Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 214/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.214/
Ședința lipsită de publicitate din data de 29 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Valentin Iancu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de condamnatul - deținut în Penitenciar Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.148 din data de 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect contestație la executare.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință, se prezintă recurentul contestator - în stare de arest și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.79059/2008 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul, solicită ca și la instanța de fond, ca ședința să fie lipsită de publicitate, întrucât recurentul contestator are calitatea de martor protejat și s-ar aduce atingere vieții intime a acestuia.
Procurorul, având cuvântul, apreciază cererea justificată, considerând că se impune ca ședința să fie lipsită de publicitate.
Curtea, față de susținerile apărătorului ales al recurentului contestator, în sensul că s-ar aduce atingere vieții intime a acestuia, dispune ca ședința să fie lipsită de publicitate.
Avocat, apărător ales al recurentului contestator, depune la dosar un înscris emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului contestator, având cuvântul, precizează că și din practica Înaltei Curți de Casație și Justiție dar și din doctrina anexată rezultă că organele de urmărire respectiv parchetul, utilizează această prevedere a legislației, privind martorul protejat.
Precizează că așa s-a întâmplat și în speța de față, adică în timp ce se desfășurau ultima fază a procesului în care recurentul contestator era judecat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
Soluția Curții de APEL CONSTANȚA, de 10 ani închisoare, a fost recurată de parchet și soluția definitivă a fost pronunțată pe data de 05 iunie 2006.
În luna martie 2006, persoana căreia nu îi va spune numele întrucât este multă lume în sala de ședință, fiind sub supravegherea DNA-ului, au existat indicii că acesta s-a prezentat la locul de deținere, condamnatul fiind dus deja la B și judecat și i-a promis, în virtutea faptului că era președintele unei asociații pentru apărarea drepturilor omului, ca în schimbul unei sume de bani, îl va pune în libertate.
Organele DNA-ului care au "prins" acest fir și care urmăreau această persoană, au venit și au făcut ofertă recurentului contestator, căruia i-au spus "domnule ești condamnat la o pedeapsă de 10 ani, în limite de pedeapsă între 10 și 20 de ani, pentru omor, iar dacă dumneata susții punctul nostru de vedere și datele și indiciile pe care le avem, că respectivul a venit și ți-a cerut bani și îl putem condamna pentru trafic de influență, vei fi condamnat în limite de pedeapsă de la 5 la 10 ani pentru omorul dumitale, uite ce scrie la articolul 19".
Precizează că aceste lucruri le spune și cu indignare, întrucât la fond, inculpatul a fost întrebat în mod direct "domnule ți-a promis avocatul că o să fi judecat pe înjumătățirea limitelor de pedeapsă".
asemenea, arată că nu i-a promis niciodată clientului său așa ceva iar în faza respectivă nici nu a știut că toate aceste lucruri s-au desfășurat de către procurori, în secret.
Și-a formulat apărarea și a obținut respingerea recursului parchetului pe data de 05 iunie 2006, rămânând pedeapsa de bază de 10 ani închisoare.
Ulterior, recurentul contestator a formulat denunț, a fost audiat pe data de 29 martie 2006 și concomitent cu această situație i s-a oferit calitatea de martor protejat, aici apărând deja primul motiv de recurs.
Instanța de fond, arată în motivarea ei că această calitate de martor protejat ar fi primit-o în 2007, atunci când apărătorului ales al recurentului contestator, i s-a făcut comunicarea, în calitate de cabinet de avocatură.
Or, prin această adresă prezentată și depusă la dosar astăzi, vine DNA-ul și arată că din momentul în care recurentul contestator a dat declarația în data de 29 martie 2006, atunci a căpătat calitatea de martor protejat.
Precizează că faptul că i-a fost comunicat acest lucru apărătorului ales, cu un an mai târziu, nu are nicio legătură cu calitatea și tratamentul de martor protejat, pe care a dobândit-o în timpul procesului său.
Consideră că în continuare, se face o confuzie, d-nul procuror, la fond, a făcut mari "valuri", în sensul că l-a făcut să spună niște lucruri pe care nu le spune în instanță de obicei.
Legea martorului protejat 682 prin art.19 ar beneficia numai cel care denunță în aceeași materie în care el este arestat și condamnat, ceea ce consideră că este cu totul greșit.
Legiuitorul nu a dorit asta, cel care este condamnat sau în curs de condamnare pentru omor, să dezvăluie tot un omor.
Apreciază că legislația este foarte clară și se arată în art.2 pct.3 care sunt infracțiunile grave, fiind sintagma "astfel de infracțiuni".
Precizează că două sunt condițiile, în primul rând ca recurentul contestator să fie condamnat pentru infracțiune gravă, astfel cum sunt prezentate în textul de lege de la pct.3, el fiind condamnat pentru o infracțiune gravă, respectiv pentru omor.
Și a doua condiție este îndeplinită și anume ca el să furnizeze date și indicii care să conducă la arestarea și trimiterea în judecată a unui inculpat, pentru astfel de infracțiuni grave dar nu aceiași infracțiune pe care el a săvârșit-
Consideră că ne aflăm în prezența acestei situații, respectiv recurentul contestator condamnat pentru o infracțiune gravă - omor și denunță, fiind martor protejat pentru o altfel de infracțiune - de corupție, respectiv trafic de influență.
Apreciază că ambele condiții puse de lege, sunt îndeplinite.
Și a treia condiție prevăzută de lege, așa cum se arată și în doctrina pe care a anexat-o cererii sale, este îndeplinită și anume faptul că acest denunț și calitatea de martor protejat, au fost dobândite până când propria-i cauză să rămână cu o condamnare definitivă.
Solicită a se observa că ne aflăm în situație prevăzută de art.461 lit."d" Cod procedură penală și anume temeiul de contestație la executare atunci când pe parcursul executării apar fie grațiere, fie amnistie, fie un incident care conduce la modificarea pedepsei.
Textul de la art.19 arată că "atunci când este aplicabil, el face să se înjumătățească limitele de pedeapsă, nu pedeapsa aplicată".
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și să se constate de către instanță că ne află în situația de la art. 19 din Legea nr.628/2002, a martorului protejat și să diminueze pedeapsa corespunzător limitelor noi, înjumătățite, adică pentru infracțiunea de omor de la 5 la 10 ani.
Procurorul,având cuvântul, precizează că într-adevăr cauza pe care instanța o are de analizat și pentru care trebuie să dispună o soluție în consecință, este o situație inedită pentru Curtea de APEL CONSTANȚA.
Însă, analizând condițiile prevăzute de art.19 din legea nr.628/2002, privind protejarea martorului, consideră că ar fi inaplicabil textul dacă ne-am raporta numai la infracțiunea pentru care inculpatul este condamnat definitiv în acest moment.
Avându-se în vedere adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care face precizări concrete cu privire la data când s-a născut dreptul acestui și calitatea de martor protejat, apreciază că raportat la această dată, la data când a rămas definitivă soluția de condamnare în cauza în care a primit o pedeapsă de 10 ani închisoare, pedeapsă pentru o infracțiune gravă, sunt îndeplinite condițiile de la art.461 lit."d" Cod procedură penală, în sensul că ne aflăm în fața unei condiții de micșorare a pedepsei, existând un incident ivit cu ocazia executării acesteia, fiind îndeplinite și prevederile art.19 privind protecția martorilor, cererea este întemeiată.
Pe cale de consecință, solicită casarea soluției pronunțate de instanța de fond, iar pe fondul cauzei, admiterea recursului, casarea soluției și rejudecând, analizând toate aceste împrejurări, avându-se în vedere că ne aflăm într-o cauză care nu este susceptibilă de apel, pronunțarea unei hotărâri în sensul reducerii pedepsei în mod corespunzător.
Recurentul contestator, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.148 din data de 18 martie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art.461 al.1 lit.d)pr.pen;
A respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul contestator -deținut în Penitenciarul Poarta Albă,jud.C,privind pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sent.pen.nr.787/09.12.2004 a Tribunalului Constanța,modificată prin dec.pen.nr.301/P/30.11.2005 a Curții de APEL CONSTANȚA,rămasă definitivă prin dec.pen.nr.3571/05.06.2006 a
În baza art.192 al.2 pr.pen;
A obligat condamnatul contestator la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 17 decembrie 2008 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- contestația la executare formulată de condamnatul - deținut în Penitenciarul Rahova B,prin apărător,în temeiul art.461 al.1 lit.d)pr.pen.prin care a solicitat să se facă aplicarea disp.art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecția martorilor,și reducerea la Jap edepsei de 10 ani închisoare în a cărei executare se află în prezent.
În susținerea contestației s-a arătat de către condamnat,prin apărător,că se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.787/09.12.2004 a Tribunalului Constanța,modificată prin decizia penală nr.301/P/30.11.2005 a Curții de APEL CONSTANȚA,rămasă definitivă prin decizia penală nr.3571/05.06.2006 a B,pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.174-175 lit.i)pen. și art.279 al.3 pen.ambele cu aplic.art.33 lit.-a)pen.
În cursul judecării dosarului, inculpatul a formulat un denunț la data de 29.03.2006 în dosar nr.83/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție și ulterior a fost audiat în calitate de martor.
Declarațiile condamnatului consemnate la datele de 29.03.2006 și respectiv de 31.10.2006 au furnizat informații esențiale de natură a contribui la tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea unor infracțiuni grave de către persoana denunțată,așa cum sunt definite aceste noțiuni de către disp.art.2 lit.h)din Legea nr.682/2002 privind protecția martorilor.
În considerarea acestor aspecte, s-a solicitat să se admită contestația la executare formulată și să se facă aplicarea disp.art.19 din Legea nr.682/2002privind protecția martorilor,reducându-se la J limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care a fost judecat și pe cale de consecință reducerea la Jap edepsei rezultante aplicate și în a cărei executare se află în prezent.
S-a depus la dosar adresa din data de 14.03.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție-Secția de Combatere a Corupției.
Analizând actele și lucrările dosarului,prin prisma dispozițiilor invocate,instanța reține cele ce urmează:
Prinsentința penală nr.787/09.12.2004 a Tribunalului Constanța(dosar nr.186/2003)inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoareși 3 ani pedeapsa complementară,pentru săvărșirea infracțiunilor prevăzute de art.174-175 lit.i)pen-(18 ani închisoare)și de art.279 al.3 lit.a)pen(4 ani închisoare),ambele cu aplic.art.33 lit.a)pen.
Prindecizia penală nr.301/P/30.11.2005 a Curții de APEL CONSTANȚA(dosar nr.129/P/2005)s-a admis apelul declarat de inculpat,s-a desființat în parte sent.pen.nr.787/2004 a Tribunalului Constanța și rejudecându-.se cauza s-a dispus reducerea pedepsei aplicate în baza art.174 -175 lit.i)pen.cu aplic.art.74-76 pen.de la 18 ani închisoare la 10 ani închisoare și a pedepsei aplicate în baza art.279 al.3 pen cu aplic.art.74-76 pen.de la 4 ani la 2 ani închisoare,iar în baza art.33 lit.a)pen.s-au contopit pedepsele,stabilindu-.se ca inculpatul să execute pedeapsa de 10(zece )ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară.
Prindecizia penală nr.3571/05.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție(dosar nr-) au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA și de inculpatul.
Din adresa nr.83/P/2006 datată 14.03.2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție-Secția de Combatere a Corupției,reiese că numitul îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art.19 din Legeanr.682/2002 privind protecția martorilor,având calitatea de martor în sensul art.2 lit.a)pct.1 din această lege,faptele cu privire la care a furnizat informații esențiale,de natură a contribui la tragerea la răspundere penală a inculpatului în dosar nr.83/P/2006 al Direcției Naționale Anticorupție,fiind infracțiuni grave,astfel cum sunt definite de disp.art.2 lit.h)din Legea nr.682/2002 (respectiv infracțiuni de corupție).
S-a mai precizat în cuprinsul adresei că a fost audiat în calitate de martor în dosarul nr.83/P/2006 al la datele de29.03.2006și respectiv la31.10.2006.
Potrivit art.19 din Legea nr.682/2006 persoana care are calitatea de martor în sensul art.2 lit.a)pct,1 și 2 și care a comis o infracțiune gravă,iar în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni,beneficiază de reducerea la Jal imitelor pedepselor prevăzute de lege.
Se constată că a dobândit calitatea de martor în sensul Legii nr.682/2006,art.2 lit.a)pct.1 și 2,la data de14.03.2007,când i s-a și recunoscut această calitate,deci după condamnarea sa la pedeapsa de 10 ani închisoare,hotărârea de condamnare rămânând definitivă la data de05.06.2006,astfel că nu are vocație de a beneficia de dispozițiile.legii mai sus menționate.
Împrejurarea că a fost ascultat în calitate de martor la datele de 29.03.2006 și respectiv de 31.10.2006 în dosar nr.83/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție-Secția de Combatere a Corupției nu i-a conferit în mod automat și calitatea de martor cu o calitate specială.
Pe de altă parte,se mai observă că intenția legiuitorului în redactarea textului de la art.19 a fost în sensul de a încuraja oferirea de informații organelor judiciare de către persoane cercetate în legătură cu infracțiuni grave,privind comiterea aceleiași infracțiuni de către alte persoane sau a unor alte infracțiuni dar care au legătură cu infracțiunea pentru care sunt cercetați.
Se constată că între infracțiunile pentru care a fost cercetat și condamnat respectiv de omor calificat și nerespectarea regimului armelor și munițiilor,fapte comise la 11/12.08.2002, și infracțiunile de corupție,aflate în cercetarea DNA și în care a avut calitatea de martor nu există nicio legătură,astfel că se apreciază că petentul nu poate avea vocație la beneficiul acordat de textul art.19 din Legea nr.682/2002.
Reținerea aplicabilității prevederilor art.19 din Legea nr.686/2002 se face numai în legătură cu infracțiunile comise de inculpat și nicidecum privind alte fapte.
Împotriva sentinței penale nr.148 din 18 martie 2008 a Tribunalului Constanța, a declarat recurs condamnatul contestator, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivul de recurs, se solicită casarea sentinței penale recurate și rejudecând să se admită contestația la executare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, din probele dosarului se constată următoarele:
La data de 17 decembrie 2007, în baza art.461 pct.1 lit."d" Cod procedură penală, recurentul a formulat contestație la executare, solicitând micșorarea pedepsei de 10 ani închisoare, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3571 din 05.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât aceasta beneficiază de prevederile din art.19 din Legea nr.682/2002, dând informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la un una dintre infracțiunile de trafic de influență pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
În temeiul art.461 al.1 lit."d" Cod procedură penală, în calea contestației la executare poate fi invocată orice cauză de micșorare a pedepsei, cu condiția ca aceasta să se ivească în cursul executării pedepsei. Aplicarea prevederilor din art. 19 din Legea nr.682/2002 "potrivit cărora persoane care au calitatea de martor în sensul acestei legi și care a comis o infracțiune gravă, iar înainte sau în timpul urmăririi penale ori al judecății, denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni, beneficiază de reducerea la Jal imitelor pedepsei prevăzute de lege" nu poate fi invocată pe calea contestației la executare, neîndeplinindu-se niciunul dintre cazurile prevăzute de art.461 al.1 Cod procedură penală. Prevederile din art.19 din Legea nr.682/2002 pot fi invocate numai cu ocazia soluționării pe fond a cauzei pentru a se aprecia dacă în raport cu denunțul formulat s-au putut descoperi și trage la răspundere penală persoanele care au săvârșit infracțiunile grave arătate de către denunțător, iar nu în calea contestației la executare, după ce denunțătorul a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă și se află în executarea pedepsei.
Pe calea contestației la executare se poate constata numai cauza sau incidentul care conduce la stingerea sau micșorarea pedepsei, neputându-se modifica hotărârea definitivă, prin pronunțarea unei alte soluții.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, se va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.192 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la 40 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de condamnatul - deținut în Penitenciar Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.148 din data de 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 40 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 2 ex.
Data: 12.05.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
14 mai 2008
CĂTRE,
PENITENCIARUL POARTA ALBĂ
În conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. 3 Cod procedură penală, vă comunicăm copia deciziei penale nr. 214/P din 29 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, în dosarul penal cu numărul sus menționat, privind pe condamnatul,fiul lui și, născut la data de 25.12.1973.
GREFIER,
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure, Valentin Iancu
