Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Sentința 1/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
SENTINȚA PENALĂ NR.1/P/2010
Ședința publică din13 ianuarie 2010Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare - în primă instanță - contestația la executare formulată de contestatorul - fiul lui și al lui, născut la 08.03.1968, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, potrivit dispozițiilor art. 461 Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat contestatorul, în stare de arest asistat de avocat, în susbstituirea avocatului din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.5055/26.10.2009, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Publica fost reprezentat prin doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că prin adresa nr.40698/10.12.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis cererea de recunoaștere a hotărârii străine formulată de condamnat, care a fost înaintată acestei instanțe, după care:
Instanțafață decererea de contopire a pedepselor formulată de condamnat pune în discuția competența de soluționare a acesteia de către Curtea de Apel Oradea.
Reprezentantul parchetului arată că, Curtea de Apel Oradea nu are competența materială de a soluționa cererea de contopire a pedepselor, ci instanței corespunzătoare instanței de executare și în a cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv Tribunalul Bihor, care potrivit legii române ar fi judecat cauza în primă instanță, iar nu de către Curtea de Apel Oradea ca instanță corespunzătoare Curții de Apel București care a recunoscut hotărârea străină. În speță, infracțiunea reținută în hotărârea străină recunoscută nu intră în categoria de infracțiuni a căror competență să-i revină Curții de Apel Oradea, astfel că, în bazaart.43 alin.3 teza finală Cod de procedură penală cu referire la art.43 alin.7 Cod de procedură penală solicită a se dispune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor.
Apărătorul din oficiu alontestatorului condamnat arată că nu se opune sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență ivit între Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor.
Contestatorul arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce o va pronunța.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND
În baza actelor și lucrărilor aflate la dosar instanța constată următoarele:
Tribunalul Bihor, prin sentința penală 172/P din 12 august 2009, pronunțată în dosar nr- a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect contopirea pedepselor, cerere formulată de petentulla data de 5 mai 2009, de către instanța competentă ( ). Condamnatul a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin hotărâri definitive în România, cu pedeapsa detențiunii pe viață stabilită de Curtea de Apel Oradea prin sentința penală nr. 267/2008, urmare a recunoașterii efectelor hotărârii judecătorești, date de autoritățile maghiare (sentința penală nr.6B.- a Tribunalului, sentința penală nr.2Bf.- a Curții de Apel a și sentința penală nr.2Bf.- a Curții de Apel a Capitale).
transferării persoanelor condamnate ca formă a cooperării judiciare internaționale în materie penală, este reglementată prin " Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate" și Protocolul adițional adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997.
Articolul 9 paragraful 1 din Convenție, permite autorităților competente ale statului de executare (către care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat) fie să continue executarea condamnării, fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărâre a acestui stat dată într-o procedură judiciară sau administrativă, înlocuind astfel sancțiunea aplicată în statul de condamnare printr-o sancțiune prevăzută de legislația statului de executare pentru aceeași infracțiune.
Efectele transferării persoanelor condamnate, în cazul în care statul român este stat de executare, sunt prevăzute expres și limitativ în articolele 141 - 152 din Titlul VI al Legii nr.302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Legiuitorul a prevăzut că transferarea unui condamnat într-un alt stat se poate face numai în urma unei proceduri de recunoaștere a hotărârii de condamnare pe teritoriul statului unde va fi transferat.
Prin voința expresă a legiuitorului, numai Curții de Apel București, îi este conferită competența de a se pronunța cu privire la acceptarea sau respingerea cererii de transfer, recunoașterea hotărârii străine de condamnare, precum și dreptul a dispune fie continuarea executării pedepsei aplicate de statul de condamnare, fie conversiunea condamnării dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, conform art. 145 sau art. 146.
Prin sentința penală nr.267/21 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, hotărârea judecătorească străină intrată în puterea de lucru judecat își produce efectele juridice pe teritoriul României și a fost pusă în executare.
Cu privire la acest aspect, dispozițiile art. 144 alin. 3 din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că executarea pedepsei este guvernată de legea statului de executare.
Această prevedere legală trebuie coroborată cu dispozițiile Codului d e procedură penală în materie de executare, respectiv Capitolul II din Titlul III al Părții speciale - " Executarea hotărârilor penale",care se referă la punerea în executare a hotărârii, dar și la alte dispoziții privind executarea inserate în Capitolul II.
Punerea în executare a hotărârii se referă la punerea în executare a pedepselor principale, complementare, a măsurilor de siguranță, a cheltuielilor judiciare, a dispozițiilor civile din hotărârile penale și poate fi caracterizat ca etapă originară, de debut a procesului execuțional.
Alte dispoziții privind executarea cuprinde schimbări în executarea hotărârii (amânări, întreruperi de executare ori înlăturări, modificări de pedeapsă), motiv pentru care procedurile inserate în acest capitol pot fi caracterizate ca o etapă secundară, incidentală a procesului execuțional.
Într-o astfel de etapă se înscrie și procedura de modificare a pedepsei, respectiv cererea de contopire a unor pedepse definitive, aplicate pentru fapte concurente.
Ca dispoziție comună, instanța competentă cu soluționarea procedurilor prevăzute de Titlul III este instanța de executare, adică prima instanță de judecată, aceea care a soluționat fondul cauzei ( art. 418 din Codul d e procedură penală ).
Cu privire însă la unele proceduri este prevăzută și o competență alternativă, aceea a instanței corespunzătoare instanței de executare și în a cărei circumscripție se află locul de deținere ( art. 449 alin. 2 teza finală din Codul d e procedură penală ).
Din economia textelor legale inserate în Titlul III rezultă că, pentru etapa originară a procesului execuțional, competența aparține instanței de executare, iar pentru etapa secundară și incidentală, competența este alternativă instanței de executare sau instanței corespunzătoare în circumscripția căreia se află locul de deținere.
Acesta este cadrul normativ general în materie de executare și în contextul căreia trebuie plasate dispozițiile art. 149 alin. 4 din Legea nr. 302/2004.
Din coroborarea acestei prevederi cu art. 150 din lege rezultă că, Curtea de Apel București este instanță competentă exclusiv să recunoască și să pună în executare hotărârea străină.
Potrivit acestei dispoziții legale, văzând și cadrul legal general, prin derogare de la art. 418 din Codul d e procedură penală, Curtea de Apel București este instanță de executare. Această competență derogatorie se limitează, conform art. 149 alin. 4, la punerea în executare, respectiv la procedurile prevăzute de Capitolul II al Titlului III. Procedura referitoare la cererea de contopire a pedepselor este guvernată, în absența altor norme derogatorii de dispozițiile art.449 alin.2 Cod de procedură penală, chiar și atunci când intervine un element de extraneitate, cum este situația din speță.
În consecință, cererea de contopire formulată de petentulvaputea fi soluționată de instanța corespunzătoare instanței de executare și în a cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv Tribunalul Bihor. prin instanță de executare înțelegându-se instanța care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță, iar nu de către Curtea de Apel Oradea ca instanță corespunzătoare Curții de Apel București care a recunoscut hotărârea străină.
Pentru considerentele ce preced, în baza dispozițiile art.42 Cod de procedură penală combinat cu art.43 alin.1 teza II Cod de procedură penală, Curtea de Apel Oradea va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.
Având în vedere conflictul negativ de competență ivit, în temeiul prevederilor art. 43 alin.3 Cod de procedură penală cu referire la art. 43 alin.7 Cod de procedură penală, Curtea de Apel va sesiza instanța supremă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală pentru soluționarea conflictului de competență ivit între Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 42 Cod de procedură penală cu referire la art.43 alin.1 teza II Cod de procedură penală, declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul - fiul lui și al lui, născut la 08.03.1968, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea în favoarea Tribunalul Bihor.
În temeiul art.43 alin.3 teza finală Cod de procedură penală cu referire la art.43 alin.7 Cod de procedură penală dispune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală pentru soluționarea conflictului negativ de competență, căruia i se va trimite dosarul cauzei.
DEFINITIVĂ.
Dată în ședința publică azi, 13 ianuarie 2010.
Președinte, Grefier,
- - - -
încheiere./13.01.2010
AS/14.01.2010
2 ex.
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela
