Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Militara
| Comentarii |
|
CURTEA MILITARA DE APEL BUCUREȘTI
RECURS
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 22
Ședința publică de la21 mai 2008
Curtea Militară de Apel compusă din:
PREȘEDINTE: colonel magistrat
JUDECĂTOR: colonel magistrat
JUDECĂTOR: colonel magistrat
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B împotriva sentinței nr.18 din 17 martie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Militar Teritorial B, intimat - condamnat fiind.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror militar colonel magistrat din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel.
Grefier a fost.
La apelul nominal a răspuns intimatul - condamnat aflat în stare de deținere (arestat în altă cauză) asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr.-.
Procedura îndeplinită.
Grefierul a făcut referatul cauzei și a arătat că prin sentința recurată, în baza dispozițiilor art.462 pr.pen. s-a respins contestația la executare înregistrată la Judecătoria Timișoara - declinată la Tribunalul Militar Teritorial - și s-a constatat că aceasta nu a fost scrisă și nici însușită de condamnatul.
Deoarece nu au fost formulate cereri sau ridicate excepții, președintele completului a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul.
Procurorul militar a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât judecarea cauzei s-a făcut în absența condamnatului aflat în stare de deținere, contrar dispozițiilor art.460 alin.2 pr.pen. modificat prin nr.OUG109/2003 precizând că potrivit acestor norme, judecata nu poate avea loc decât în prezența condamnatului când acesta se află în stare de deținere; de altfel, în soluția criticată au fost nesocotite și dispozițiile art.197 alin.2 pr.pen. apreciind că acestea sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, întrucât se referă la prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea lui de către apărător; totodată reprezentantul parchetului militar a invocat și dispozițiile art.314 pr.pen. în sensul că judecata nu poate avea loc decât în prezența inculpatului când acesta se află în stare de deținere, iar aducerea sa la instanță este obligatorie.Față de aceste motive, procurorul militar a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate în temeiul art.3859pct.5 pr.pen. și rejudecarea cauzei.
Apărătorul intimatului - condamnat a pus concluzii de respingere a recursului, apreciind sentința recurată ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Intimatul - condamnat având cuvântul a arătat că nu își însușește contestația la executare, care nu îi aparține, întrucât nu a formulat o asemenea acțiune.
CURTEA
constată că prin cererea înregistrată la nr- din 5 octombrie 2007 la Judecătoria Timișoara, o persoană care și-a declinat numele, născut la data de 27 octombrie 1969, fiul lui și, condamnat la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie și deținut în " T" a formulat contestație la executare în temeiul art.461 proc.pen. cu privire la pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.11475/2006 a Judecătoriei Timișoara; în cerere a solicitat expres ca să fie prezent în instanță.
La data de 10 decembrie 2007, prezent în instanță, în ședință publică, deținutul, prin declarație semnată personal (fila 21) a arătat că "nu a formulat prezenta contestație la executare și nici nu înțelege să și-o însușească".
La aceeași dată prin sentința penală 2630, Judecătoria Timișoara și-a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului Militar Teritorial B.
Instanța militară a înregistrat cauza la nr- și prin sentința nr.18/17.03.2008, în baza art.462 proc.pen. a respins contestația la executare "constatând că aceasta nu este formulată și nici însușită de condamnat" (mențiune făcută atât în dispozitiv cât și în minută, deși legal ar fi trebuit ca judecătorul cauzei să consemneze una din modalitățile de respingere prevăzute de lege: nefondată sau neîntemeiată, inadmisibilă, tardivă).
În motivarea sentinței s-a arătat că din declarația dată în fața instanței civile rezultă că nu a formulat prezenta contestație la executare și nici nu și-o însușește, iar din memoriile aflate la filele 8 și 9 din dosarul Tribunalului Militar Teritorial B reiese că nu el a formulat cererea și solicită să nu mai fie citat și nici adus la instanță.
Judecătorul militar studiind actele enumerate și după ce a făcut o "comparare vizuală a memoriilor înaintate de condamnat cu cererea inițială adresată judecătoriei constatând că există o evidentă diferență de scris" (mențiune făcută la fila 3 a sentinței) a tras concluzia că "acțiunea judecătorească" - termen folosit numai în procesele civile - nu aparține condamnatului.
Împotriva sentinței a declarat recurs Parchetul militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B care - în scris - a solicitat casarea hotărârii și conform art.38515lit.d) raportat la art.3856alin.(3) proc.pen. rejudecarea cauzei, în prezența condamnatului aflat în stare de arest motivând că la prima instanță nu au fost respectate dispozițiile art.291 alin.(8) și art.314 proc.pen. pentru că la judecată arestatul nu a fost prezent; oral reprezentantul parchetului militar a susținut că nu au fost respectate nici dispozițiile art.460 alin.(2) pr.pen.
La soluționarea cauzei Curtea a avut în vedere dispozițiile art.3856alin.(3) proc.pen. referitoare la efectul devolutiv al recursului ținând seamă că hotărârea atacată în prezent nu poate fi apelată.
Deși motivarea în drept a parchetului militar este greșită - atât în ceea ce privește aplicarea art.38515lit.d) proc.pen. cât și a art.291 alin.(8) și 314 proc.pen. - recursul va fi admis deoarece situația de fapt impune această soluție.
Astfel, din probele administrate în cauză necesare pronunțării deciziei și anume hotărârea Tribunalului Militar Teritorial B - partea introductivă - rezultă că la data pronunțării sentinței nr.18/17 martie 2008, arestatul (indiferent că și-a însușit sau nu contestația) a lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată - pagina 1, paragraful 4; indiferent de dorința și propunerea petentului, de diferența scrisurilor, de memoriile acestuia, judecătorul care a pronunțat hotărârea trebuia să soluționeze cauza și să se pronunțe numai în prezența condamnatului.
În analiza recursului Curtea a constatat că nu este inculpat ci condamnat, din punct de vedere procedural fiind diferențe; astfel, s-au avut în vedere dispozițiile art.460 alin.(2) proc.pen. - nerespectate de prima instanță - conform cărora "condamnatul arestateste adus la judecată" și nu cele invocate de procurorul militar care - art.291 alin.(8) și 314 proc.pen. - prevăd căinculpatul arestattrebuie să fie prezent la judecarea cauzei. În atare situație s-a apreciat că - deși s-a făcut dovada căcitareaa fost efectuată -proceduracu nu a fost îndeplinită, pentru că acesta a lipsit la judecată deșiera obligatorie prezența lui.
Într-o apreciere succesiv-logică, instanța de recurs a constatat că au fost încălcate prevederile art.197 alin.(2) proc.pen. în sensul că mențiunile relative la dispozițiile legale încălcate duc la nulitatea actului, ceea ce conduce la concluzia că - dacă actul (hotărârea atacată) este nul - acea cauză trebuie rejudecată, dar nu de instanța de control judiciar - așa cum a solicitat procurorul militar - ci conform art.38515alin.(2) lit.c) proc.pen. de însăși instanța a cărei hotărâre a fost casată.
În atare situație, așa cum s-a arătat mai sus, față de dispozițiile art.460 alin.(2) proc.pen. de aspectul că este condamnat și arestat, de faptul că acesta nu a fost adus în fața instanței, Curtea constată că judecata în fond nu a fost desfășurată conform cerințelor legii, motive pentru care va fi admis recursul parchetului militar, va fi casată sentința și se va dispune rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâri a fost casată.
Împrejurarea consemnată la Tribunalul Militar Teritorial B referitoare la voința petentului - chiar dacă este corect apreciată - trebuie judecată subsecvent, adică după verificarea aspectelor procedurale - dirimante - și ulterior analizată ca o chestiune care vizează fondul.
Față de cele menționate, în urma examinării și din oficiu se constată că motivele de recurs invocate - deși în drept greșit încadrate - sunt întemeiate, că sentința atacată nu este legală - deși pare temeinică - și că există motivul de casare invocat mai sus, fapt pentru care conform art.38515pct.2 lit.c) proc.pen. va fi casată hotărârea atacată și cauza trimisă spre rejudecare la Tribunalul Militar Teritorial B.
Articolul 38517alin.(4) cu referire la art.383 alin. (3) proc.pen. stabilesc obligații în sarcina instanței de trimitere; astfel se va stabili că ultimul act procedural rămas valabil este încheierea de ședință din 18 februarie 2008 (fila 18 dosar nr- al Tribunalului Militar Teritorial B ).
În raport de soluția ce va fi adoptată și văzând dispozițiile art.192 alin.(3) proc.pen. cheltuielile juduiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi achitat din fondul Ministerului Justiției către Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite recursul declarat de Parchetul militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B împotriva sentinței nr.18/17 martie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Militar Teritorial B, intimat -condamnat fiind (arestat în altă cauză).
Casează sentința recurată și conform art.38515alin. (1) pct.2 lit.c) raportat la art.3859alin.(1) pct.5, cu referire la art.460 alin.(2) și art.197 alin.(2) proc.pen. dispune rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâri a fost casată, căreia îi trimite dosarul.
Ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul la instanța de fond conform art.38517alin.(4) cu referire la art.383 alin.(3) proc.pen. este încheierea de ședință din 18 februarie 2008.
Conform art.192 alin.(3) proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 40 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiție către Baroul București - Serviciul de Asistență juridică.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Colonel magistrat Colonel magistrat Colonel magistrat
Grefier,
Red.BC/28.05.2008
Tehred./28.05.2008
Jud.Fond.HM
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
