Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 128/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.128
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 21 septembrie 1980, domiciliat în B,-, sector 5, împotriva deciziei penale nr.437 din data de 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.660 din 25 iunie 2009 Judecătoriei Moreni.
Prin sentința penală nr.660 din 25 iunie 2009, în baza disp. art.460 raportat la art. 461 alin.1 lit.d) Cod proc. penală a fost admisă, în parte, contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița privind pe condamnatul, născut la data de 21.09.1980, fiul lui și, deținut în Penitenciarul Ploiești, constatându-se că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.427/2005 a Tribunalului Dâmbovița la data săvârșirii infracțiunii prev. de art.181 alin.1 Cod penal pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni, este de 2052 zile.
Prin aceeași hotărâre, în baza disp. art.39 alin.1 rap. la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal a fost contopit acest rest cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni, dispunându-se ca în final condamnatul să execute pedeapsa rezultantă de 2052 zile.
În temeiul disp. art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la data de 24.10.2006 la zi și a fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1304/2008 emis de Judecătoria Moreni, dispunându-se emiterea unui nou mandat, conform celor reținute prin sentință.
Au fost menținute, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-condamnat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa, cauza fiind în stare de judecată.
Curtea, luând act de această declarație, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de condamnatul ca fiind inadmisibil, raportat la prevederile art.3851alin.1 lit.f) Cod proc. penală, potrivit cărora sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, pot fi atacate doar cu recurs iar calea de atac exercitată împotriva sentinței de fond a fost deja soluționată prin decizia nr.437/7.12.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.660 din 25 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Moreni, în baza disp. art.460 raportat la art. 461 alin.1 lit.d) Cod proc. penală a fost admisă, în parte, contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița privind pe condamnatul, născut la data de 21.09.1980, fiul lui și, deținut în Penitenciarul Ploiești, constatându-se că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.427/2005 a Tribunalului Dâmbovița, la data săvârșirii infracțiunii prev. de art.181 alin.1 Cod penal pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni, este de 2052 zile.
Prin aceeași hotărâre, în baza disp. art.39 alin.1 rap. la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal a fost contopit acest rest cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni, dispunându-se ca în final condamnatul să execute pedeapsa rezultantă de 2052 zile.
De asemenea, în temeiul disp. art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la data de 24.10.2006 la zi și a fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1304/2008 emis de Judecătoria Moreni, dispunându-se emiterea unui nou mandat.
Au fost menținute, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.04.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa solicitat, în temeiul disp. art.461 lit.d) Cod proc. penală stabilirea în mod corect a restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului și în urma contopirii acesteia cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni, deducerea în mod corect a perioadei executate.
În motivarea cererii s-a arătat că aceasta reprezintă o contestație la executarea sentinței penale nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni, susținându-se că prin această hotărâre s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea la data de 24.10.2006 a unei infracțiuni de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal.
Totodată, în baza art.39 alin.1 rap. la art.34 lit.b Cod penal, s-a contopit restul neexecutat de 2050 zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.427/2005 a Tribunalului Dâmbovița cu pedeapsa aplicată în cauză, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 2050 zile închisoare, din care s-a dedus perioada executată de la 24.10.2006 la zi.
S-a mai arătat că ulterior, prin decizia penală nr.56/2009 a Tribunalului Dâmbovița, a fost casată în parte sentința penală nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni și drept urmare, s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada executată de la 07.12.2004, la zi.
Având în vedere acestea, s-a susținut de către parchet că atât instanța de fond cât și instanța de recurs au comis o eroare în ceea ce privește deducerea perioadei executate, deoarece, pe de o parte, restul rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 427/2005 a Tribunalului Dâmbovița este de 2078 zile și nu de 2050 zile, acest rest urmând a fi contopit cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni.
Pe de altă parte, s-a apreciat ca fiind greșită deducerea perioadei executate de către Tribunalul Dâmbovița, întrucât pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare reprezintă primul termen al recidivei postcondamnatorii, astfel încât perioada ce trebuie dedusă se calculează de la data comiterii celei de-a doua fapte, care reprezintă al doilea termen al recidivei iar nu de la data începerii executării pedepsei ce constituie primul termen al recidivei.
Prin urmare, s-a motivat că aceste aspecte reprezintă un incident ivit în cursul executării, astfel că în conformitate cu disp. art.461 alin.1 lit.d) Cod proc. penală competența revine Judecătoriei Moreni.
La dosar, la solicitarea instanței, s-a înaintat de către Penitenciarul Ploiești adresa nr.B2-22407/15.05.2009 în care se relevă modul de calcul al restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa totală de 7 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat până la momentul săvârșirii faptei din 24.10.2006.
De asemenea, a fost atașat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1304/2008 și dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința penală nr.1151/2008.
Pe baza actelor și lucrărilor dosarului, judecătoria a reținut că prin sentința penală nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea la data de 24.10.2006 a unei infracțiuni de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 Cod penal, în Penitenciarul Mărgineni, unde se afla în executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.427/2005 a Tribunalului Dâmbovița.
S-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a Cod penal și în baza art.39 alin.1 rap. la art.34 lit.b Cod penal a fost contopit restul neexecutat de 2050 zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 2050 zile închisoare, din care în baza art.88 Cod penal s-a dedus perioada executată de la 24.10.2006, la zi.
Prin decizia penală nr.56/2009 a Tribunalului Dâmbovița, a fost casată în parte sentința penală nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni, în ceea ce privește latura penală și în rejudecare, în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 2050 zile, perioada executată de la 7.12.2004 la zi.
Ca urmare, s-a emis mandatul de executare nr.1304/2008/31.03.2009 de către Judecătoria Moreni.
Examinând contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, în raport de actele și lucrările cauzei, prima instanță a constatat că atât calculul restului rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și care reprezintă primul termen al recidivei postcondamnatorii este greșit cât și perioada ce trebuie dedusă ca fiind executată, acestea reprezentând incidente ivite în cursul executării întrucât, în lipsa lămuririi lor, rămân neconcordanțe între cuantumul restului rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare stabilit de instanță și cel ce rezultă din evidențele penitenciarului.
Drept urmare, s-a apreciat că această contestație se încadrează în prevederile art.461 alin.1 lit.d Cod proc. penală iar Judecătoria Moreni este competentă să o soluționeze, având în vedere, pe de o parte, prevederile cuprinse în art.461 alin.2 Cod proc. penală, ce fac trimitere la prev. art.460 alin.1 și 6 Cod proc. penală, iar pe de altă parte, faptul că această instanță este instanță de executare, în sensul prev. art.460 alin.1 Cod proc. penală.
În ceea ce privește fondul contestației, s-a observat, din adresa înaintată de Penitenciarul Ploiești, că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr.427/2005 condamnatului până la data de 24.10.2006 când a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni este de 2052 zile, constatându-se că acest rest nu corespunde celui reținut de instanță prin sentința penală nr.1151/2008 și nici celui calculat de contestator.
S-a apreciat de prima instanță că restul de 2052 zile este corect calculat, urmând a fi reținut și contopit cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni, pedeapsa rezultată fiind de 2052 zile.
Sub acest aspect prima instanță a constatat ca fiind, în parte, întemeiată contestația la executare, reținând că restul rămas neexecutat, conform sentinței penale nr.1151/2008 este greșit, însă nu este cel indicat prin contestație de 2078 zile, ci de 2052 zile.
Cu privire la cel de-al doilea aspect, referitor la perioada ce urmează a fi dedusă ca fiind considerată executată din pedeapsa rezultantă de 2052 zile, instanța de fond a apreciat că în mod corect prin hotărârea judecătoriei s-a dedus perioada de la 24.10.2006 la zi, deoarece aceasta reprezintă data la care a săvârșit infracțiunea pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare și care reprezintă al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, primul termen fiind reprezentat de pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.427/2005 a Tribunalului Dâmbovița.
Astfel, s-a apreciat ca fiind greșită aplicarea disp. art.39 alin.1 Cod penal în ceea ce privește contopirea pedepsei de 1 an închisoare cu restul rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru ca apoi să se deducă perioada anterioară săvârșirii faptei pentru care s-a aplicat pedeapsa ce reprezintă al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.
S-a motivat că procedând la contopirea restului rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare ce reprezintă primul termen al recidivei postcondamnatorii și care a fost calculat în raport cu data de 24.10.2006 la care s-a săvârșit cea de-a doua faptă, nu se poate deduce o perioadă anterioară datei în raport cu care se calculează acest rest.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat ca soluție legală deducerea din pedeapsa rezultantă de 2052 zile perioada executată începând cu 24.10.2006, la zi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul, fără însă a indica motivele și deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță în vederea susținerii recursului declarat.
Prin decizia penală nr.437 din data de 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat împotriva sentinței penale nr.660 din 25 iunie 2009 a Judecătoriei Moreni.
Pentru a decide astfel, tribunalul a stabilit că situația juridică a recurentului contestator a fost corect reținută de instanța de fond, în sensul că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.427/2005 a Tribunalului Dâmbovița este de 2052 de zile, rest ce a fost contopit cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni, condamnatul urmând să execute o pedeapsă de 2052 de zile.
Și cu privire la cel de-al doilea aspect referitor la perioada ce urmează a fi dedusă, tribunalul a apreciat că judecătorul fondului a respectat dispozițiile legale în materie, în sensul că în mod corect a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 24.10.2006 la zi, deoarece aceasta reprezintă data la care a săvârșit infracțiunea pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare și care reprezintă al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, primul termen fiind reprezentat de pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.427/2005 a Tribunalului Dâmbovița.
La data de 15 decembrie 2009 condamnatul a formulat apel împotriva deciziei penală nr.437 din data de 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, cale de atac calificată de instanță ca fiind recurs, înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr-.
Se motivează de condamnat că înțelege să critice decizia deoarece nu a fost încunoștiințat de conținutul acesteia la adresa de domiciliu.
La termenul de judecată din 11 februarie 2010 reprezentantul Ministerului Publica invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de condamnat, având în vedere dispozițiile cuprinse în art.3851alin.1 lit.f) Cod proc. penală, potrivit cărora pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, iar recursul declarat de condamnat a fost soluționat de Tribunalul Dâmbovița prin decizia penală nr.437 din 7 decembrie 2009, solicitându-se respingerea prezentului recurs, ca inadmisibil.
Curtea, examinând excepția invocată, în raport de actele și lucrările dosarului și textele de lege incidente în soluționarea cauzei, constată că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru considerentele ce urmează:
Prin sentința penală nr.660 din 25 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Moreni, în baza disp. art.460 raportat la art. 461 alin.1 lit.d) Cod proc. penală a fost admisă, în parte, contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița privind pe condamnatul, constatându-se că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.427/2005 a Tribunalului Dâmbovița, la data săvârșirii infracțiunii prev. de art.181 alin.1 Cod penal pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni, este de 2052 zile și conform art.39 alin.1 rap. la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal a fost contopit acest rest cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1151/2008 a Judecătoriei Moreni, dispunându-se ca, în final, condamnatul să execute pedeapsa rezultantă de 2052 zile.
Prin aceeași hotărâre, s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la data de 24.10.2006 la zi și a fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1304/2008 emis de Judecătoria Moreni, dispunându-se emiterea unui nou mandat, fiind menținute, totodată, celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.1151/2008 pronunțată de Judecătoria Moreni.
Prin decizia penală nr.437 din data de 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat împotriva sentinței penale nr.660 din 25 iunie 2009 a Judecătoriei Moreni.
În conformitate cu art.129 din Constituția României împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, în materia executării hotărârilor penale, legea procesual penală reglementând dreptul examinării cauzei penale în două grade de jurisdicție.
Astfel, potrivit disp. art.3851alin.1 lit.f) Cod proc. penală, pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei rezultă că recurentul a exercitat calea ordinară de atac a recursului și care a fost soluționată prin respingerea acesteia conform deciziei penale nr.437 din 07.12.2009 a Tribunalului Dâmbovița, hotărâre care, în conformitate cu art.417 din același cod, este definitivă și prin urmare, împotriva acesteia nu se poate declara un nou recurs.
Drept urmare, exercitarea de către condamnat, pentru a doua oară, a căii ordinare de atac a recursului împotriva unei hotărâri judecătorești definitive încalcă principiul unicității căii de atac și ca atare nu este admisibil potrivit dreptului comun.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că recursul declarat de condamnat este inadmisibil, în baza disp. art.38515pct.1 lit.a) Cod proc. penală îl va respinge ca atare, iar potrivit art.192 alin.2 din același cod, va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 21 septembrie 1980, domiciliat în B, sector 5,-, împotriva deciziei penale nr.437 din 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./18 februarie 2010
. fond - Jud.
Jud. fond
. recurs - Trib.
Jud. recurs,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Mihai Viorel
