Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 117/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA nr.117
Ședința publică din data de 07 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de revizuientul (fiul lui și, născut la 01 februarie 1963) în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.254/01 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art.403 alin.33 pr.penală s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat cu privire la sentința penală nr.523/11.10.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penală nr.1877/233.06.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuientul-recurent în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P (împuternicire avocațială nr.6908/2009).
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților recalificarea cauzei din recurs în apel, întrucât obiectul dosarului îl constituie cererea de revizuire a sentinței penale nr.523/11.10.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și violare de domiciliu, iar potrivit dispozițiilor art.407 pr.penală "sentințele instanței de revizuire, date potrivit art.403 alin.3 și art.406 alin.1 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea".
Avocat având cuvântul pentru revizuient solicită recalificarea cauzei din recurs în apel.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul este de acord cu recalificarea căii de atac din recurs în apel, întrucât așa cum prevede și dispozițiile art.407 pr.penală, sentințele instanței de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea.
Curtea, având în vedere obiectul sentinței penale nr. 254/01 octombrie 2009 împotriva căreia condamnatul a declarat calea de atac, respectiv revizuire, împrejurarea că potrivit dispozițiilor art.407 pr.penală "sentințele instanței de revizuire, date potrivit art.403 alin.3 și art.406 alin.1 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, a recalifict calea de atac în sensul că s-a constatat că dosarul de față are ca obiect soluționarea apelului formulat de condamnat împotriva sentinței penale nr.254/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Curtea, față de dispozițiile art.99 alin.3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești potrivit căruia "dacă recursul este recalificat în apel, completul de judecată va fi format din primii doi judecători ai completului de recurs" a dispus ca soluționarea apelului să se facă de judecătorii - - - - - -, doamna judecător - părăsind sala de judecată.
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu apelantul -revizuient.
Avocat declară că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Curtea,a luat act de susținerile părților în sensul că nu sunt cereri sau excepții de invocat, în temeiul disp. art.377 pr.penală a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat având cuvântul susține că revizuientul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.394 lit.a pr.penală, respectiv pe faptul că există martori ce pot preciza împrejurări noi și care pot schimba situația de fapt.
Martorii și, pe care revizuientul îi propune a fi audiați nu sunt martori noi, dar sunt persoane care cunosc situația de fapt, respectiv că inculpatul nu a vrut să-și ucidă soția, iar aceștia nu au fost audiați la urmărirea penală.
Consideră inculpatul că dacă s-ar admite în principiu cererea de revizuire și ar fi audiați acești martori s-ar putea schimba încadrarea juridică dată faptei.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului declarat de condamnat împotriva sentinței penale nr.254/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, întrucât sentința este legală și temeinică. În mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.394 lit.a pr.penală, iar aspectele invocate de revizuient nu constituie fapte sau împrejurări noi ci de fapt o suplimentare a probatoriilor.
În consecință în mod corect s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
Apelantul-condamnat având personal cuvântul susține că nu există și că de fapt el a ucis o altă persoană, respectiv pe întrucât la data când a avut loc fapta erau divorțați. Consideră că este necesar să se menționeze în clar că a ucis pe numita, nu pe. Nu a dorit redozarea pedepsei și nici nu contestă condamnarea.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr.254/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în baza art.403 alin.3 s C.P.P.-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul, fiul lui și, ns.la data de 01.02.1963, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, privind sentința penală nr.523/11.10.2005 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr.1877/23.06.2006 a ICCJ și a fost obligat condamnatul la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintând onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea sa revizuientul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.523/11.10.2005 a Tribunalului Prahova, definitivă prin nr.1877/23.06.2006 a ICCJ iar în motivarea cererii a arătat că exista fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, solicitând audierea detaliată a martorilor. Totodată, revizuientul nu a contestat pedeapsa aplicată, ci încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat, apreciind că încadrarea corectă era aceea de omor și nu de omor calificat, deoarece nu a avut intenția să își omoare soția de care era divorțat, solicitând admiterea cererii de revizuire formulată.
S-a mai reținut că prin sentința penală nr.523/11.10.2005 a Tribunalului Prahova, definitiva prin decizia penală nr.1877/23.06.2006 a ICCJ. s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 22 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și omor calificat prev.și ped.de art.192 alin.1 și 2 cod penal și art.174 rap. la art.175 lit.a cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în noaptea de 23/24.07.2005 a pretins fără drept și înarmat cu un cuțit, în scopul comiterii unui omor, în casa părții vătămate din comuna, iar în dimineața tilei de 24.07.2005, după o pregătire prealabilă, constând în procurarea cuțitului, ascuțirea acestuia și pândirea victimei timp de o noapte, a pătruns în camera în care se afla domiciliul mamei sale din com., sat Vadul, jud.P și a lovit-o de mai multe ori cu acel cuțit provocându-i moartea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și în motivarea apelului declarat, a solicitat o reapreciere a probelor administrate în cauza dedusă judecății, a circumstanțelor în care s-a comis fapta invocând starea de gelozie în care acesta se afla și care l-a determinat să săvârșească infracțiunea, a atitudinii sincere, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte în latură penală a sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate acestuia pentru fapta reținută în sarcina sa.
Instanța de apel, respectiv Curtea de APEL PLOIEȘTIa apreciat ca nefondat apelul declarat în cauză de către inculpat, astfel că prin decizia penală nr.454/02.12.2005 s-a dispus respingerea acestuia, instanța a reținând că hotărârea apelată este legală și temeinică.
Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, a declarat recurs inculpatul, iar în recursul declarat prin apărătorul său, acesta a invocat cazul de casare prev.de art.385/9 alin.1 pct.14 cod pr.penală, în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare (atitudinea sinceră a inculpatului în cursul procesului penal și că regretă fapta comisă), apreciind că aceasta este prea aspră în raport cu mobilul și circumstanțele în care aceasta a fost săvârșită.
Instanța de recurs a considerat ca recursul declarat de inculpat este nefondat, și prin decizia penală nr.1877/23.03.2006 acesta a fost respins.
S-a mai reținut de instanța de fond că prin referatul întocmit de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, urmare a efectuării verificărilor impuse de lege cu privire la cererea de revizuire, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri, condiții care sunt expres și limitativ prevăzute de art.394 lit.a C.P.P. apreciindu-se că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în acest text de lege.
Potrivit dispozițiilor legale in vigoare, revizuirea reprezintă o cale extraordinara de atac, prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt.
Finalitatea acestei căi de atac consta in înlăturarea erorii judiciare, iar funcția procesuala a instituției presupune descoperirea, strângerea si aducerea in fata instanței a unui material probator cu totul inedit, sau cel puțin necunoscut instanței, care sa permită constatarea erorii judiciare si înlăturarea ei.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi cerută numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 al.1 lit.a-e
C.P.P.S-a constatat de judecătorul fondului ca revizuientul susținut că există multe probe care nu au fost cunoscute de instanțele de judecată, iar la data judecării cauzei nu putea să aducă la cunoștință instanței că fiica sa, ginerele său, precum și martorii, și au HG cunoscut toate motivele care l-au determinat să comită faptele pentru care a fost condamnat, solicitând audierea acestora, punând în discuție cazul de revizuire prev. de art. 394 lit.a Cpp.
Pentru existența acestui caz de revizuire legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și aceste fapte sau împrejurări să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, adică să ducă la o soluție diametral opusă.
Or, în prezenta cauză se constată că revizuentul nu a arătat și susținut existența unor fapte sau împrejurări concrete ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei ci au solicitat suplimentarea probatoriului, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se poată obține o prelungire a probațiunii pentru faptele deja cunoscute și verificate de instanță. De altfel, tribunalul observă că toate aspectele invocate de revizuent în această cale extraordinară de atac au mai fost invocate și analizate în celelalte două căi ordinare, respectiv apel și recurs, fiind respinse ca nefondate.
Totodată, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt incidente nici celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b-d.
C.P.P.S-a observat că în cauză devin aplicabile dispozițiile recursului în interesul legii, așa cum s-a stabilit de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. LX din 24.09.2007, publicată în nr.574/30.07.2008, obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 4142alin.3.C.P.P.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal condamnatul-revizuient criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând prin apărătorul desemnat din oficiu, că în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire deoarece depozițiile martorilor a căror audiere o solicită prin cererea de revizuire, pot confirma faptul că nu a intenționat să suprime viața soției sale, astfel încât încadrarea juridică dată faptei este greșită iar urmare audierii acestor martori solicită schimbarea încadrării juridice.
Revizuientul personal a susținut că s-au strecurat o serie de erori în legătură cu condamnarea sa care constau în aceea că s-a reținut uciderea soției sale, însă în realitate aceasta purta alt nume, anume astfel încât, în mod greșit s-a dispus condamnarea sa.
Curtea examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 pr.penală, și în limitele impuse de art.372 și art.373 pr.penală, constată că apelul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Revizuientul-condamnat și-a întemeiat cererea de revizuire pe disp. art.394 pr.penală, intitulând-o în mod greșit contestație la executare, însă descriind în conținutul cererii o serie de elemente în baza cărora în mod corect s-a procedata la calificarea de către instanță a acestei cereri ca fiind o cerere de revizuire.
Atât cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc în fața primei instanțe, cât și în motivele de apel susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a arătat că încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus sancționarea revizuientului este greșită, în cauză fiind vorba despre infracțiunea de omor și nu despre infracțiunea de omor calificat, deoarece revizuientul nu a intenționat să-și ucidă soția, fiind în realitate divorțat de aceasta.
Aceste susțineri au fost formulate personal de către revizuient, atât cu prilejul dezbaterilor asupra fondului cauzei, cât și în fața instanței de apel.
Împrejurarea că în cauză se contestă încadrarea juridică a faptei, susținându-se intervenția divorțului ca un element în raport de care fapta ar putea fi încadrată în infracțiunea de omor și nu în cea de omor calificat, nu reprezintă o faptă sau împrejurare cu caracter de noutate, care să poată fi circumscrisă cazului de revizuire prevăzut de art.394 alin.1 lit.a pr.penală și nici vreunuia din celelalte cazuri de revizuire reglementate de lege.
În această situație, în mod judicios prima instanță a apreciat că cererea de revizuire formulată de către condamnat este întemeiată pe alte dispoziții decât cele prevăzute de art.394 pr.penală, astfel încât devin aplicabile dispozițiile statuate pe calea recursului în interesul legii, potrivit cărora cererea de revizuire întemeiată pe alte dispoziții decât cele ale art.394 pr.penală este inadmisibilă.
Pe cale de consecință, apelul declarat de către revizuient va fi respins ca nefondat, conform art.379 alin.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către condamnatul -revizuient, fiul lui și, născut la 01.02.1963, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.254/01.10.1009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă apelantul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare iar pentru apelantul arestat și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 dec. 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Cr.
4 ex./11.12.2009
f-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter persona
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Cristina Georgescu, Gabriela
