Cerere de reabilitare (art.494 și următoarele c.p.p. art.134 și următoarele cod penal). Sentința 33/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
SENTINȚA PENALĂ NR. 33 DOSAR NR-
Ședința publică din 23 martie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu
GREFIER _ - -
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de reabilitare formulată de petenții și pentru (decedat), de sub efectele condamnării dispuse prin sentința penală nr. 1839/1957 a Tribunalului Militar al Regiunii a 3 - a Militare
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 16 martie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 23 martie 2009.
CURTEA
Asupra acțiunii penale de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță la nr. de mai sus, petenții și, în calitate de moștenitori ai defunctului, au solicitat reabilitarea autorului lor față de condamnarea la pedeapsa de 18 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică și confiscarea totală a averii, aplicată prin sentința penală 1839/1957 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară C, definitivă prin decizia penală nr. nr. 8/1958 a tribunalului Suprem al.
În motivarea cererii petenții au arătat că solicită reabilitarea publică, deoarece autorul lor, a fost condamnat politic, pentru săvârșirea de infracțiuni îndreptate împotriva regimului comunist și că după revoluția din 1989 nu a fost adoptată nici o lege care să prevadă reabilitarea publică a persoanelor condamnate politic, ci numai legi ce prevăd acordarea de despăgubiri și alte înlesniri și care nu au fost în măsură să dispună reabilitarea.
S-a mai arătat că inițial, reabilitarea a fost solicitată chiar de însă, din cauză că soluționarea cererii a fost tergiversată nepermis de mult, acesta a decedat, iar cererea nu a fost soluționată.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Militar B și trimisă Tribunalului Militar C care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BRAȘOV, aceasta fiind instanța competentă să soluționeze cererea.
Verificând actele și lucrările de la dosarul cauzei, instanța constată că solicitarea este întemeiată.
Astfel, la dosar au fost depuse înscrisuri doveditoare și anume: copia certificată a sentinței penale nr. 1839/18 noiembrie 1957 Tribunalului Militar al Regiunii a II-a C, copia certificată a deciziei penale nr. 8/18 ianuarie 1958 Tribunalului Suprem al, copia cererii inițiale formulate de condamnatul, bilet de liberare nr. 5948/1964 emis de Penitenciarul 0622 A, copia pașaportului acestuia, ordonanța de instrucție nr. 108/1948 emisă de Cabinetul de instrucție de pe lângă Tribunalul Brașov, copie a certificatului de deces al persoanei condamnate, adresă a Consiliului Local al mun. B din care rezultă că este una și aceeași persoană cu, adresă emisă de IPJ B din care rezultă că nu se poate elibera copie a cazierului judiciar al numitului deoarece conform art. 13 alin. 1 lit. e din Legea nr. 290/2004 modificată și completată, persoanele înscrise în cazierul judiciar se din evidență urmare a decesului acestora, mortiv pentru care nu s-a eliberat copie a cazierului judiciar.
Conform actelor depuse la dosar se constată că () a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică și confiscarea totală a averii, aplicată prin sentința penală 1839/1957 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militară C, definitivă prin decizia penală nr. nr. 8/1958 a tribunalului Suprem al, pentru săvârșirea infracțiunilor de uneltire contra ordinei sociale prevăzută de art. 209 Cod penal, fiind arestat din data de 26 ianuarie 1954 până la data de 29 iulie 1964, conform biletului de liberare.
Este posibil ca în fapt, perioada arestării să fi fost mai mare, deoarece din ordinul de instrucție aflat la filele 15-17 dosar și emis de Cabinetul de instrucție de pe lângă Tribunalul Brașov la data de 17 mai 1948, acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de uneltire contra ordinii sociale și altor infracțiuni contra regimului comunist instaurat însă, pe baza actelor aflate la dosar nu se poate stabili și o altă perioadă a arestării în afara celei menționate.
La data de 27. 08.1999 acesta a decedat, reabilitarea fiind susținută de moștenitorii săi, petenți în cauză.
Verificând condițiile prevăzute de art. 135 și art. 137 Cod penal în ce privește reabilitarea instanța constată că acestea sunt îndeplinite, cu excepția existenței unei copii a cazierului judiciar însă, aceasta nu poate fi imputată petenților, deoarece legea prevede că persoanele decedate se din evidențele cazierului judiciar,astfel că lipsa acestui act nu poate conduce la concluzia neîndeplinirii condițiilor.
De asemenea, se constată că termenul de reabilitare a fost depășit cu mult și nu trebuie omis nici faptul că autorul petenților a fost condamnat politic, pentru infracțiuni comise împotriva regimului comunist și până în prezent nu există o legislație care să prevadă reabilitarea acestor persoane. Singura legislație întocmită a fost cea privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, respectiv Legea nr. 214/1999 modificată și completată prin OUG nr. 64/2002, Legea nr. 670/2002, Legea nr. 212/2003 și Legea nr. 173/2006. este de precizat că aceste legi se ocupă doar de acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice și de acordarea de diverse înlesniri materiale, dar nu se prevede nimic în legătură cu reabilitarea acestora, așa cum ar fi fost firesc.
Prin urmare, reabilitarea nu se poate efectua decât pe calea instituției prevăzute de art. 135 Cod penal, ale cărei condiții sunt îndeplinite în prezenta cauză și care impun admiterea cererii și reabilitarea persoanei condamnate () față de condamnarea sa pentru infracțiuni contra regimului comunist.
În ce privește solicitarea petenților de a se dispune reabilitarea publică, instanța nu poate dispune acest lucru însă, prezenta hotărâre este un act public.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de petenții și în numele autorului lor (decedat) și:
În baza art. 135 și art. 137 Cod penal constată reabilitarea condamnatului ()- decedat, față de condamnarea la pedeapsa de 18 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică și confiscarea totală a averii, aplicată prin sentința penală nr. 1839/18 noiembrie 1957 Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militară C, definitivă prin decizia penală nr. 8/18 ianuarie 1958 Tribunalului Suprem al.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
red. 15.04.2009
dact.22.04.2009
3 ex.
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu
