Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 1768/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1145/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1768/
Ședința publică de la 03 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către contestatorul, împotriva sentinței penale nr. 432 din data de 15 aprilie 2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul contestator în stare de arest și asistat din oficiu de avocat desemnat de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții atașarea relațiilor solicitate de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a audiat recurentul contestator declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului contestator, în baza art. 385/15 pct. 2 Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 432/15.04.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală iar pe fond, având în vedere motivul invocat, respectiv cel prevăzut de art. 461 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, admiterea contestației la executare; de asemenea, a se constata față de cele învederate, inclusiv astăzi în declarația dată de contestator precum și în actele aflate la dosar, că practic sentința în bază căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei nu este definitivă până la acest moment.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de către contestator, ca fiind nefondat și de menținere a hotărârii prin care a fost respinsă contestația la executare.
Precizează faptul că sentința penală nr.906/25.06.2007 a Tribunalului Bucureștia rămas definitivă prin nerecurare, decizia penală nr.56/03.03.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI nu a fost recurată, motiv pentru care a fost și emis mandatul de executare a pedepsei, condamnatul fiind încarcerat în baza acestuia la data de 15.04.2008. Prin decizia penală nr. 696/27.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul, s-a casat decizia penală nr.205/19.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, inclusiv încheierea din 06.06. 2008 prin care s-a suspendat executarea și fost trimisă cauza în vederea recalificării cererii de contestație la executare. În dispozitivul acestei decizii nu s-a dispus anularea formelor de executare, motiv pentru care, în mod corect, în baza aceluiași mandat de executare condamnatul a fost reîncarcerat pentru că sentința de condamnare este definitivă.
Concluzionând, în opinia sa, prin decizia pronunțată în recurs de, după admiterea apelului condamnatului și casarea deciziei dată în apel d e Curtea de APEL BUCUREȘTI, din oficiu, Biroul de executări penale a Tribunalului București avea obligația să dispună rearestarea condamnatului în baza aceluiași mandat pentru că nu a apreciat că se impune anularea formelor de executare, sentința fiind definitivă. Prin casarea deciziei Curții de APEL BUCUREȘTIs -a desființat și încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei, întrucât încheierile pot fi atacate numai odată cu fondul cauzei.
Recurentul contestator personal, solicită admiterea recursului deoarece în prezent nu mai are o condamnare definitivă, este un mod prin care s-ar încălca competența care decide dacă trebuie sau nu să fie arestat. Totuși, dacă se impunea arestarea sa trebuie emis un nou mandat. Prin admiterea inițială a recursului său judecata dosarului continuă și putea fi arestat numai dată se respingea recursul.
În concluzie, solicită admiterea recursului și punerea sa de îndată în libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.432 din 15.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală sub nr-, condamnatul a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr.906/25.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- care inițial a rămas definitivă prin decizia penală nr.56A/03.03.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, precum și decizia penală nr.205 A/l 9.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
In motivarea cererii, petentul a susținut în esență că după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.906/25.06.2007 dată de tribunal, prin neexercitarea recursului împotriva deciziei penale nr.56A/03.03.2008 dată de curte, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1161/25.03.2008, la data de 15.04.2008 a fost arestat pentru începerea executării pedepsei.
Petentul a arătat că după trecerea a mai puțin de 10 zile de la data începerii executării pedepsei, a formulat contestație în anulare împotriva hotărârilor respective, iar prin încheierea de ședință din data de 06.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, această contestație în anulare a fost calificată drept apel peste termen, cu consecința că în baza art.365 al.3 Cod procedură penală, s-a dispus suspendarea executării hotărârii atacate și punerea sa în libertate care a intervenit în aceeași zi, respectiv în data de 06.06.2008. Acest apel peste termen s-a judecat în continuare, astfel că a fost pronunțată decizia penală nr.205A/l9.09.2008, prin care i-a fost respins apelul.
Împotriva acestei hotărâri petentul arată că a declarat recurs, iar prin decizia nr.696/27.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul împotriva deciziei penale nr.205 A/19.09.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Față de aceste împrejurări, contestatorul a apreciat că recomunicarea mandatului de executare a pedepsei nr. 1161/25.03.2008 în vederea reîncarcerării nu se poate face, întrucât hotărârea de condamnare este nedefinitivă.
In drept au fost invocate dispozițiile art.461 al.l lit.a Cod procedură penală.
La dosar s-au depus în copie xerox un set de acte.
Examinând actele dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.906/25.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.56/3.03.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, nerecurată, contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
In temeiul sentinței s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1161/25.03.2008 (fila 2).
Ulterior încarcerării, contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.56/3.03.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, iar prin încheierea de ședință din data de 6.02.2008 dată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTIa calificat contestația în anulare ca fiind apel peste termen. Prin aceeași încheiere în baza art.365 alin.3 pr.pen. s-a dispus suspendarea executării hotărârii atacate și punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză (fila 6 și 16, 17).
Prin decizia nr.205 A/l 9.09.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTIs -a respins ca nefondat apelul inculpatului (filele 9, 10, 16, 17).
Împotriva acestei decizii contestatorul a declarat recurs.
Prin decizia nr.696/27.02.2009 a ICCJ s-a admis recursul împotriva deciziei penale nr.205 A/19.09.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vederea calificării "cererii de contestație în anulare" și îndrumarea acesteia la instanța competentă.
Față de cele de mai sus, rezultă cu claritate că prin casarea deciziei penale nr.205 A/19.09.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTIs -a casat și încheierea de ședință din data de 6.02.2008 prin care s-a calificat contestația în anulare ca fiind apel peste termen și prin care s-a dispus suspendarea executării hotărârii atacate și punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză
In acest context în mod corect s-a procedat la recomunicarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.1161/25.03.2008, pentru reîncarcerarea contestatorului, întrucât până la recalificarea contestației în anulare și îndrumarea la instanța competentă și până la judecarea cererii de suspendare a executării, sentința penală nr.906/25.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală, este definitivă și prin urmare executorie, astfel că nu există niciun temei legal care să împiedice punerea în executare a acestei hotărâri.
Tribunalul nu poate primi apărarea contestatorului că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1161/25.03.2008 este emis în temeiul unei hotărâri nedefinitive, întrucât prin casarea încheierii de ședință din data de 6.02.2008, dată în dosarul nr-, a fost anulat actul procesual prin care s-a dispus suspendarea executării sentinței penale nr.906/25.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.56/3.03.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, nerecurată.
Împotriva sentinței penale nr.432 din 15.04.2009, a declarat recurs contestatorul care a solicitat casarea sentinței recurate, admiterea contestației la executare și punerea sa deîndată în libertate.
Recurentul și-a întemeiat contestația la executare pe prevederile art.461 lit.a Cod procedură penală, arătând că hotărârea penală nr.906 din 25.06.2007 nu este definitivă, ținând cont că după arestarea sa a formulat contestație în anulare, contestație care a fost calificată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI ca fiind un apel peste termen, iar în baza art.364 Cod procedură penală s-a dispus suspendarea executării.
Recurentul a mai precizat că rearestarea sa poate interveni doar după soluționarea definitivă a dosarului pe care îl are în prezent pe rol, fiind de observat faptul că printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul său, cauza a fost trimisă spre rejudecare la Curtea de APEL BUCUREȘTI, iar Curtea de APEL BUCUREȘTIa calificat cererea sa ca fiind un recurs peste termen și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui recurs, care se află și în prezent pe rol.
Analizând recursul declarat de către contestatorul recurentul împotriva sentinței penale nr. 432 din 15.04.2009, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea constată că nu este întemeiat și îl va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Din actele de la dosar rezultă cu claritate că prin sentința penală nr.906 din 25.03.2008 numitul a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare, hotărâre ce a rămas definitivă prin decizia penală nr.56 din 3.03.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI care nu a mai fost recurată.
În aceste condiții, în mod justificat Tribunalul București ca instanță de executare a emis mandatul nr.1161 din 25.03.2008 iar în baza acestui mandat contestatorul a fost încarcerat.
După încarcerare acesta a formulat o contestație în anulare care a fost calificată de Curtea de APEL BUCUREȘTI ca fiind un apel peste termen, iar prin decizia nr.205/A din 19.09.2008 a fost respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a desființat decizia nr.205/A și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru calificarea cererii petentului.
Prin încheierea din data de 20.05.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTIa calificat cererea condamnatului ca fiind un recurs peste termen, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.
Din cele prezentate rezultă că în mod greșit Curtea de APEL BUCUREȘTIa calificat cererea condamnatului ca fiind un apel peste termen și, deci, în mod greșit a și dispus suspendarea executării pedepsei.
Este cert că petentul nu poate beneficia de suspendarea executării pedepsei potrivit dispozițiilor art.364 alin.2 Cod procedură penală, deoarece acesta nu se mai găsește în faza apelului, iar în baza unui apel inexistent nu se poate dispune suspendarea executării.
Potrivit art.3851Cod procedură penală recursul declarat împotriva sentinței sau deciziei se socotește făcut și împotriva încheierilor.
În această situație, în mod justificat, tribunalul a considerat că prin casarea deciziei penale nr.205/A a fost casată și încheierea din data de 6.06.2008, prin care
s-a dispus suspendarea executării pedepsei.
Totodată, în mod corect s-a procedat la recomunicarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.1161 din 25.03.2008, deoarece până la soluționarea definitivă a cererii formulate de condamnat, și care se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție ca fiind un recurs peste termen, sentința penală nr.906 din 25.03.2008 a Tribunalului București este definitivă și executorie, neexistând nici un temei care să împiedice punerea în executare a acestei hotărâri.
Rezultă din aspectele prezentate că nu sunt îndeplinite prevederile art.461 lit.a Cod procedură penală, respectiv nu s-a pus în executare o hotărâre penală care nu este definitivă.
În concluzie, hotărârea recurată este legală și temeinică și nu sunt motive pentru casarea acesteia.
Recurentul condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței penale nr.432 din 15.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.2 ex./14.12.09
- - jud.:
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Adriana Elena Băjan, Dumitru
