Naționale a Penitenciarelor, Tribunalului Militar Teritorial B, (fila 199 - dosarul - al Curții Militare De Apel) și a solicitat informații privind detenția lui, printre care numele medicilor și comandantului arestului Penitenciarului Rahova în perioada februarie - iulie 1948, dar așa cum a precizat petiționarul "toate instituțiile și-au declinat competența în favoarea Administrației Naționale a Penitenciarelor, care încă nu a răspuns".
De remarcat că la fila 445 - dosar nr. 15.434/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție se află adresa nr. 12.863 din 7 noiembrie 2006 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor privind răspunsul cererii petentului având același obiect cu cel din prezenta cauză, (dosar nr- al Curții Militare De Apel).
Examinând argumentele petiționarului și documentația prezentate de acesta în lumina deciziei de casare nr. 5186 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța a constatat cauza în stare de judecată în prezența și cu acordul procurorului și petentului.
Așa cum s-a arătat petenta a solicitat prin plângerea sa penală cercetarea lui () fost ofițer de securitate, fost procuror militar și a persoanelor care au condus Serviciul medical al în anul 1948 fiind invocate dispozițiile prev. de art. 358 (tratamente neomenoase), art. 189 (lipsire de libertate), art. 246 (abuz în serviciu), art. 266 (cercetare abuzivă), art. 267 (supunere la rele tratamente), art. 268 (represiune nedreaptă) și art. 176 (omor deosebit de grav).
Petenta a precizat că soțul său a fost cercetat în anul 1948 de Direcția Generală a Siguranței Statului, la 22 februarie fiind arestat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar - Corpul II Armată pentru "uneltire contra siguranței statului". La 9 iulie a decedat în arestul Direcțiunii Poliției de Siguranță din Ministerul D e Interne. Plângerea penală a fost înregistrată sub nr. 5243 din 2 martie 1995 la Ministerul Public, Secția Parchetelor Militare.
Prin rezoluția din data de 19 februarie 1999 Secția Parchetelor Militare în dosarul nr. 11/P/1999 a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la (), și personalul de la Serviciul Medical al (din anul 1948) sub aspectul infracțiunilor cuprinse în plângerea penală: tratamente neomenoase (art. 358 ) în baza art. 10 lit. d cod pr.pen.; lipsire de libertate (art. 189 ), abuz în serviciu (art. 246 ), cercetare abuzivă (art. 266 ), supunere la rele tratamente (art. 267 ), represiune nedreaptă (art. 268 ) și omor deosebit de grav (art. 176 ) - toate în baza art. 10 lit. g cod pr. pen.
Cercetarea penală efectuată de Secția Parchetelor Militare a avut loc în perioada 2 martie 1995 - 19 februarie 1999.
Potrivit art. 210 al. 1 C.P.P.(în vigoare la data efectuării cercetării penale), organul de urmărire penală sesizat potrivit art. 221 era dator să-și verifice competența.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede: dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent a efectua cercetarea, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent.
Potrivit art. 209 al. 3 urmărirea C.P.P. penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazul infracțiunilor prev. de art. 174 - 177, art. 356 - 361 cod penal și al altor infracțiuni.
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că este competent să efectueze urmărirea penală în cazurile prevăzute în aliniatul precedent și să exercite supravegherea asupra activității de cercetare penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței care potrivit legii judecă în primă instanță cauza.
Potrivit art. 282pct. 1 lit. a cod pr.penală Curtea Militară De Apel judecă în primă instanță infracțiunile prevăzute de codul penal în art. 155 - 173 și art. 356 - 361 săvârșite de militari. Litera b de la pct. 1 din același articol prevede că mai sunt de competența Curții Militare De Apel infracțiunile săvârșite de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângă instanțele militare.
Având în vedere că între infracțiunile pentru care s-a formulat plângerea penală se află și infracțiunea de tratamente neomenoase prev. de art. 358 cât și infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 176, iar era procuror militar și ofițer de securitate rezultă că instanța care potrivit legii era competentă să judece în primă instanță cauza era Curtea Militară De Apel, iar competența de a fi exercitat supravegherea asupra activității de cercetare penală aparținea procurorului de la parchetul corespunzător acestei instanțe respectiv a Curții Militare De Apel.
Potrivit art. 197 al. 2 dispozițiile C.P.P. relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteea și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
De asemenea sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător când sunt obligatorii potrivit legii, precum și la efectuarea anchetei sociale în cauzele cu infractori minori.
Deci nerespectarea dispozițiilor art. 209 al. 3 și 4 cât și art. 282pct. 1 lit. a și b cod pr.pen. atrage sancțiunea nulității absolute a rezoluției din 19 februarie 1999.
Prin nulitate se înțelege: a) motivul care determină imperfecțiunea unui act procedural cât și exprimarea consecinței derivate din această imperfecțiune, adică invaliditatea juridică; b) sau când actul neregulat se consideră în sine însuși și pentru orice efect juridic ca inexistent.
Este cunoscut că nulitatea absolută se caracterizează prin faptul că: a) nu poate fi înlăturată (acoperită) în niciun mod; b)se ia în considerare în orice stare a procesului; c) poate fi invocată de oricine și chiar din oficiu.
Trecându-se la dezbateri și dându-se cuvântul, procurorul a semnalat această chestiune, iar petentul a fost de acord cu punctul de vedere dezvoltat de procuror.
În consecință, în prezenta cauză trebuiau aplicate de către procuror dispozițiile art. 209 al. 3 și 4 cât și art. 282pct. 1 lit. a și b cod proc.penală în vigoare la data emiterii rezoluției din 19 februarie 1999 a Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă De Justiție, cât și în perioada efectuării urmăririi penale, respectiv dispozițiile cuprinse în ediția publicată în Monitorul Oficial nr. 289/14.XI.1996 în baza art. IV al. 2 din Legea 141/1996 pentru completarea și modificarea codului d e procedură penală cât și actele normative până la publicarea în 1997 a acestui cod.
Așa fiind Curtea urmează ca în baza acestor texte de lege raportate la art. 27812, al. (8) lit. b) cod procedură penală (actual) și în lumina deciziei de casare nr. 5186 din 1 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție să admită plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției din 19 februarie 1999 emisă în dosarul nr. 11/P/1998 al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Supremă de Justiție de neîncepere a urmăririi penale; să desființeze rezoluția atacată și să trimită cauza procurorului din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară De Apel în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor și cu privire la persoanele menționate în aceasta:, și personalul de la serviciul medical al (din anul 1948) sub aspectul infracțiunilor de tratamente neomenoase prev. de art. 358, lipsire de libertate prev. de art. 189, abuz în serviciu prev. de art. 246, cercetare abuzivă prev. de art. 266, supunere la rele tratamente prev. de art. 267, represiune nedreaptă prev. de art. 268 și omor deosebit de grav prev. de art. 176
La primirea dosarului procurorul va avea în vedere dispozițiile art. 235
C.P.P.În baza art. 192 al. (3) cheltuielile C.P.P. judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Hotărăște:
Admite plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 19 februarie 1999 emisă în dosarul nr. 11/P/1998 al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție de neînceperea urmăririi penale cu privire la, și personalul de la serviciul medical al (din anul 1948) sub aspectul infracțiunilor de tratamente neomenoase prev. de art. 358, lipsire de libertate prev. de art. 189, abuz în serviciu prev. de art. 246, cercetare abuzivă prev. de art. 266, supunere la rele tratamente prev. de art. 267, represiune nedreaptă prev. de art. 268 și omor deosebit de grav prev. de art. 176
Desființează rezoluția atacată și trimite cauza procurorului din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor și cu privire la persoanele menționate în aceasta.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 4 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat
colonel magistrat
GREFIER,
Red.PP/19.VI.2008
Tehn./19.VI.2008
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
