Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1
Ședința publică din data de 04 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER: -
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul (fiul lui și, născut la data de 27.01.1950, CNP -), deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.463/23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins contestația la executare formulată de către condamnat și a fost bligat contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-contestator în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P (împuternicire avocațială nr.7416/2010).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul-contestator.
Recurentul-contestator personal și prin avocat declară că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul disp. art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-contestator critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că pedeapsa aplicată condamnatului este prea mare. Deși motivul invocat nu se încadrează în limitele prevăzute expres de art.461 pr.penală, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la modul de soluționare al recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de contestator întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică, motivul invocat de contestator neregăsindu-se în dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art.461 pr.penală.
Recurentul-condamnat având ultimul cuvânt susține în esență că este nevinovat și că pedeapsa de 17 ani închisoare este prea aspră. În plus, precizează că în curând ca împlini vârsta de 60 de ani și că urmează să intre în comisia de liberare condiționată.
URTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.463/23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins s-a respins contestația la executare formulată de către condamnatul (fiul lui și, născut la data de 27.01.1950, CNP -), deținut în Penitenciarul Mărgineni și a fost bligat contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 399/15.11.1999 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, in dosar nr. 4247/1999, a fost condamnat la o pedeapsă de 17 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și c Cod penal, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art.174 rap. la art.176 lit.a Cod penal. Sentința a rămas definitivă, la data de 22.02.2001, prin decizia penală nr.916/22.02.2001, pronunțată de
Condamnatul a formulat contestație la executare cu privire la această sentință, arătând că este nevinovat, că încadrarea juridică dată faptei este greșită, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare, impunându-se redozarea ei.
Potrivit disp. art.461 alin.1 Cod procedură penală, contestația contra executării hotărârii penale se poate face numai în anumite cazuri, și anume: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare și când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice alte cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, precum și orice al incident ivit în cursul executării.
S-a mai reținut că motivele invocate în formularea contestației privesc fondul cauzei și puteau fi invocate doar cu prilejul soluționării ei, în primă instanță și în căile de atac ordinare, într-o contestație la executare, neputând fi reanalizat fondul cauzei, hotărârea intrând în puterea lucrului judecat, ci putând fi discutate doar incidente legate de executarea ei.
Mai mult, pe calea contestației la executare nu se poate realiza reindividualizarea pedepsei pe baza circumstanțelor personale ale condamnatului, întrucât în acest caz nu există o cauză de micșorare a pedepsei ivită după punerea în executare a hotărârii definitive de condamnare, iar că din actele și lucrările dosarului nu rezultă împrejurări de natură să conducă la admiterea cererii, în sensul dispozițiilor legale menționate.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că este nevinovat și că pedeapsa de 17 ani închisoare este prea aspră. A mai precizat că în curând ca împlini vârsta de 60 de ani și va putea beneficia de liberarea condiționată.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, în raport de critica invocată și de prevederile art.461 cod proc. penală, care reglementează instituția contestației la executare, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Recurentul se află în executarea sentinței penale nr. 399/15.11.1999 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, in dosar nr. 4247/1999, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 17 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și c Cod penal, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art.174 rap. la art.176 lit.a Cod penal. Sentința a rămas definitivă, la data de 22.02.2001, prin decizia penală nr.916/22.02.2001, pronunțată de
Contestația la executare, în mod judicios a fost respinsă de instanța de fond, întrucât nu sunt incidente prevederile art.461 cod proc. penală, motivele invocate de către contestator în motivarea cererii formulate, respectiv nevinovăția sa, greșita încadrare juridică a faptei comise și individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, neputând fi încadrate în cazurile expres și limitativ prevăzute de textul legal anterior menționat. Aceste motive privesc legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea și este inadmisibil ca pe calea contestației la executare să se modifice o hotărâre definitivă de condamnare (încadrarea juridică și individualizarea pedepselor), întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
Legiuitorul a instituit contestația la executare ca un mijloc procedural pentru rezolvarea exclusivă a incidentelor ivite în cursul executării pedepselor, nefiind admisibil să se pună în discuție legalitatea hotărârii de condamnare.
Așadar, în raport de considerentele arătate, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică și în consecință, recursul contestatorului fiind nefondat se va respinge, ca atare, în temeiul art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 27 ianuarie 1950, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.463/23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier.
MM
4 ex./07.01.2010
f-
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Gabriela Diaconu, Cristina
