Cerere de transfer de procedură în materie penală (legea 302/2004). Sentința 52/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 2559/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.52
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale ce are ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul - condamnat împotriva sentinței penale nr. 41/22.02.2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul - condamnat, personal, aflat în stare de detenție la Penitenciarul Giurgiu, asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegația pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al petentului - condamnat - contestator, în temeiul disp. art. 386 alin. 2 Cod procedură penală, solicită admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată.
Este de reținut că, la momentul la care contestatorul și-a dat acordul pentru a fi transferat într-un penitenciar din România, din Spania, pentru continuarea executării pedepsei închisorii, acesta a înțeles că faptele pentru care fusese condamnat aveau corespondent în legea penală română.
Concluzionând, solicită admiterea în principiu a contestației, astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că cererea condamnatului nu poate fi calificată ca o contestație în anulare; de altfel, solicită să se costate că nu s-a indicat niciun temei concret în susținerea acesteia, respectiv vreun caz prevăzut de art. 386 Cod procedură penală.
C mult, cererea condamnatului poate fi calificată ca o cerere de adaptare a pedepsei aplicată de statul străin, conform legislației statului român, cerere ce ar putea fi fundamentată pe Legea nr. 302/2004.
Este de reținut, însă, faptul că în această cauză s-au mai soluționat două astfel de cereri, prin hotărâri judecătorești anterioare, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI, și face referire la sentința penală nr.4/11.01.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală și la sentința penală nr. 68/2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală.
În raport de aceste două hotărâri, care s-au pronunțat pe absolut aceleași elemente, aceeași încercare de recalificare juridică a acestei cereri, nu o face admisibilă.
Astfel, apreciază că în prezenta cauză există autoritate de lucru judecat, sens în care solicită respingerea cererii, ca fiind inadmisibilă.
Petentul - contestator - condamnat, având cuvântul, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și să se dispună conversiunea.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, reține și constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 3 noiembrie 2009, sub nr-, petentul condamnat a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr.41 din 22 februarie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală (dosar nr-), invocând în drept, dispozițiile art.386 Cod procedură penală.
Din dispoziția instanței, au fost atașate dosarele nr- al - Secția Penală, nr-, nr- nr- ale -P; nr- al -II. în care s-au pronunțat hotărârile cu privire la petentul condamnat.
Curtea, examinând contestația în anulare, prin prisma temeiului juridic arătat - în scris - de contestator - art.386 lit.d Cod procedură penală, constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 386 Cod procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute in art. 10 lit. f)-i), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e)când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie, potrivit art.38514, alin.11ori art.38516alin.1.
Introducerea unei cereri a cărei soluționare este de competența instanțelor de judecată sau de competența Ministerului Public, dă naștere dreptului petentului la o analiză a temeiniciei (caracterului fondat sau nefondat) susținerilor sale.
Respingerea cererii, ca inadmisibilă, ar presupune lipsa unui element de care depinde nașterea dreptului la acțiune (de exemplu, soluționarea pretențiilor formulate de cel în cauză nu este de competența instanțelor sau Ministerului Public, cererea nu a fost formulată în interiorul termenului prevăzut de lege, cererea poate fi formulată de persoane care au o anumită calitate, care lipsește pentru cel în cauză) or, niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită în speță.
Astfel, prin sentința penală nr.41 din 22 februarie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală (dosar nr-), a fost recunoscută o hotărâre de condamnare a unui stat străin, respectiv sentința penală nr.22/2005 din 25 ianuarie 2005 Judecătoriei nr.14 din și s-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 15 ani închisoare; s-a dedus prevenția condamnatului de la 1.10.2003 - 06.02.2006 și de la 7.02.2006 la zi.
Din examinarea actelor acestui dosar, s-a constatat îndeplinită condiția dublei incriminări prev.de art.129 lit.e din Legea nr.302/2004 și art.3 pct.1 lit.e din Convenția Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg - 1983, acestea având corespondent în legislația penală română și realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de proxenetism și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art.329 alin.2 Cod penal și art.189 alin.3 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și pedepsite cu închisoarea de la 7 la 15 ani.
În plus, după cum a rezultat din informațiile furnizate de autoritățile judiciare spaniole, la data de 15 martie 2006, persoana condamnată și-a exprimat consimțământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei.
Este adevărat că în legătură cu petentul din speță, Curtea a mai pronunțat două hotărâri, respectiv sentința penală nr.4/11.01.2008 și sentința penală nr.68/2009, ambele pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, însă prin cererile respective se solicita contopirea pedepselor ce i-au fost aplicate.
Practic, în speță, petentul este nemulțumit de pedeapsa pe care o are de executat, însă, împotriva acestuia nu s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; sentința prin care a fost condamnat și în a cărei executare se află a fost pronunțată de autoritățile judiciare străine, iar hotărârea a cărei anulare o solicită este sentința penală nr.41 din 22 februarie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, prin care instanța română a recunoscut hotărârea străină și a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România.
Față de considerentele arătate, Curtea apreciază că cererea formulată de condamnat este neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
Constatând că petentul se află în culpă procesuală, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală, și îl va obliga pe condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, cererea condamnatului împotriva sentinței penale nr.41 din 22 februarie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală (dosar nr-).
Obligă petentul condamnat la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei - reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.
PREȘEDINTE,
--- ---
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran
