Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.2
Ședința publică din data de 04 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER: -
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul (fiul lui și, născut la data de 27.01.1950, CNP -), deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.466/23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c Cod proc.pen. s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere executare pedeapsă formulată de către condamnatul, și a fost obligat petiționarul condamnat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-contestator în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P (împuternicire avocațială nr.7415/2010 )
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurentul-contestator.
Recurentul-contestator personal și prin avocat declară că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul disp. art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-contestator critică sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că datele menționate în referatul de anchetă socială nu sunt reale.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr.466/23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond admiterea cererii de întrerupere executare pedeapsă pentru o perioadă de 3 luni.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de condamnat împotriva sentinței penale nr.466/23 octombrie 2009 întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică, instanța de fond reținând justificat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.453 lit.c pr.penală și că nu se impune întreruperea executării pedepsei de 17 ani închisoare.
Recurentul-condamnat având ultimul cuvânt susține în esență că hotărârea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița nu este legală și temeinică și că nu s-a ținut seama de împrejurarea că mama sa în vârstă de 82 de ani este bolnavă, imobilizată iar imobilul unde aceasta locuiește s-a degradat. În plus, a mai precizat că la data de 27 ianuarie 2010 va împlini vârsta de 60 de ani iar pe data de 28 ianuarie 2010 va intra în comisia de liberare condiționată.
URTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.466/23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c Cod proc.pen. s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere executare pedeapsă formulată de către condamnatul (fiul lui și, născut la data de 27.01.1950, CNP -), deținut în Penitenciarul Mărgineni, și petiționarul condamnat a fost obligat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c Cod proc. pen, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurării speciale, executarea imediată a acesteia ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează iar din ancheta socială întocmită de către Primăria orașului R, județul D, nu a rezultat existența unor împrejurări speciale, astfel cum prevede textul de lege menționat în prezența cărora s-ar impune întreruperea executării pedepsei.
Totodată, din ancheta socială efectuată în cauză a mai rezultat că cei 4 membrii ai familiei condamnatului locuiesc într-o casă - proprietatea mamei condamnatului, compusă din trei camere, baie, bucătărie, dotată cu mobilier și cele necesare unui trai decent, igienizate corespunzător, racordată la energia electrică, iar veniturile familiei provin din pensie, ajutor social și alocație.
Prin urmare, s-a constatat că nu se justifică întreruperea executării pedepsei deoarece imobilul în care locuiește mama condamnatului necesită reparații, această împrejurare nefiind dovedită.
Mai mult,prima instanță a arătat că, perioada de 3 luni, care s-ar acorda în cazul admiterii cererii, nu este suficientă pentru a schimba în vreun fel situația familiei sale. Pentru întreruperea executării pedepsei închisorii în temeiul art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c Cod proc.pen. este necesar ca familia condamnatului să se afle într-o situație specială, iar prin întreruperea executării o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni, consecințele grave ale executării pedepsei de către cel condamnat să poată fi evitate. Când situația familiei condamnatului nu poate fi ameliorată prin această măsură, prevederile art.455 rap. la art.453 alin.1 lit.c Cod proc.pen. nu sunt incidente.
Prima instanță a mai amintit că, circumstanțe precum sprijinirea familiei, în condițiile în care toți membrii acesteia sunt apți de muncă, își asigură existența din muncă și au condiții de locuit, chiar dacă sunt precare, nu constituie ipoteze în care se impune întreruperea executării pedepsei,
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că datele menționate în referatul de anchetă socială nu sunt reale, că nu s-a ținut seama de împrejurarea că mama sa, în vârstă de 82 de ani, este bolnavă, imobilizată la pat, iar imobilul s-a degradat. În final, a mai precizat că pe data de 27 ianuarie 2010 va împlini vârsta de 60 de ani iar la data de 28 ianuarie 2010 va intra în comisia de liberare condiționată.
Examinând hotărârea recurată, în raport de probele administrate la prima instanță, de susținerile recurentului, de dispozițiile legale incidente în materie, art.453 lit.c și art.455 pr.penală ca și prevederile art.385/6 alin.ultim pr.penală, Curtea constată că recursul petentului condamnat este nefondat.
Așa cum a reținut și prima instanță, situația prezentată în referatul de anchetă socială întocmit de către Primăria orașului R, județul D, atestă faptul că familia condamnatului locuiește într-o casă, proprietatea mamei condamnatului, compusă din trei camere, baie, bucătărie, dotată cu mobilier și cele necesare unui trai decent, igienizate corespunzător, racordată la energie electrică, iar veniturile familiei provin din pensie, ajutor social și alocație.
S-a mai arătat în cuprinsul referatului că, în imobil locuiesc mama condamnatului -, sora acestuia și doi nepoți, unul minor, iar din punct de vedere medical membrii familiei condamnatului sunt în evidențele medicale cu afecțiuni cardiovasculare și alte boli cronice.
Curtea consideră, așa cum a apreciat și prima instanță că, nu sunt îndeplinite cerințele art.453 lit.c pr.penală care prevăd că acordarea întreruperii executării pedepsei este condiționată de existența unor împrejurări speciale de natură a produce consecințe grave pentru familia condamnatului dacă acesta continuă executarea pedepsei.
Situația materială a familiei condamnatului este prezentată ca fiind modestă însă nu gravă, iar lăsarea în libertate a acestuia pentru o perioadă de numai 3 luni nu poate aduce îmbunătățiri semnificative situației locative sau financiare a familiei sale.
Dimpotrivă, există posibilitatea ca prezența inculpatului la domiciliu să fie mai degrabă o decât un ajutor pentru ceilalți membrii de familie, în condițiile în care aceștia au venituri modeste dar care le asigură minimul necesar, iar găsirea unui loc de muncă, în prezent, este problematică și pentru o persoană tânără și fără antecedente penale. Ori, petentul are aproape 60 de ani, se află în detenție de 11 ani și nu a putut prezenta în concret care sunt posibilitățile sale de sprijinire a membrilor familiei, dacă ar beneficia de o perioadă de libertate de 3 luni.
Așa fiind, întrucât nici în recurs petentul nu a prezentat elemente noi față de cele avute în vedere de prima instanță, în baza disp.art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală Curtea va respinge recursul acestuia ca nefondat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 27 ianuarie 1950, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.466/23 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier.
DG
MM
4 ex./ 8.01.2010
f-
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Gabriela Diaconu, Cristina
