Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 1595/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 2151/98/2009
2428/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1595
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către contestatorul, împotriva sentinței penale nr. 407/F, din data de 07.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurentul - contestator, pentru care se prezintă avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - contestator având cuvântul, precizează că, Tribunalul Ialomița nu a ținut cont și de sentința penală nr. 79/06.05.1994, pronunțată de Tribunalul Constanța, prin care contestatorul a fost condamnat la 6 ani închisoare și obligat la plata sumei de 300 lei/zi, sumă achitată de contestator și care, nu a fost luată în vedere de către instanță. Mai precizează că, contestatorul nu a formulat cerere de contopirea pedepselor la care a fost condamnat de instanțe diferite.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere cele precizate de către apărătorul contestatorului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 407/7.10.2009 pronunțată în dosarul nr- în baza art. 461 lit. d Cod procedură penală s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul.
S-a dedus din pedeapsa de 4 ani și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal cu aplic. prin sentința penală nr. 498/f din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița, definitivă prin decizia penală nr. 2503 din 30 iunie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție perioada 18 oct. 2001 - 3 dec. 2003, reținerea din 28 ianuarie 1997 și arestarea preventivă de la 29 iunie 1997 - 3 febr. 1997 și 13 august 1997 la 11 sept. 1997.
S-a dispus anularea formularului de executare și emiterea unui nou mandat de executare.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- (nr.format vechi 630/8 iulie 2009) petentul condamnat, fiul lui și, născut la 7.12.1955, domiciliat în B, sector 1,-,.l,.2, a formulat contestație contra executării sentinței penale nr.498/F din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița, definitivă prin decizia penală 2503 din 30 iunie 2009 înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că în cursul executării acesteia a intervenit un incident la executare în sensul omisiunii deducerii unor perioade executate.
În drept, cererea este motivată pe dispozițiile art.461 lit.d Cod procedură penală.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.1707 din 23 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, definitivă prin decizia penală 630 din 6 octombrie 2004 Curții de Apel Cluj, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.12 din Legea 87/1994.
Fapta a fost săvârșită în lunile noiembrie, decembrie 1995.
A fost dedusă reținerea din 28 ianuarie 1997 și arestul preventiv în perioadele 29 ianuarie 1997-3 februarie 1997 și 13 august 1997-11 septembrie 1997.
Prin sentința penală 498 din 6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița, definitivă prin decizia penală nr.2503 din 30 iunie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție același petent a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b Cod penal, care se compune din:
- 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și
Cod penal pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de
art.26 rap. la art.215 al. 1,2,5 Cod penal cu art.74-76 Cod penal. Fapta a fost săvârșită la 10.10.2001.
- 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru infracțiunea prev. de art.273 din Legea 86/2006 cu art.41 al.2 și art.74-76 Cod penal. Fapta a fost săvârșită în perioada aprilie-mai-iunie 1999.
A fost dedusă arestarea preventivă de la 18 octombrie 2001 la 3.12.2003.
A fost emis mandatul de executare nr.623 din 8 iulie 2009.
Potrivit art.461 al.l lit.d Cod procedură penală contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice alte cauze de stingere ori micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Cum faptele pentru care a fost condamnat prin cele două sentințe penale sunt concurente, fiind săvârșite înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, tribunalul apreciază că se impune a se deduce din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal perioada reținerii și arestării preventive de la 18 octombrie 2001 la 3 decembrie 2003, reținerea din 28 ianuarie 1997 și arestarea preventivă de la 29 ianuarie 1997-3 februarie 1997, 13 august 1997-11 septembrie 1997, fiind incidente dispozițiile art.461 lit.d Cod procedură penală.
Așa fiind, în baza art.461 lit.d Cod procedură penală va admite contestația la executare formulată de petentul condamnat.
A dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal aplicată prin sentința penală nr.498/F/6 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița, definitivă prin decizia penală nr. 2503 din 30 iunie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție, perioada 18 octombrie 2001-3 decembrie 2003, reținerea din 28 ianuarie 1997 și arestarea preventivă de la 29 ianuarie 1997-3 februarie 1997 și 13 august 1997 la 11 septembrie 1997.
A dispus anularea formelor de executare emise și emiterea unui nou mandat de executare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul criticând soluția ca netemeinică și nelegală întrucât prima instanță nu a ținut cont și de sentința penală nr. 79/6.05.1994 a Tribunalului constanța prin care a fost condamnat la 6 ani închisoare și obligat la 300 lei/tu sumă achitată, ce nu a fost luată în considerare.
Curtea, analizând sentința atacată constată că recursul formulat de inculpat este neîntemeiat.
Petentul condamnat a formulat o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 461 lit. d Cod procedură penală solicitând să se constate executată pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 498/6.07.2007 faptele pentru care au fost aplicate pedeapsa în această cauză concurente cu cele aplicate prin sentința penală 79/1994 a Tribunalului constanța pentru care inculpatul a fost condamnat la 6 ani închisoare, pedeapsa fiind executată, iar în urma contopirii pedepselor va trebui să se constate că pedeapsa a fost executată.
Petentul a suferit condamnări prin sentința penală nr. 1707 din 23.12.2002 a Judecătorie BMp entru fapte comise în luna nov. - dec. 2005, prin sentința penală nr. 498/6 iulie 2007 Tribunalului Ialomița pentru fapte comise în 10.10.2001 și aprilie - iunie 1999 și prin sentința penală nr. 79/1994 a Tribunalului constanța pentru infracțiuni comise în ianuarie 1992.
Petentul condamnat a solicitat anularea formelor de executare pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 498/6.07.2007 a Tribunalului Ialomița deoarece pedeapsa trebuie considerată ca urmare a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 79/1994 a Tribunalului constanța, faptele fiind concurente.
În prezenta cauză, prima instanță, a constatat că faptele pedepsite prin sentința penală 1707/23 dec. 2002 Judecătoriei Baia Mare și nr. 498/6.07.2007 sunt concurente motiv pentru care a stabilit o pedeapsă rezultantă din care a dedus prevenția dedusă prin intermediul celor 2 hotărâri.
Deși tehnica folosită de instanța de fond este defectuoasă pentru că în cauză nu era incident art. 461 lit. d Cod procedură penală, nefiind vorba de un incident apărut în timpul executării, atât timp cât petentul nu formulase o cerere de contopire a pedepselor aplicate prin cele 2 hotărâri Curtea constată, că omițându-se etapa contopirii, Tribunalul Ialomițaa stabilit totuși o pedeapsă rezultantă din care a dedus perioadele executate, utilizând temeiul art. 461 lit. d Cod procedură penală.
Hotărârea primei instanțe (sentința penală 407/F/7.10.2009 a Tribunalului Ialomița ) nu poate fi desființată întrucât a formulat recurs doar contestatorul și este incident principiul "non reformatio in pejus".
Ceea ce invocă petentul însă prin cererea de recurs nu poate fi reținut, deoarece faptele pentru care s-au aplicat pedepse pentru sentința penală nr. 498/6.07.2007 a Tribunalului Ialomița, nu sunt concurente cu cele sancționate prin sentința penală nr. 79/1994 a Tribunalului constanța, ci sunt săvârșite în stare de recidivă, astfel încât, executarea pedepsei aplicate prin sentința Tribunalului constanța nu are nici o relevanță asupra executării pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 498/2007 a Tribunalului Ialomița.
De aceea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul petentului, urmând ca în conformitate cu prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală acesta să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul contestator formulat împotriva sentinței penale nr. 407/7.10.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Ialomița - Secția Penală.
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.- 11.01.2010
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Cristina Rotaru, Petre Popescu
