Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 161/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 46299.3.2009
3003/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 161
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-condamnată-contestatoare împotriva Sentinței penale nr.999 din data de 03.12.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27.01.2010 astăzi, când în aceeași compunere,
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.999/F din data de 3 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art. 461 Cod procedură penală, a fost respinsă - ca inadmisibilă - contestația la executare formulată de contestatoarea, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, prin cererea sa, petenta a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 206/F din data de 3 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul București (dosar nr. 5781/2001), rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1560/07.05. 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că a fost condamnata în temeiul Legii nr.345/2002, intrată în vigoare la 15.09.2003 și abrogată expres la data de 23.12.2003, fiind vorba de o lege temporară care nu era aplicabilă la data săvârșirii faptelor.
La dosarul cauzei s-au depus copia sentinței penale nr. 1206 F/03.10.2005, pronunțată de Tribunalul București (dosar nr. 5781/2001), copia minutei deciziei penale nr. 261/A/27.07.2007 Curții de APEL BUCUREȘTI și copia minutei deciziei penale nr.1560/07.05. 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.1206/F/03.10.2005, pronunțată de Tribunalul București (dosar nr. 5781/2001), în baza art.26 rap. la art.36 din Legea nr.345/2002 cu art.334 din C.P.P. art.36 din Legea nr.345/2002 cu art. 13 Cp. cu art.41 alin.2 a Cod Penal condamnat pe inculpata, la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, cu referire la art.82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe o perioadă de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.c Cod procedură penală, a achitat pe inculpata pentru art.289 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus prevenția de la 08.11.2000 la 06.03.2001.
În baza art. 14, 346.C.P.P. a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente și inculpatul la sumele de câte 1.152.078.224 lei către partea civilă Ministerul Finanțelor și respectiv 1.292.483.690 lei.
Prin decizia penală nr. 261/A/27. 07. 2007 Curții de APEL BUCUREȘTIa fost condamnată inculpata la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 323 alin. 1 Cp.
A făcut aplicarea art. 71,64 lit a, b, c Cp.
A înlăturat aplicarea art. 81, 82 Cod penal și a majorat pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 26 Cp. rap la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 41 alin. 2 Cp. de la 1 an și 6 luni închisoare la 6 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71,64iit a, b, c Cp.
În baza art. 33 lit.a, 34 lit b Cod penal, s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71,64 lit a, b, c Cod penal.
A dedus prevenția de la 8.11.2000 la 27. 03. 2001.
Sentința penală nr.1206 F/03.10.2005, pronunțată de Tribunalul București (dosar nr. 5781/2001) a rămas definitivă prin decizia penală nr.1560 din 7 mai 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care în urma admiterii recursului s-a înlăturat condamnarea inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 323 Cod penal.
Contestatoarea a invocat faptul că legea în temeiul căreia a fost condamnată, nr. 345/2002, este o lege temporară care nu era aplicabilă la data săvârșirii faptelor și a solicitat micșorarea pedepsei.
Instanța fondului a arătat că, contestația la executare este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale.
Față de dispozițiile legislației interne, contestatoarea a invocat chestiuni care țin de soluționarea fondului cauzei (temeiul de drept în baza căruia a fost condamnată și pedeapsa aplicată), care au fost definitiv stabilite de instanțele de judecată corespunzătoare celor trei grade jurisdicționale și asupra cărora nu se poate pronunța instanța cu prilejul soluționării unei contestații la executare ce privește o hotărâre rămasa definitivă, deci trecută în puterea autorității de lucru judecat și caracterizată de obligativitate și pentru părți și pentru instanțe, astfel încât o atare cerere este inadmisibilă.
Tribunalul a apreciat că respingerea contestației la executare ca inadmisibilă în cazul în care nu se regăsesc motivele prev. expres de art. 461 Cod procedură penală, nu constituie o ingerință nejustificată cu privire la liberul acces la justiție.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției de către România) cu privire la art. 6 din Convenție, dreptul de acces la o instanța (parte esențială a dreptului la un proces echitabil) are două trăsături fundamentale: el trebuie sa fie un drept efectiv, fără a fi, însă, un drept absolut.
Împotriva acestei soluții, în termen legal a promovat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele invocate la fond.
Curtea, examinând recursul declarat, prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu - în conformitate cu prevederile art.3859alin.3 Cod procedură penală - constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare - potrivit art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală - pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.461 alin.1 Cod procedură penală, contestația contra executării hotărârii penale, se poate în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.461 lit.a-d din Codul d e procedură penală și anume:
a)când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b)când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c)când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d)când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
În raport de cele menționate, Curtea apreciază că motivele invocate de contestatoarea condamnată nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de art.461 alin.1 lit.a-d din Codul d e procedură penală.
Se apreciază că, în cauza dedusă judecății, petenta-contestatoare-condamnată și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.461 lit.d din Codul d e procedură penală.
Atâta vreme cât hotărârea de condamnare, în ceea ce o privește pe contestatoarea, a rămas definitivă prin decizia penală nr.1560/7 mai 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe calea unei contestații la executare nu poate fi modificat cuantumul pedepsei aplicate, în cauză neintervenind nicio lege mai favorabilă.
Curtea apreciază că aspectele invocate de apărare pot fi luate în considerare la judecarea cauzei pe fond, ele fiind invocate de petentă, avute în vedere de instanțe și înlăturate motivat, acestea nu reprezintă aspecte care au intervenit în cursul executării pedepsei, astfel că instanța fondului, în mod corect, a respins contestația ca inadmisibilă, având în vedere toate cazurile prev. de art. 461 Cod de Procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a respinge, ca nefondat, recursul formulat de petenta-contestatoare-condamnată.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței penale nr.999 din 3.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția II Penală.
Obligă pe recurenta contestatoare la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.P:
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
