Cerere de reabilitare (art.494 și următoarele c.p.p. art.134 și următoarele cod penal). Decizia 764/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALA SI DE MINORI

DOSAR NR -

DECIZIA PENALĂ NR. 764/R/2009

Ședința publică din 03 decembrie 2009

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer Claudia Ilieș

JUDECĂTORI - - -

- -

GREFIER - - --

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -

S-au luat în examinare recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 429 din 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect reabilitare.

La apelul nominal se prezintă condamnatul asistat de avocat, din cadrul Baroului

Procedura de citare îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, condamnatul prezintă instanței cartea de identitate din care rezultă că domiciliază în C-N,-,. 33, jud.

Apărătorul condamnatului depune la dosar un set de acte privind invitațiile la conciliere directă și ofertă reală adresate părților vătămate și procesul-verbal încheiat cu ocazia prezentării numiților și cărora le-au fost achitate despăgubirile civile și precizează că față de lipsa celorlalte părți, s-a procedat la consemnarea sumelor în favoarea acestora la CEC.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul condamnatului solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de reabilitare, arătând că cerința prev. de art. 137 lit. d proc.pen. este îndeplinită având în vedere că despăgubirile civile la care a fost obligat petentul prin hotărârea de condamnare au fost achitate așa cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că soluția recurată este temeinică și legală și solicită respingerea recursului.

CURTEA

Deliberând reține că prin sentința penală nr. 429 din 15.10.2009 a Tribunalului Clujs -a respins cererea de reabilitare judecătorească formulată de către petentul, iar în temeiul art.192 al.2 proc.pen. a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 433/25.11.1997 pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul cu nr.6361/1996 al aceleiași instanțe s-a dispus condamnarea susnumitului petent la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.257 pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. și obligarea acestuia, în solidar cu coinculpatul la plata de despăgubiri către părțile civile astfel: - 150 mărci germane, - 300 mărci germane, - 250 mărci germane, - 600 mărci germane, - 150 mărci germane sau echivalentul în lei la data plății și părții civile - 800.000 lei.

În temeiul art.191 pr.pen. a fost obligat petentul-condamnat la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Sentința penală nr.433/25.11.1997 a Tribunalului Cluja rămas definitivă prin Decizia penală nr.2252 /10.09.1998 a Curții Supreme de Justiție.

Potrivit art.135 alin.1 lit.a pen. condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanța judecătorească, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă J din durata pedepsei pronunțate. Acest termen curge de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale, conform art.136 pen.

De asemenea, conform art.137 pen. cererea de reabilitare se admite dacă cel condamnat nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut în art.135 pen. își are asigurată existența prin muncă, a avut o bună conduită și a achitat în întregime cheltuielile judiciare și despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat.

S-a reținut că din fișa de cazier judiciar a petentului condamnat (27) rezultă că acesta a executat pedeapsa aplicată în intervalul 19.09.1976 - 12.01.1999 când a fost liberat condiționat cu un rest rămas neexecutat de 980 zile. Din aceeași fișă de cazier judiciar rezultă că petentul - condamnat nu a suferit alte condamnări de la liberarea sa condiționată și până în prezent.

De asemenea, din actele depuse în cauză (9-19 ), precum și din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că petentul condamnat își are asigurată existența prin mijloace oneste și de la liberarea sa condiționată și până în prezent acesta a avut bună conduită.

Față de chitanța numărul -/07.10.2009 ( 46), coroborat cu înscrisul depus la 23, instanța de judecată a constatat că petentul condamnat a achitat cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat prin sentința penală nr. 433/1997 Tribunalului Cluj.

În ceea ce privește condiția prev. de art.137 lit. d teza II-a pen. instanța a constatat că acesta nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, pentru a se putea considera că dispozițiile dispuse pe latură civilă prin sentința penală nr.433/1997 a Tribunalului Cluj au fost respectate de către petentul-condamnat și că deci este îndeplinită condiția prev. de art.137 lit.d pen. a fost necesar a se face dovada plății efective a sumelor la care a fost obligat către creditori, respectiv părților civile din dosarul penal.

Pentru a face dovada achitării despăgubirilor civile la care a fost obligat, petentul-condamnat a depus în cauză dovezile de consemnare pe numele părților civile a diverselor sume rezultate din înmulțirea sumelor dispuse pe latură civilă, în mărci germane și valoarea unei mărci germane la momentul înlocuirii acesteia cu euro (34).

Cu privire la aceste înscrisuri, instanța a reținut pe de o parte că nu s-a făcut în nici un fel dovada că părțile civile pe numele cărora s-a procedat la consemnarea sumei au și luat la cunoștință de acest lucru pentru a putea să ajungă efectiv în posesia banilor cuveniți cu titlu de despăgubiri civile iar, pe de altă parte, această procedură urmată de petentul-condamnat, prev. de art.1114-1121.civ. nu este liberatorie de plată.

Aceasta întrucât, pe de o parte, se recurge la aceasta doar în cazul în care creditorul refuză plata, ceea ce în speță nu s-a dovedit iar, pe de altă parte, pentru a fi liberatorie, și deci a putea considera că petentul-condamnat și-a respectat obligațiile dispuse pe latură civilă din sentința penală indicată anterior, este necesar ca această consemnare a sumei la CEC pe numele creditorului să fie precedată de o ofertă reală de plată (Dr.civil Teoria generală a obligațiilor, ediția a VIII: 335). Or, așa cum am arătat anterior, în cauză nu s-a făcut dovada că părțile civile ar avea cunoștință de consemnarea sumelor pe numele lor, cu atât mai mult cu cât recipisele de consemnare în original, și pe baza cărora se pot ridica sumele consemnate, sunt depuse la dosar.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile cumulative prev. de art.135 și art.137 pen. pentru a se putea dispune reabilitarea judecătorească a petentului-condamnat, iar cererea formulată a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și a solicitat casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se constate intervenția reabilitării motivând că a prin intermediul executorului judecătoresc a formulat invitații la conciliere directă și oferte reale de plată către părțile civile menționate în dispozitivul sentinței penale de condamnare, că în urma acestui demers s-au prezentat părțile civile și care au intrat în posesia sumelor stabilite în favoarea acestora, restul părților civile nerăspunzând demersului, astfel că a dovedit îndeplinirea cerinței prevăzute de art. 137 lit.d pen.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că este fondat.

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că s-a împlinit termenul de reabilitare prev. de art.135 pen. petentul nu a mai comis alte infracțiuni în acest interval, a probat că are asigurată existența prin mijloace oneste și că a avut o bună conduită și a achitat cheltuielile judiciare stabilite în favoarea statului prin sentința penală de condamnare.

Cu privire la achitarea despăgubirilor civile, petentul a probat în fața instanței de recurs că prin intermediul executorului judecătoresc a formulat invitații la conciliere directă și oferte reale de plată către părțile civile, fiind înregistrate sub nr. 1179-1184 din 26.11.2009 la biroul executorului judecătoresc ( 10-15 dos. recurs).

Acestui demers au răspuns părțile civile și cărora li s-au achitat sumele de bani stabilite cu titlu de despăgubiri, aspect consemnat în înscrisul din data de 30.11.2009, semnat de către părțile civile menționate ( 9 dos. recurs).

De asemenea, urma a faptului că celelalte părți civile nu au dat curs invitației și ofertei reale de plată, sumele datorate acestora au rămas consemnate la CEC pe numele și la dispoziția părților civile ( 8 dos. recurs).

Potrivit art. 137 al. 2.pen. când instanța constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută în art. 137 al. 1 lit. d proc.pen. dar aceasta nu se datorește relei-voințe a condamnatului, poate dispune reabilitarea.

Din probele administrate rezultă că petentul a achitat parțial despăgubirile civile la care a fost obligat și, atâta timp cât a făcut o ofertă reală de plată către toate părțile civile și a consemnat pe numele fiecăreia sumele datorate, nu i se poate imputa reaua voință în neîndeplinirea integrală a obligației de plată.

Așa fiind, Curtea concluzionează că cerințele stabilite prin art. 137.pen. sunt îndeplinite în totalitate, motiv pentru care în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d proc.pen. se va admite ca fondat recursul declarat în cauză, cu consecința casării în întregime a sentinței penale atacate.

Rejudecând, în temeiul art. 137.pen. se va admite cererea de reabilitare formulată de susnumitul petent și se va dispune reabilitarea judecătorească a condamnatului de sub efectele condamnării de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.433/1997 a Tribunalului Cluj și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cazierul judiciar.

Potrivit art. 192 al. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385/15 pct.2 lit.d proc.pen. admite recursul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.429/15 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pe care o casează în întregime și rejudecând:

Admite cererea de reabilitare formulată de condamnat și în consecință:

Dispune reabilitarea judecătorească a condamnatului de sub efectele condamnării de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.433/1997 a Tribunalului Cluj și efectuarea cuvenitelor mențiuni în cazierul judiciar.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER

- - - - - - - -

Red.H/Dact.

4 ex./09.12.2009

Președinte:Vasile Goja
Judecători:Vasile Goja, Luminița Hanzer Claudia Ilieș

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Cerere de reabilitare (art.494 și următoarele c.p.p. art.134 și următoarele cod penal). Decizia 764/2009. Curtea de Apel Cluj