Constituire grup infractional organizat Aderare. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Suceava

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - Legea nr.39/2003 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.9

Ședința nepublică din 25 martie 2009

PREȘEDINTE: Maierean Ana

JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, judecarea apelurilor declarate de inculpații, A, și, împotriva sentinței penale nr. 53 din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală (dosar nr-).

La apelul nominal se prezintă inculpații apelanți și, asistați de avocat, care substituie pe avocat, inculpatul apelant, asistat de avocat ales, avocat pentru inculpatul apelant lipsă, inculpatul apelant, asistat din oficiu de avocat, care răspunde și pentru inculpatul apelant lipsă, inculpatul apelant A, asistat de avocat, care substituie pe avocat oficiu, inculpatul apelant asistat de avocat, care substituie pe avocat ales, avocat pentru inculpatul apelant lipsă, răspunzând și în substituirea apărătorului inculpatului apelant lipsă, respectiv a domnului avocat.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia se învederează și faptul că mandatele de aducere privind pe inculpații, și nu au fost executate, cu mențiunea că aceștia sunt plecați în străinătate.

Inculpații prezenți precizează că inculpatul nu este plecat în străinătate, ci este la Pitești, la tatăl său, grav bolnav, însă nu cunosc adresa acestuia. În ce privește pe inculpatul, acesta a fost citat, pentru data de astăzi, cu mandat de aducere la Judecătoria Fălticeni într-o altă cauză.

Întrebat fiind, apărătorul inculpatului arată că apelul acestuia vizează și modalitatea de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.86/2 alin.5 cod procedură penală.

Instanța, având în vedere susținerile apărătorului inculpatului dă cuvântul acestuia cu privire la motivul de apel referitor la modalitatea de soluționare a cererii privind excepția de neconstituționalitate, de către instanța de fond. Pune în discuție de asemenea măsura prev. de art.145/1 cod procedură penală dispusă față de inculpații, și.

Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecare, motivat de faptul că instanța de fond nu putea să se pronunțe asupra excepției invocate, ci doar să verifice dacă excepția a mai fost invocată sau nu, iar în condițiile în care ar mai fi fost invocată putea să o respingă, ori instanța de fond nu a motivat în acest sens respingerea cererii, ci doar a apreciat că nu se impune admiterea ei și suspendarea cauzei în vederea trimiterii dosarului la Curtea Constituțională. Nepronunțarea pe fond asupra acestei cererii este un motiv de nulitate absolută a hotărârii, iar instanța de control nu poate decât să caseze cu trimitere spre rejudecare. Pune aceleași concluzii și pentru inculpații și.

Avocat, pentru inculpatul apelant, solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca după soluționarea cererii privind excepția de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională, prima instanță să se pronunțe asupra fondului cauzei. Consideră că instanța de apel nu poate să procedeze direct la sesizarea Curții cu excepția de neconstituționalitate invocată pentru că ar acoperi o nelegalitate a instanței de fond, așa încât soluția corectă ar fi cea de trimitere a cauzei primei instanțe, spre rejudecare, instanță care trebuie să se pronunțe separat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale față de fondul cauzei.

Avocat, pentru inculpații apelanți și, achiesează la concluziile celorlalți apărători, iar cu privire la măsura prev. de art.145/1 cod procedură penală solicită revocarea acesteia.

Avocat, pentru inculpații apelanți și, își însușește concluziile colegilor, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru soluționarea cererii privind excepția de neconstituționalitate și suspendarea cauzei în vederea trimiterii dosarului la Curtea Constituțională. De asemenea solicită revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpatul.

Avocat, pentru inculpații și A, solicită admiterea apelurilor și casarea cu trimitere spre rejudecare pentru același motiv. Pentru inculpatul solicită revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a apelurilor, considerând sentința nelegală sub aspectul soluționării cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate, prin unirea excepției cu fondul cauzei. Excepția de neconstituționalitate, așa cum este ea prevăzută de Legea nr.47/1992, are o procedură specială de soluționare, atât în ce privește fondul excepției cât și forma propriu zisă. Instanța de judecată trebuia să se conformeze dispozițiilor speciale prevăzute de Legea nr.47/1992, respectiv art.27 și următoarele. La termenul de judecată din 9 ianuarie 2008 inculpatul, prin apărător ales, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.86/2 alin.5 cod procedură penală, care ar fi neconforme cu dispozițiile art.24 din Constituția României. După ce a amânat pronunțarea cu privire la cauză în totalitatea ei, instanța de fond a omis să se pronunțe prin încheiere asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale. Câtă vreme procedura specială prevăzută de Legea nr.47/1992 prevede în mod expres faptul că instanța soluționează cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate prin încheiere și nu prin sentință (încheierea fiind supusă unei căi speciale de atac - respectiv recurs, iar sentința este supusă căii de atac a apelului) apreciază că soluția tribunalului, prin unirea excepției cu fondul este nelegală și se impune casarea cu trimitere spre rejudecare. De asemenea, având în vedere că excepția nu a fost invocată în calea de atac a apelului, ci la judecata în fond a cauzei, apreciază că instanța de fond este obligată să se pronunțe asupra acesteia. Totodată solicită menținerea măsurii preventive restrictive a dreptului de circulație luată față de inculpații, și.

Inculpatul își însușește concluziile apărătorului și solicită revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, precizând că i s-a mai ridicat o dată această interdicție, pentru o lună, și s-a prezentat la toate termenele de judecată.

Inculpatul, solicită revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Inculpații prezenți, având pe rând cuvântul, își însușesc concluziile apărătorilor.

Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate în sistem audio conform art.304 cod procedură penală, după deliberare,

CURTEA

Prin sentința penală nr.53 din 7 februarie 2008 Tribunalul Suceavaa respins cererea privind suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 86/2 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 24 din Constituția României, invocată la termenul de judecată din 09.01.2008.

Inculpatul, zis "", a fost condamnat:

- la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal;

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal;

- la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal;

- la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 al. 1, 4 din Legea nr. 678/2001 (din reglementarea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii) cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 al. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 511/20.09.2002 a Judecătoriei Fălticeni și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa cea mai grea, aplicată prin prezenta sentință, pedeapsa totală pe care o va executa inculpatul fiind de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 88 al. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa cea mai grea, aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive a acestuia, de la data de 10.03.2005 la data de 20.04.2006.

În baza art. 71 al. 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 al. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145/1 Cod procedură penală.

Inculpatul, zis "", a fost condamnat:

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal;

- la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 2 lit. a Cod penal;

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 al. 1 Cod penal;

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 al. 1 Cod penal;

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 Cod penal;

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

În baza art. 85 al. 1 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 58/08.02.2005 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 241/04.04.2005 a Tribunalului Suceava.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 58/08.02.2005 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 241/04.04.2005 a Tribunalului Suceava.

În baza art. 85 al. 1 Cod penal rap. la art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 al. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 88 al. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa cea mai grea, aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive a acestuia, de la data de 10.03.2005 la data de 20.04.2006.

În temeiul art. 350 al.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145/1 Cod procedură penală.

Inculpatul, zis "", a fost condamnat:

- la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003;

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal;

- la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 2 lit. a Cod penal;

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 al. 1 Cod penal;

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 Cod penal;

- la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

În baza art. 88 al. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa cea mai grea, aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive a acestuia, de la data de 16.03.2005 la data de 22.03.2005.

În baza art. 71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

Inculpatul, zis "", a fost condamnat:

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal;

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 al. 1 Cod penal;

- la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal;

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 Cod penal.

În baza art. 88 al. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa cea mai grea, aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive, de la data de 10.03.2005 la data de 20.04.2006.

În baza art. 71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 al.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145/1 Cod procedură penală.

Inculpatul a fost condamnat:

- la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal;

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal;

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal;

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e, Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.

În baza art. 88 al. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa cea mai grea, aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive a acestuia, de la data de 11.03.2005 la data de 20.04.2006.

În baza art. 71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 al.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145/1 Cod procedură penală.

Inculpatul a fost condamnat:

- la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003;

- la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 211 al. 2 lit. a Cod penal.

În baza art. 85 al. 1 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 594/02.11.2004 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin neapelare.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare prin sentința penală nr. 594/02.11.2004 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin neapelare.

În baza art. 88 al. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa cea mai grea, aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului, de la data de 10.03.2005 la data de 20.03.2005.

În baza art. 71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

Inculpatul A a fost condamnat:

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal;

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 al. 1 Cod penal;

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente cu infracțiunea pentru care același inculpat a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale de 2.000 lei prin sentința penală nr. 58/08.02.2005 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 241/04.04.2005 a Tribunalului Suceava.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. d, e Cod penal și art. 35 al. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, 2.000 lei amendă penală și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 15 zile închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 381/03.06.2003 a Judecătoriei Fălticeni și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa cea mai grea, aplicată prin prezenta sentință, pedeapsa totală pe care o va executa inculpatul A fiind de 5 ani și 15 zile de închisoare, 2.000 lei amendă penală și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

Inculpatul, zis "", a fost condamnat:

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de șantaj, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

S-au descontopit și repus în individualitatea lor pedepsele aplicate aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 501/19.12.2006 a Judecătoriei Fălticeni, respectiv o pedeapsă cu amendă penală în sumă de 500 lei și 7 pedepse cu amendă penală în sumă de câte 400 lei.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat prin sentința penală nr. 501/19.12.2006 a Judecătoriei Fălticeni.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. d, e Cod penal și art. 35 al. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

Inculpatul a fost condamnat:

- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de șantaj, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 194 al. 1 Cod penal.

În baza art. 71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

Inculpatul, zis "", a fost condamnat:

- la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001;

- la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 al. 1, 4 din Legea nr. 678/2001 (din reglementarea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii).

În baza art. 71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 118 lit. e Cod penal s-a confiscat suma de 1.000 Euro de la inculpatul, suma de 180 dolari SUA de la inculpatul și suma de 1.000 Euro de la inculpatul.

În baza art. 191 al. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500 lei, din care suma de 1.000 lei se va achita în fondurile Ministerului Public, iar suma de 500 lei se va achita din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191 al. 2 Cod procedură penală inculpatul Aaf ost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500 lei, din care suma de 1.000 lei se va achita în fondurile Ministerului Public, iar suma de 500 lei se va achita din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191 al. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500 lei, din care suma de 1.000 lei se va achita în fondurile Ministerului Public - din care suma de 40 lei se va avansa în contul Baroului S iar suma de 500 lei se va achita din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191 al. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500 lei, din care suma de 1.000 lei se va achita în fondurile Ministerului Public - din care suma de 60 lei se va avansa în contul Baroului S, iar suma de 500 lei se va achita din fondurile Ministerului Justiției - din care suma de 40 lei se va avansa în contul Baroului

Cu privire la cererea privind suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 86/2 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 24 din Constituția României, invocată la termenul de judecată din 09.01.2008 de către domnul avocat, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 23 al.1 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, dacă, în cursul judecății, instanța, din oficiu, sau una dintre părți invocă neconstituționalitatea unei prevederi dintr-o lege sau ordonanță, de care depinde judecarea cauzei, excepția ridicată se trimite Curții Constituționale, spre a se pronunța asupra constituționalității acelei prevederi, instanța apreciind însă că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86/2 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 24 din Constituția României, nu are legătură cu prezenta cauză.

Astfel, art. 86/2 al. 5 Cod procedură penală prevede că "În cursul urmăririi penale, se întocmește un proces-verbal în care se redă cu exactitate declarația martorului și acesta se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului și de organul de urmărire penală și se depune la dosarul cauzei. Declarația martorului, transcrisă, va fi semnată și de acesta și va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiții de maximă siguranță."

Art. 24 din Constituția României prevede la alin. 1 că "Dreptul la apărare este garantat", iar la alin. 2 că "În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Instanța a constatat că art. 86/2 al. 5 Cod procedură penală cuprinde strict dispoziții procedurale care vizează audierea martorilor în faza de urmărire penală, cu nici o implicație asupra conținutului declarației și nici a efectelor acesteia, în condițiile în care pentru faza de judecată există dispoziții care permit audierea martorilor care beneficiază de protecția datelor de identificare, conform principiilor oralității, contradictorialității și al nemijlocirii ședinței de judecată și în prezența apărătorilor aleși sau desemnați din oficiu.

Referitor la art. 24 din Constituția României, instanța a constatat că în prezenta cauză părțile au beneficiat de dreptul la apărare, inculpații fiind asistați/reprezentați de apărători aleși sau desemnați din oficiu.

Prin urmare, instanța a apreciat că art. 86/2 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 24 din Constituția României, nu are legătură cu prezenta cauză, astfel încât nu se justifică suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale.

În consecință a respins cererea privind suspendarea judecării cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 86/2 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 24 din Constituția României, invocată la termenul de judecată din 09.01.2008.

Pe fondul cauzei s-a reținut că inculpatul, începând cu anul 2003, împreună cu inculpații, zis "", zis "" și, zis "" a constituit un grup infracțional organizat, în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave, pentru obținerea de beneficii financiare sau materiale. În perioada octombrie 2003-ianuarie 2005, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alți complici a săvârșit mai multe acte materiale ale infracțiunii de șantaj în formă continuată în modalitățile de extorcare, "recuperare" și "taxe de protecție", pretinzând sume de bani și alte foloase materiale prin amenințări și alte forme de constrângere asupra mai multor victime, iar în perioada februarie-aprilie 2002 împreună cu inculpatul, zis "", a recrutat și transportat în Germania și apoi în Olanda, în scopul exploatării lor prin practicarea prostituției, inducându-le în eroare asupra naturii activităților ce urmau a fi prestate, trei persoane de sex feminin, una fiind minoră la data respectivă, fiind născută la data de 26.08.1984.

S-a reținut că în drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și de trafic de minori, prev. de art. 13 al. 1, 4 din Legea nr. 678/2001 (din reglementarea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii) cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum și persoana inculpatului, care este recidivist și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În considerarea acestor criterii, instanța a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 Cod penal, de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, a unei pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, a unei pedepse de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, a unei pedepse de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și a unei pedepse de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 al. 1, 4 din Legea nr. 678/2001 (din reglementarea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii) cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 al. 1 Cod penal instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 83 Cod penal instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 511/20.09.2002 a Judecătoriei Fălticeni și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa cea mai grea, aplicată prin prezenta sentință, pedeapsa totală pe care o va executa inculpatul fiind de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 88 al. 1 Cod penal a dedus din pedeapsa cea mai grea, aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive a acestuia, de la data de 10.03.2005 la data de 20.04.2006.

În baza art. 71 al. 2 Cod penal i-a interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 al. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145/1 Cod procedură penală, luată de instanță la termenul de judecată din data de 21.06.2006, întrucât din interpretarea disp. art. 145/1 Cod procedură penală rap. la art. 145 Cod procedură penală, rezultă că în cursul judecății această măsură poate fi luată nelimitat în timp, până la rămânerea definitivă a hotărârii, instanța apreciind că, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune ca inculpatul să se prezinte la termenele de judecată ce se vor stabili în eventualele căi de atac exercitate împotriva sentinței, până la data rămânerii definitive a hotărârii.

În sarcina inculpatului s-a reținut că începând cu anul 2003, împreună cu inculpații, zis "", zis "" și, zis "", a constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave pentru a obține beneficii financiare sau materiale. În perioada octombrie 2003 - ianuarie 2005, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alți complici, acesta a săvârșit mai multe acte materiale ale infracțiunii de șantaj în formă continuată în modalitățile de extorcare, "recuperare" și "taxe de protecție", pretinzând sume de bani și alte foloase materiale prin amenințări și alte forme de constrângere asupra mai multor victime; în cursul lunii iunie 2004, împreună cu inculpații, zis "" și, a constrâns prin amenințări la adresa sa și a familiei sale pe victima sub altă identitate și pe martorul sub altă identitate să predea inculpatului, zis "" cheile de contact și un autoturism BMW în valoare de aproximativ 4.000 euro; într-o noapte din cursul lunii iulie 2004, i-a cerut numitului, sub altă identitate, să-l plimbe cu mașina prin oraș și constatând că în mașină se afla și victima sub altă identitate, a obligat-o să-l urmeze, limitându-i libertatea de mișcare prin încadrarea pe bancheta din spate de către alți doi martori ce se aflau în mașină, după care a cerut să fie dus la "" din F unde a scos victima din autoturism și a lovit-o cu pumnii și cu picioarele. În cursul anului 2004 s-a asociat în scopul săvârșirii mai multor infracțiuni de înșelăciune, vătămare corporală și furt calificat cu inculpații, zis "", A, zis "" și făptuitorul, zis "" și învinuitul, zis "". În toamna anului 2004, împreună cu inculpatul, zis "", au indus în eroare victima sub altă identitate, prezentându-se în mod nereal drept proprietarii unei camere video, pe care aceasta o cumpărase cu o zi înainte de la inculpatul, determinând-o să le-o dea lor, cauzându-i astfel un prejudiciu de aproximativ l0 milioane lei vechi. În mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a plănuit, a deposedat și a contribuit la valorificarea a trei telefoane mobile în dauna victimelor și, împreună cu inculpatul A și inculpatul, zis "".

S-a reținut că în drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 2 lit. a Cod penal, de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 al. 1 Cod penal, de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 al. 1 Cod penal, de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 Cod penal și de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum și persoana inculpatului, care are antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În considerarea acestor criterii, instanța a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 Cod penal, de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, a unei pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, a unei pedepse de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 2 lit. a Cod penal, a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 al. 1 Cod penal, a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 al. 1 Cod penal, a unei pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 Cod penal și a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

În baza art. 85 al. 1 Cod penal a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 58/08.02.2005 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 241/04.04.2005 a Tribunalului Suceava.

Instanța a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 58/08.02.2005 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 241/04.04.2005 a Tribunalului Suceava.

În baza art. 85 al. 1 Cod penal rap. la art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 al. 1 Cod penal i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 88 al. 1 Cod penal a dedus din pedeapsa cea mai grea, aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului, de la data de 10.03.2005 la data de 20.04.2006.

În baza art. 71 al.2 Cod penal instanța i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 al.1 Cod procedură penală a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145/1 Cod penal, luată de instanță la termenul de judecată din data de 21.06.2006, întrucât din interpretarea disp. art. 145/1 Cod procedură penală rap. la art. 145 Cod procedură penală, rezultă că în cursul judecății această măsură poate fi luată nelimitat în timp, până la rămânerea definitivă a hotărârii, instanța apreciind că, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune ca inculpatul să se prezinte la termenele de judecată ce se vor stabili în eventualele căi de atac exercitate împotriva prezentei sentințe, până la data rămânerii definitive a hotărârii.

În sarcina inculpatului s-a reținut că, începând cu anul 2003, împreună cu inculpații, zis "", zis "" și, zis "" a constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave pentru a obține beneficii financiare sau materiale. În perioada octombrie 2003-ianuarie 2005 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alți complici, a săvârșit mai multe acte materiale ale infracțiunii de șantaj în formă continuată, în modalitățile de extorcare, "recuperare" și "taxe de protecție", pretinzând sume de bani și alte foloase materiale prin amenințări și alte forme de constrângere asupra mai multor victime. În cursul lunii iunie 2004 împreună cu inculpații, zis "" și a constrâns prin amenințări la adresa sa și a familiei sale pe victima sub altă identitate și pe martorul sub altă identitate să-i predea cheile de contact și un autoturism BMW în valoare de aproximativ 4.000 euro. În cursul anului 2004, s-a asociat în scopul săvârșirii mai multor infracțiuni de înșelăciune și tăinuire cu inculpații, zis "", A,; în toamna anului 2004, împreună cu inculpatul, zis "", au indus-o în eroare pe victima sub altă identitate, prezentându-se în mod nereal drept proprietarii unei camere video, pe care aceasta o cumpărase cu o zi înainte de la inculpatul, determinând-o să le-o dea lor, cauzându-i astfel un prejudiciu de aproximativ l0 milioane lei vechi, iar în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a plănuit și a contribuit la valorificarea a trei telefoane mobile în dauna victimelor, și, împreună cu inculpații, zis "" și.

S-a reținut că în drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 2 lit. a Cod penal, de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 al. 1 Cod penal, de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 Cod penal și de tăinuire, prev. de art. 221 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce i-au fost aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum și persoana inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În considerarea acestor criterii, instanța a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 Cod penal, de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, a unei pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, a unei pedepse de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 2 lit. a Cod penal, a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 al. 1 Cod penal, a unei pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 Cod penal și a unei pedepse de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

În baza art. 88 al. 1 Cod penal a dedus din pedeapsa cea mai grea, aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului, de la data de 16.03.2005 la data de 22.03.2005.

În baza art. 71 al. 2 Cod penal instanța i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În sarcina inculpatului s-a reținut că începând cu anul 2003, împreună cu inculpații, zis "", zis "" și, zis "" a constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii mai multor infracțiuni grave pentru a obține beneficii financiare sau materiale. În perioada iunie-august 2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alți complici, a săvârșit două acte materiale ale infracțiunii de șantaj în formă continuată în modalitatea de extorcare, pretinzând sume de bani și alte foloase materiale prin amenințări și alte forme de constrângere asupra victimelor și. În cursul anului 2004, s-a asociat împreună cu inculpații, zis "", A, și făptuitorul, zis "", în scopul comiterii mai multor sustrageri de telefoane mobile. În cursul lunilor iulie-august 2004, plănuit și a contribuit și la valorificarea a două telefoane mobile marca Nokia 7210 și Panasonic în dauna victimelor și, împărțind cu autorii furturilor banii rezultați din vânzarea acestor bunuri, iar în cursul lunii decembrie 2004, împreună cu făptuitorul, zis "", și învinuitul, zis "", a indus-o în eroare pe victima, prezentându-se, în mod nereal, drept proprietar al unui telefon mobil pe care aceasta îl primise în gaj de la cei doi complici, determinând-o să-i plătească în mod injust suma de 500 Euro. S-a reținut că în drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, de complicitate la infracțiunea de șantaj, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 al. 1 Cod penal, de tăinuire, prev. de art. 221 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 Cod penal.

În baza art. 88 al. 1 Cod penal a dedus din pedeapsa cea mai grea, aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive, de la data de 10.03.2005 la data de 20.04.2006.

În baza art. 71 al. 2 Cod penal i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 al. 1 Cod procedură penală a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145/1 Cod procedură penală, luată de instanță la termenul de judecată din data de 21.06.2006, întrucât din interpretarea disp. art. 145/1 Cod procedură penală rap. la art. 145 Cod procedură penală, rezultă că în cursul judecății această măsură poate fi luată nelimitat în timp, până la rămânerea definitivă a hotărârii, instanța apreciind că, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune ca inculpatul să se prezinte la termenele de judecată ce se vor stabili în eventualele căi de atac exercitate împotriva prezentei sentințe, până la data rămânerii definitive a hotărârii.

În sarcina inculpatului s-a reținut că, în cursul lunii iunie 2004, contribuit la menținerea stării de constrângere morală asupra victimei sub altă identitate prin inducerea în eroare și confirmarea pe care a dat-o cuantumului sumei pe care aceasta o avea de rambursat către inculpatul, zis "", (1.800 euro), deși asistase și cunoștea cuantumul real al împrumutului de 200 euro; iar în cursul lunii iulie 2004, s-a asociat împreună cu inculpatul, zis "", în scopul comiterii unui furt de aparatură audio-video, asigurându-se că acesta din urmă îi va valorifica bunul provenit din săvârșirea infracțiunii. În noaptea de 3/4 iulie 2004 sustras din autoturismul cu nr. de înmatriculare -, parcat în fața discotecii "-" din mun. F, o cameră video marca Sony aparținând victimei sub altă identitate.

S-a reținut că în drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, de complicitate la infracțiunea de șantaj, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e, Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce i-au fost aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum și persoana inculpatului, care este recidivist și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 88 al. 1 Cod penal instanța a dedus din pedeapsa cea mai grea, aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului, de la data de 11.03.2005 la data de 20.04.2006.

În baza art. 71 al.2 instanța i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 350 al.1 Cod procedură penală a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145/1 Cod procedură penală, luată de instanță la termenul de judecată din data de 21.06.2006, întrucât din interpretarea disp. art. 145/1 Cod procedură penală rap. la art. 145 Cod procedură penală, rezultă că în cursul judecății această măsură poate fi luată nelimitat în timp, până la rămânerea definitivă a hotărârii, instanța apreciind că, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune ca inculpatul să se prezinte la termenele de judecată ce se vor stabili în eventualele căi de atac exercitate împotriva prezentei sentințe, până la data rămânerii definitive a hotărârii.

În sarcina inculpatului s-a reținut că în cursul lunii iunie 2004, împreună cu inculpații, zis "" și, zis "" a constrâns prin amenințări la adresa sa și a familiei sale pe victima sub altă identitate și pe martorul sub altă identitate să predea inculpatului, zis "" cheile de contact și un autoturism BMW în valoare de aproximativ 4.000 euro

La individualizarea judiciară a pedepselor ce i-au fost aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum și persoana inculpatului, care are antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În baza art. 85 al. 1 Cod penal a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 594/02.11.2004 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin neapelare.

Instanța a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 594/02.11.2004 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin neapelare.

În baza art. 85 al. 1 Cod penal rap. la art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 al. 1 Cod penal instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 88 al. 1 Cod penal instanța a dedus din pedeapsa cea mai grea, aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive, de la data de 10.03.2005 la data de 20.03.2005.

În sarcina inculpatului A s-a reținut că în perioada august-octombrie 2004, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpații, zis "", zis "" și, zis "", a săvârșit două acte materiale ale infracțiunii de șantaj în formă continuată în modalitatea de extorcare, pretinzând sume de bani și alte foloase materiale prin amenințări și alte forme de constrângere asupra victimelor sub altă identitate și. În cursul anului 2004, s-a asociat împreună cu inculpatul, zis "", înv., zis "" și făptuitorul, zis "" în scopul exercitării de violențe asupra victimei sub altă identitate și, pe de altă parte, împreună cu inculpații, zis "" și, zis "", în scopul comiterii mai multor infracțiuni de furt calificat; în vara anului 2004 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a plănuit, a deposedat și a contribuit la valorificarea a trei telefoane mobile în dauna victimelor și, împreună cu inculpatul, zis "" și inculpatul, zis "".

S-a reținut că în drept faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, de șantaj, prev. de art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 al. 1 Cod penal și de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce i-au fost aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care acestea au fost comise, precum și persoana inculpatului, care are antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Instanța a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente cu infracțiunea pentru care același inculpat a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale de 2.000 lei prin sentința penală nr. 58/08.02.2005 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 241/04.04.2005 a Tribunalului Suceava.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. d, e Cod penal și art. 35 al. 1 Cod penal instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, 2.000 lei amendă penală și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 83 Cod penal instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 15 zile închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 381/03.06.2003 a Judecătoriei Fălticeni și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa cea mai grea, aplicată prin prezenta sentință, pedeapsa totală pe care o va executa inculpatul A fiind de 5 ani și 15 zile de închisoare, 2.000 lei amendă penală și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 al. 2 Cod penal instanța i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În sarcina inculpatului s-a reținut că în perioada august-octombrie 2004 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale împreună cu inculpații, zis "", zis "" și Aas ăvârșit trei acte materiale ale infracțiunii de șantaj în formă continuată în modalitatea de extorcare, pretinzând sume de bani și alte foloase materiale prin amenințări și alte forme de constrângere asupra victimelor sub altă identitate, și iu.

S-a reținut că în drept faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și de complicitate la infracțiunea de șantaj, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 194 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

Instanța a descontopit și a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 501/19.12.2006 a Judecătoriei Fălticeni, respectiv o pedeapsă cu amendă penală în sumă de 500 lei și 7 pedepse cu amendă penală în sumă de câte 400 lei.

Instanța a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat prin sentința penală nr. 501/19.12.2006 a Judecătoriei Fălticeni.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. d, e Cod penal și art. 35 al. 1 Cod penal, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În sarcina inculpatului s-a reținut că în ziua de 29.09.2004 le-a cerut inculpaților, zis "" și, zis "" să acționeze ca "recuperatori" asupra victimei în scopul determinării acesteia prin amenințări și violențe să-i restituie o sumă de bani pe care i-ar fi datorat-

S-a reținut că în drept faptele acestui inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și de instigare la infracțiunea de șantaj, prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 194 al. 1 Cod penal.

În sarcina inculpatului s-a reținut că în perioada februarie-aprilie 2002, împreună cu inculpatul, zis "", a recrutat și transportat în Germania și apoi în Olanda, în scopul exploatării lor prin practicarea prostituției, inducându-le în eroare asupra naturii activităților ce urmau a fi prestate, trei persoane de sex feminin, una fiind minoră la data respectivă, fiind născută la data de 26.08.1984.

S-a reținut că în drept faptele reținute întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, de trafic de persoane, prev. de art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și de trafic de minori, prev. de art. 13 al. 1, 4 din Legea nr. 678/2001 (din reglementarea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii).

Instanța a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă, conform notei de constatare încheiate la data de 25.11.2005, din care rezultă faptul că martorii sub altă identitate, iu, și au precizat că nu înțeleg să participe în proces în calitate de părți vătămate sau părți civile.

În baza art. 118 lit. e Cod penal instanța.a confiscat sumele dobândite prin săvârșirea infracțiunilor, respectiv suma de 1.000 Euro de la inculpatul, dobândită de la martorul sub altă identitate, suma de 180 dolari SUA de la inculpatul, dobândită de la martora sub altă identitate, conform documentului de plată și suma de 1.000 Euro de la inculpatul, reprezentând folosul dobândit prin vânzarea autoturismului martorului sub altă identitate, către martorul.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, A, Și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, inculpatul, prin apărător ales, a arătat că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția de neconstituționalitate ridicată de apărătorul său odată cu fondul cauzei încălcând grav formele de procedură și dispozițiile legale în materie prevăzute de Legea nr.47/1992.

Apărătorii celorlalți inculpați apelanți au solicitat, de asemenea, admiterea apelurilor, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru aceleași considerente.

În soluționarea excepției de neconstituționalitate instanța în fața căreia se ridică aceasta are obligația de a urma procedura specială instituită prin Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale care, în art.29 alin.6, stabilește că instanța, în cazul în care apreciază ca inadmisibilă excepția, va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale printr-o încheiere motivată, ce va putea fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Așadar, până la soluționarea irevocabilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța nu poate soluționa cauza pe fondul ei, aceasta echivalând cu o antepronunțare asupra fondului.

În mod greșit instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții (și implicit cererea de suspendare a cauzei), excepția invocată având relevanță în cauză întrucât viza neconstituționalitatea unei norme procedurale care, în caz de admitere, ar fi condus la pronunțarea față de inculpat a unei soluții de încetare a procesului penal în baza art.10 lit.f cod procedură penală și lăsarea ca nesoluționată a laturii civile a cauzei în concordanță cu dispozițiile art.346 alin. ultim cod procedură penală.A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele motive:

În ședința publică din 9 ianuarie 2008, inculpatul, prin apărătorul ales, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86/2 alin.5 cod procedură penală, care ar fi neconforme cu dispozițiile art.24 din Constituția României.

Instanța de fond a amânat pronunțarea asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată, odată cu fondul, iar prin sentința penală nr. 53 din 7 februarie 2008 procedat astfel cum pe larg s-a arătat mai sus.

Or, soluționând cererea inculpatului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, odată cu fondul cauzei, instanța de fond a încălcat dispozițiile Legii nr.47/1992, republicată în condițiile în care rezolvarea dată a fost aceea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Articolul 29 alin.6 din Legea nr.-, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instituie calea de atac a recursului împotriva încheierilor prin care este respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru a se decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanței de judecată "în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Așadar, până la soluționarea irevocabilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în cazul în care aceasta a fost respinsă în fond, instanța de fond nu putea soluționa fondul cauzei.

Trebuie dată eficiență textului de lege sus-menționat - art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, republicată, care se referă în mod expres la încheierile prin care este respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale și împotriva cărora există calea de atac a recursului.

Deci instanța de fond avea obligația legală de a pronunța mai întâi o încheiere, prin care să arate considerentele pentru care a procedat la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, temeinicia și legalitatea acesteia fiind supusă controlului judiciar la instanța superioară.

Trecând la soluționarea pe fond a cauzei concomitent cu soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, cerere ce a fost respinsă, instanța de fond a încălcat formele de procedură și dispozițiile legale în materie, prevăzute de Legea nr.47/1992, republicată, astfel încât, sub acest aspect, soluția pronunțată este nelegală și netemeinică.

Așa fiind, Curtea constatând întemeiate apelurile declarate de inculpați, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.2 lit.b cod procedură penală, urmează a le admite, a desființa sentința și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Potrivit art.145/1 rap.la art.145 cod procedură penală, măsura obligării de a nu părăsi țara poate fi luată numai dacă sunt întrunite condițiile prev. de art.143 alin.1 cod procedură penală.

Din examinarea acestui text de lege rezultă că aceste condiții se referă la existența unor probe și indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că în cauză există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați, ei fiind de altfel condamnați de prima instanță. Pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea inculpaților de la judecată se apreciază că se justifică menținerea măsurii obligării de a nu părăsi țara pentru, și, în temeiul art. 350 cod procedură penală.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpații, A, și.

Desființează în totalitate sentința penală nr. 53 din 7 februarie 2008 Tribunalului Suceava și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Menține măsura obligării de a nu părăsi țara pentru inculpații, și .

Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului din care suma de 600 lei onorarii apărători oficiu pentru inculpații, A și se va avansa din fondurile Ministerului Justiție.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpații, A, și și de la comunicare pentru inculpații, și.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red.

Tehnodact.

Jud.fond:

2 ex. 9.04.2009

Dosar nr. 47/86/2005

Președinte:Maierean Ana
Judecători:Maierean Ana, Frunză Sanda

#Judecator Maierean Ana

Constituire grup infractional organizat Aderare. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Suceava

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Constituire grup infractional organizat Aderare. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Suceava