Conflict de competență (pozitiv/negativ) (art. 43 c.p.p.). Sentința 6/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA NR.6
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Dâmbovița și Judecătoria Ploiești cu privire la competența de soluționare a cererii de recunoaștere a hotărârilor străine privind pe condamnatul, fiul lui și, născut la data de 10 martie 1968, deținut în Penitenciarul Ploiești, județul
Prin sentința penală nr. 439 din 06.10.2009 a Tribunalului Dâmbovițaa fost admisă contestația la executare formulată de condamnatul, s-a dedus din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.8/2007 a Tribunalului Dâmbovița perioada în care petentul a fost arestat în vederea extradării în Finlanda, s-a disjuns cererea formulată de același condamnat, având ca obiect recunoașterea hotărârilor penale pronunțate împotriva sa de către Tribunalele din Bulgaria și Italia și s-a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Judecătoria Ploiești, prin sentința penală nr.2297/04.12.2009, a dmis excepția necompetenței materiale și în baza disp.art. 42 cod proc. penală rap. la art.39, art.119 Legea nr.302/2004, a declinat competența de soluționare a cererii de recunoaștere a hotărârilor străine privind pe condamnatul, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Conform art.43 cod proc. penală a fost sesizată Curtea de Apel Ploiești cu soluționarea conflictului negativ de competența.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul, în stare de deținere, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului P, cu delegație avocațială nr.6822/14.01.2010, depusă la fila 6 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu al condamnatului a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa, cauza fiind în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat ori excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul, arată că prin sentința penală nr.2297/4.12.2009 s-a admis excepția de necompetență a soluționării cererii de recunoaștere a hotărârilor străine privind pe condamnat și s-a declinat competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Având în vedere că la momentul discutării cererii supuse judecății, condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Mărgineni, aspect dovedit cu actele aflate la dosarul cauzei, în special așa cum rezultă din încheierea de ședință din 24.10.2008, se arată că instanța competentă material să soluționeze cauza este Tribunalul Dâmbovița.
Prin urmare, solicită înaintarea dosarului către această instanță.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se constata că Tribunalului Dâmbovița îi aparține competența de soluționare a cererii de recunoaștere a hotărârilor străine privind pe condamnatul, ca instanță sesizată cu cerere pe cale principală în acest sens, ca de altfel și cu soluționarea, tot pe cale principală, a cererii de contestație la executare.
Condamnatul, având cuvântul personal, precizează că la momentul sesizării instanței se afla deținut în Penitenciarul Mărgineni iar sentința prin care s-a recunoscut hotărârea pronunțată în Finlanda a rămas definitivă.
Cu privire la obiectul cauzei deduse judecății, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.439 din 06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- a fost admisă contestația la executare formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 10 martie 1968, deținut în Penitenciarul Ploiești, județul și s-a dedus din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.8/2007 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă prin decizia penală nr.4954/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, perioada în care contestatorul a fost arestat în vederea extradării în Finlanda, în perioada 25 aprilie 2008 - 27 iunie 2008.
Drept urmare, a fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.8/2007 emis de Tribunalul Dâmbovița la 2 noiembrie 2007 și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform sentinței.
Prin aceeași hotărâre, a fost disjunsă cererea formulată de condamnat, având ca obiect recunoașterea hotărârilor penale pronunțate împotriva sa de către Tribunalul Raional și Tribunalul Penal din și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Judecătoria Ploiești, prin sentința penală nr.2297/04.12.2009 a dmis excepția necompetenței materiale și în baza disp. art.42 cod proc. penală rap. la art.39, art.119 Legea nr.302/2004, a declinat competența de soluționare a cererii de recunoaștere a hotărârilor străine privind pe condamnatul în favoarea Tribunalului Dâmbovița și conform art.43 cod proc. penală a sesizat Curtea de Apel Ploiești cu soluționarea conflictului negativ de competență.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la 8 ianuarie 2010, fixându-se termen de judecată pentru 25 ianuarie 2010.
Verificându-și competența, în raport de disp. art.43 alin.1 cod proc. penală, Curtea constată că a fost legal investită, fiind instanța ierarhic superioară comună Tribunalului Dâmbovița și Judecătoriei Ploiești.
În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, se constată următoarele:
Tribunalul Dâmbovițaa fost învestit la data de 23 iulie 2008 de către condamnatul cu contestație la executare împotriva sentinței penale nr.8 din 16 ianuarie 2007 pronunțată de această instanță, definitivă prin decizia penală nr.4954 din 23 octombrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.8 din 2 noiembrie 2007.
Condamnatul nu a motivat contestația la executare însă în adresa de înaintare nr.I/-/16 iulie 2008 emisă de locul de deținere se precizează că a fost arestat provizoriu de către autoritățile judiciare din Finlanda pentru punerea în aplicare a mandatului de executare nr.8/2007 emis de Tribunalul Dâmbovița la data de 25 aprilie 2008.
Până la primul termen de judecată condamnatul a fost transferat la Penitenciarul Mărgineni, județul D și prin cererea din 22 septembrie 2008 face cunoscut instanței că a formulat două cereri înregistrate sub nr- și nr-, cu același obiect, solicitând conexarea lor în baza art.34 cod proc. penală.
În precizarea acestei ultime cereri se susține de către condamnat că până la condamnarea sa prin sentința penală nr.8/2007 a mai comis două infracțiuni în România și o alta pe teritoriul Bulgariei pentru care a fost sancționat la pedeapsa de 1 an și 41 zile închisoare, pedeapsă executată, precum și în Italia, unde a fost sancționat și a executat pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de furt în anul 2006.
Drept urmare, a solicitat contopirea pedepselor și deducerea acestor perioade precum și a perioadei în care s-a aflat în arest preventiv în Finlanda în vederea extrădării pentru executarea nr.8/2007 al Tribunalului Dâmbovița.
Prin încheierea de ședință din 22 septembrie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa dispus conexarea celor două dosare sub nr-, constatând identitatea de obiect, cauză și părți.
Ulterior, la termenul de judecată din 24 octombrie 2008 reprezentantul Ministerului Public, din oficiu, a învederat că prezenta contestație la executare formulată de condamnatul nu poate fi soluționată fără a se urma procedura recunoașterii hotărârilor penale străine, recunoaștere care ar urma să fie făcută pe cale incidentală.
În acest sens, tribunalul a întreprins demersurile necesare etapei prealabile soluționării cererii de recunoaștere a hotărârilor penale pronunțate în Republica Bulgaria și Republica Italiană și cu toate acestea, prin sentința penală nr.439 din 6 octombrie 2009 admis contestația la executare formulată de condamnat și a dedus din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.8/2007 a Tribunalului Dâmbovița, perioada în care condamnatul a fost arestat în Finlanda în vederea extrădării, procedând, totodată, la disjungerea cererii formulată de același condamnat având ca obiect recunoașterea hotărârilor străine, cu motivarea că, interpretarea literală a disp. art.118 din Legea nr.302/2004, actualizată, conduce la concluzia că recunoașterea hotărârilor penale pronunțate de către autoritățile din străinătate se poate face în cauza dată doar pe cale principală de către judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul, întrucât contestația la executare nu echivalează cu noțiunea de "proces" astfel cum este ea definită de art.1 din Codul d e procedură penală.
În conformitate cu art.118 din Legea nr.302/2004, astfel cum a fost modificată și completată ulterior, ultima dată prin Legea nr.222/2008, recunoașterea hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești din străinătate sau a altor acte judiciare străine se poate face și pe cale principală de către instanța de judecată sesizată în acest scop de către condamnat sau de către procuror, caz în care competența aparține judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul.
Articolul 119 din Legea de cooperare judiciară internațională în materie penală dispune că recunoașterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror în faza de urmărire sau de către instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior rezultă că recunoașterea hotărârilor penale pronunțate de instanțele judecătorești din străinătate se face în principal pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, situație în care competența, materială aparține instanței de judecată sesizată de către condamnat, dar că, în egală măsură, această operațiune juridică poate avea loc și pe cale principală, caz în care competentă este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul.
Curtea apreciază ca și Judecătoria Ploiești, că punctul de vedere reținut de Tribunalul Dâmbovița în justificarea soluției de disjungere a cererii de recunoaștere a hotărârilor penale străine, respectiv că cererea formulată de condamnat nu este considerată "un proces" în sensul art.1 din Codul d e procedură penală nu poate fi primit întrucât, altfel, s-ar aduce grave prejudicii accesului la justiție al persoanei condamnate care sesizează instanța de judecată cu soluționarea unui incident ivit pe parcursul executării pedepsei, cum este în cazul de față contopirea unor pedepse aplicate pentru fapte concurente și deducerea, pe cale de consecință, a perioadei executate.
O asemenea soluție se impune cu atât mai mult cu cât Tribunalul Dâmbovițaa parcurs etapa prealabilă soluționării cererii de contopire, însă a rămas nesoluționată, nedispunându-se nici o măsură în legătură cu aceasta.
În plus, se constată că nu persoana condamnată a formulat cererea de recunoaștere a hotărârilor penale străine ci, acest aspect, dealtfel necesar și prealabil soluționării cererii de contopire a fost supus analizei instanței de către reprezentantul Ministerului Public în ședința de judecată din 24 octombrie 2008, așa încât disjungerea cererii formulată de condamnat cu acest obiect, este total nejustificată.
Cum Tribunalul Dâmbovița este instanță de executare, în raport de condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.8/2006, fiind totodată competent din punct de vedere teritorial, câtă vreme acesta era deținut la Penitenciarul Mărgineni, județul D, rezultă că declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Ploiești este lipsită de temei legal.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând existența conflictului negativ de competență, în temeiul disp. art.43 alin.7 din Codul d e procedură penală stabilește competența de soluționare a cererii formulate de condamnatul în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Reținând că asistența juridică a condamnatului este obligatorie conform art.171 alin.2 cod proc. penală, fiind asigurată de avocat desemnat din oficiu, în baza disp. art.192 alin.3 cod proc. penală, se va dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul pentru acesta, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii de recunoaștere a hotărârilor străine privind pe condamnatul, fiul lui și, născut la data de 10 martie 1968, deținut în Penitenciarul Ploiești, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2010.
Președinte,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./27 Ianuarie 2010
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea
