Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 238/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori-
DOSAR NR. -
DECIZIA PENALĂ NR. 238/R/2008
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura Mihaela
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș
Procuror:
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului penal declarat de contestatoarea recurentă SC GENERAL IMPORT EXPORT SRL împotriva deciziei penale nr. 216/R din 24 martie 2006, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr. 326/P/2006, având ca obiect contestație la executare, potrivit prevederilor art. 461 Cod procedură penală.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17 aprilie 2008, consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 24 aprilie 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației la executare de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 77 din 8 februarie 2005, pronunțată de Judecătoria Aleșd, în baza art. 14, 15 și 346 Cod procedură penală, raportat la art.998, 999 și 1000 alin.3 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și în consecință, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente C General Import-Export SRL să plătească părții civile, suma de 248.281.340 lei, precum și suma de 2002 Euro, ambele cu titlu de daune materiale.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC General Import - Export SRL să plătească părții civile 18.000 Euro cu titlu de daune morale, respingându-se restul daunelor morale solicitate.
Inculpatul a mai fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente C General Import Export SRL O să plătească părții civile o prestație bănească lunară de 2.863.008 lei, începând cu data de 16.07.2002 și până la zi, în continuare lunar până la încetarea stării de nevoie a părții civile.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente C General Import - Export SRL O, să plătească anual părții civile contravaloarea unui cărucior cu rotile ( scaun cu rotile ) până la încetarea stării de nevoie.
S-a respins cererea părții civile privind obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata a trei sejururi anual, împreună cu însoților la Spitalul de Recuperare.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea părții responsabilă civilmente SA - Sucursala O privind constituirea de parte civilă în cauză, împotriva inculpatului .
S-a respins ca neîntemeiată cererea părții responsabile civilmente C General Import - Export SRL O privind obligarea sa în solidar cu partea responsabilă civilmente C Asigurarea Românească SA -, Sucursala B, la plata despăgubirilor civile stabilite în cauză.
S-a constatat că partea civilă s-a împăcat sub aspectul laturii civile a cauzei cu inculpatul
HGA fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente General Import - Export SRL O să plătească părții civile 10.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 17.01.2002, în jurul orelor 10,30, inculpatul împreună cu partea vătămată, ambii angajați ai C SA, E Aleșd, au efectuat lucrări de demontare a becurilor ( ghirlandelor ) din fața Primăriei orașului Aleșd, cu ajutorul autospecialei " scară hidaulică metal car " cu număr de înmatriculare BH-59 -. era parcată de inculpatul G pe partea carosabilă a DN 1, E - 60, aproximativ 15 de o trecere de pietoni, fără a exista semne rutiere de presemnalizare a lucrării, fiind pornite doar luminile de avarii ale autospecialei.
După demontarea becurilor, partea vătămată a început manevra de coborâre pe autoscară, iar în acel moment din direcția O - C, a apărut un autotren marca VOLVO cu nr. BH- 2850 proprietatea C Import - Export SRL O, condus de inculpatul . Acesta, necorelând viteza la condițiile atmosferice și de trafic, a intrat în depășirea autospecialei și, din cauza balansului vagonului, a atins colțul din partea a scării, pe care cobora partea vătămată, cu colțul semiremorcii.
În momentul impactului scara a intrat în balans, astfel că partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut pe solul înghețat de la o distanță de circa 3- 4 metri. În urma accidentului partea vătămată a suferit grave leziuni, pentru vindecarea cărora au fost necesare 120 zile îngrijiri medicale, rămânând cu sechele permanente. În prezent partea vătămată este imobilizat în cărucior cu rotile, având pierdută în totalitate capacitatea de muncă.
S-a mai reținut că, cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate, au fost suportate de unitatea angajatoare C SA iar S B nu s-a constituit parte civilă în cauză.
La vremea respectivă partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală 1.000.000.000 lei, din care 700.000.000 lei daune morale și 300.000.000 lei daune materiale, solicitând și obligarea inculpatului la plata unei sume lunare echivalente cu diferența între veniturile lunare ce le-ar fi realizat dacă nu s-ar fi produs accidentul și pensia de invaliditate actuală.
Latura civilă a cauzei a fost disjunsă la vremea respectivă, apreciindu-se că probatoriul administrat sub acest aspect nu era în măsură să asigure o justă rezolvare a acțiunii civile, iar o suplimentare a probațiunii cu privire la această
latură a procesului penal ar fi însemnat tergiversarea soluționării acțiunii penale, care era lămurită din toate punctele de vedere.
Pe parcursul soluționării acțiunii civile, partea civilă și-a precizat pretențiile civile în sensul că a solicitat obligarea inculpaților să-i plătească 248.281.340 lei și suma de 2002 Euro cu titlu de daune materiale, și 1.500.000.000 lei daune morale, menținându-și cererea cu privire la plata unei sume lunare echivalente cu diferența dintre veniturile lunare de la data accidentului și venitul lunar actual ( 21).
La termenul din 01.02.2005 partea civilă prin avocatul său, a precizat din nou cuantumul daunelor morale, solicitând obligarea inculpatului la 1.000.000 Euro.
La același termen de judecată, inculpatul G prin avocatul său ales, a făcut dovada că s-a împăcat cu partea civilă, care a declart în fața Notarului Public că nu are și nu va avea față de acest inculpat nici un fel de pretenție de natură civilă (despăgubiri ) în urma accidentului din data de 17.01.2002 petrecut pe raza localității Aleșd ( declarație autenfiricată sub nr.2107/27.09.2002 ).
În aceste condiții, instanța a constatat că partea civilă s-a împăcat sub aspectul laturii civile a cauzei, cu inculpatul
HGÎn ce-l priveșete pe inculpatul, față de acesta acțiunea civilă promovată de partea civilă s-a reținut că este în parte întemeiată și a fost admisă ca atare.
Despăgubirile materiale solicitate de partea civilă au fost dovedite în totalitate prin înscrisurile depuse la dosar și prin declarațiile martorilor și. Astfel, din declarațiile celor doi martori, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, s-a reținut că pe perioada spitalizării părții civile, în perioada 17.01.2002 - 08.02.2002, precum și în perioada internărilor anterioare ( 40 zile în total ), martorul a efectuat zilnic curse pe ruta - O, transportând un însoțitor pentru partea civilă, primind câte 300.000 lei pentru fiecare transport, ceea ce înseamnă câte 600.000 lei pe zi. Același martor a mai primit de la mama părții civile încă 150.000lei pe zi, pentru diferite deplasări cu mașina prin O în interesul părții civile. Pe parcursul celor 40 de zile de spitalizare martorul a primit zilnic de la mama părții civile 250.000 lei pentru a-i cumpăra acestuia din urmă diferite alimente, fructe, sucuri și pentru a-i aduce mâncare caldă, pe care o pregătea soția martorului.
Același martor a mai susținut că, familia părții civile a făcut alte cheltuieli cu spitalizarea părții civile, în jur de 30.000.000 lei.De asemenea, familia părții civile a efectuat unele investiții cu caracter special strict necesare părții civile datorită situației acesteia, respectiv, baie specială cu toate accesoriile necesare, în valoare de 30.000.000 lei, instalație de încălzire centrală pentru casa părții civile, evaluată de martor la 70.000.000 lei, mobilier special adaptat nevoilor părții civile, în valoare de 25.000.000 lei. În mare parte aceste cheltuieli rezultă și din declarația martorului ( 17- 18 -dosar instanță- supliment ), totalizându-se o sumă de 189.000.000 lei. Diferența până la suma de 248.281.340 lei a fost dovedită prin înscrisurile depuse la dosar la 114 - 4.268.740 lei, fila 115 - 1.680.000 lei, fila 116 - 480.000 lei, fila 117 - 1.680.000 lei, fila 118 -480.000 lei, toate acestea reprezentând contravaloarea consultațiilor și serviciilor medicale ulterioare accidentului, la fila 119- 40.574.121 lei reprezentând contravaloarea unor bunuri cumpărate de partea civilă pentru nevoi personale, la fila 120 - 6.899.000 lei cu acceași destinație. Totalizând aceste sume cu sumele dovedite prin declarațiile martorilor, apar ca fiind dovedite daunele materiale solicitate de partea civilă în sumă de 248.281.340 lei, suma de 2002 Euro s-a apreciat de asemenea ca dovedită, întrucât reprezintă contravaloarea celor trei cărucioare, ( scaun cu rotile, scaun duș toaletă ), recomandate de medical specialist prin rețeta de la fila 120 și evaluată de firma de specialitate ( fila 121).
În consecință, în baza art. 14, 15 și 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 și 1000 alin.3 Cod civil, instanța l-a obligat pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente C General Import- Export SRL O ( unitatea la care a fost angajat inculpatul la data accidentului și pentru care efectua transportul de marfă cu autotrenul implicat în accident), să plătească părții civile, sumele arătate mai sus, respective 248.281.340 lei și 2002 Euro, cu titlu de daune materiale.
Privitor la daunele morale solicitate de aceeași parte civilă, instanța a apreciat că acestea sunt admisibile doar în parte, suma de 1 milion Euro fiind considerată exagerată. Este de necontestat că urmare accidentului de circulație, partea civilă a trăit experiențe traumatizante, iar suferințele sale fizice și psihice au existat și vor exista și pe viitor, o perioadă nedeterminată de timp, datorită invalidității permanente în care se află. Lipsirea sa de unele dintre cele mai elementare și mărunte nevoi sau "plăceri " cum le-a calificat în constituirea de parte civilă, justifică abordarea unor daune morale ca o modalitate de a face mai acceptabile condițiile de viață alterate.
În consecință, instanța l-a obligat pe inculpatul în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente la plata sumei de 18.000 Euro cu titlu de daune morale în favoarea părții civile, restul daunelor morale urmând a fi respinse.
Întrucât la data accidentului de circulație partea civilă era angajat la C SA și beneficia de o indemnizație lunară corespunzătoare pregătirii și calificării sale profesionale în sumă de 5.349.341 lei ( venit lunar net - 56), iar pensia actuală, respective indemnizația pentru persoană cu handicap este de 2.486.333 lei, după cum rezultă din cuponul de pensie depus la dosar, emis de Casa Județeană de Pensii B, instanța a apreciat ca întemeiată cererea părții civile de abordare, lunar a diferenței dintre aceste venituri, astfel că l-a obligat pe inculpatul în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente să plătească părții civile o prestație bănească lunară de 2.863.008 lei, începând cu data de 16.07.2002, dată la care acesta s-a pensionat de invaliditate și până la zi, iar apoi în continuare în fiecare lună până la încetarea stării de nevoie a părții civile.
Datorită invalidității permanente a părții civile și datorită uzurii firești la care sunt supuse cărucioarele cu rotile folosite de acesta în decursul timpului, instanța a admis cererea părții civile privind obligarea inculpatului în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente de a-i plăti anual contravaloarea unui cărucior cu rotile până la încetarea stării de nevoie.
Instanța de fond a respins cererea părții civile privitor la obligarea inculpatului la plata a trei sejururi anuale împreună cu un însoțitor la Spitalul de Recuperare din, întrucât aceste sejururi nu pot fi prezumate ci trebuiesc dovedite prin recomandări ale medicilor de specialitate, an de an, până la încetarea stării de nevoie.
De asemenea, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de partea responsabilă civilmente Nord SA - Sucursala O de constituire de parte civilă în cauză împotriva inculpatului privind cheltuielile de spitalizare a părții civile. Cu privire la aceasta, instanța a apreciat că această parte responsabilă civilmente trebuie să se adreseze cu o acțiune civilă separată la instanța civilă competentă potrivit legii, calitatea părților din cauza de față excluzând posibilitatea admiterii cererii în procesul penal.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea părții responsabile civilmente C General Export - Import O, de obligare în solidar cu celelaltă parte responsabilă civilmente introdusă în cauză, respective - Sucursala B, la plata despăgubirilor civile stabilite în cauză, apreciind că răspunderea asiguratorului poate exista dosar în limitele contractului de asigurare, neputând fi obligat asiguratorul în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile în procesul penal, neexistând un raport de prepușenie între asigurator și inculpat. Partea responsabilă civilmente Aaf ost citată în proces, doar pentru a- fi opozabilă hotărârea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat apel inculpatul, partea responsabilă civilmente C General Import - Export SRL O și partea civilă, solicitând admiterea căii de atac formulată, casarea hotărârii, iar cu ocazia rejudecării a se pronunța o soluție legală și temeinică în cauză.
În motivarea apelului declarat, C General Impot - Export a solicitat înjumătățirea cuantumului despăgubirilor civile și morale pe care trebuie să le suporte în solidar cu cu inculpatul, în concordanță cu gradul de vinovăție al coinculpaților în săvârșirea infracțiunii, obligarea la plată și a asiguratorului C Asigurarea Românească - SA
O alături de ea și de prepusul său, pentru suportarea despăgubirilor civile și morale față de partea civilă.
Inculpatul în apelul declarat, a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor civile pe care a fost obligat să le plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente, în sensul înjumătățirii acestora proporțional cu culpa stabilită de prima instanță, precum și obligarea asiguratorului -SA O în solidar cu inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata de despăgubiri în limita contractului de asigurare, invocându-se de asemenea că, daunele materiale acordate în sumă totală de 248.281.340 lei nu au fost în totalitate dovedite, iar unele sume bănești acordate de instanța de fond în favoarea părții civile sunt nejustificate și nelegale, cum ar fi suma de 30.000.000 lei reprezentînd "alte cheltuieli de spitalizare ", suma de 2002 Euro la care a fost obligat s-o plătească părții civile, a considerat că este neîntemeiată, având în vedere că această sumă a fost achitată de către CAO. Cu ocazia susținerii orale a apelului, inculpatul a invocat că, în mod nelegal a fost obligat de către instanța de fond să plătească anual părții civile contravaloarea unui cărucior cu rotile, în contextul în care nu s-a făcut dovada faptului că un astfel de cărucior se uzează în decursul unui an de zile, impunându-se automat înlocuirea lui.
În apelul declarat de partea civilă, s-a solicitat majorarea daunelor morale pe care inculpatul a fost obligat să le plătească în favoarea sa, la suma de 1 milion euro, arătând în motivare că, suma 18.000 Euro stabilită de prima instanță este minimă, nu reflectă gravitatea handicapului ce i-a fost cauzat, care a determinat excluderea sa socială, imposibilitatea de a se deplasa, altfel decât într-un cărucior cu rotile și cu însoțitor, fiind traumatizat psihic pentru totdeauna, neputându-se bucura la vârsta de 30 de ani de beneficiile vieții.
Prin decizia penală nr.372/A din 14 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr.1673/2005, Tribunalul Bihor, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul penal declarat de partea civilă recurentă.
În baza art. 379 pct. 2 lit.a Cod procedură penală, a fost admis apelul penal declarat de inculpatul și partea responsabilă civilmente C General Import - Export SRL O împotriva sentinței penale nr. 77 din 8.02.2005 pronunțată de Judecătoria Aleșd care a fost modificată în sensul că:
S - au înlăturat dispozițiile privind obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente C General Import - Export SRL O, la plata contravalorii unui cărucior cu rotile în favoarea părții civile și în consecință, a fost respinsă cererea părții civile privind obligarea inculpaților în
solidar, respective fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata anuală a contravalorii unui cărucior cu rotile, până la încetarea stării de nevoie.
S-a înlăturat dispoziția instanței privind împăcarea intervenită, sub aspectul laturii civile, între inculpatul G și partea civilă.
A fost reformată dispoziția instanței privind acordarea despăgubirilor materiale, în sensul că, au fost reduse parte din aceste despăgubiri, de la suma de 248.281.340 lei la suma de 151.061.861 lei, sens în care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente C General Import - Export SRL O și deasemenea în solidar cu inculpatul G în solidar cu partea responsabilă civilmente C Nord A - Sucursala O, la plata sumei de 151.061.861 lei, precum și a sumei de 2002 Euro, ambele cu titlu de daune materiale, în favoarea părții civile.
S- reformat dispoziția instanței privind acordarea daunelor morale, în sensul că a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente C General Import - Export SRL O și în solidar cu inculpatul G în solidar cu partea responsabilă civilmente C Nord A - Sucursala O, să plătească părții civile 18.000 Euro, cu titlu de daune morale, respingându-se restul daunelor morale solicitate.
Au fost reformate dispozițiile privind acordarea de despăgubiri periodice lunare, în sensul că a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente General Import - Export SRL O și de asemenea în solidar cu inculpatul G și partea responsabilă civilmente C Nord A - Sucursala O, să plătească părții civile o prestație bănească lunară de 2.863.008 lei, începând cu data de 16.07.2002 și până la zi și în continuare, până la încetarea stării de nevoie.
A fost reformată dispoziția privind acțiunea civilă având ca obiect plata a trei sejururi anuale la Spitalul de Recuperare, în sensul că, s-a respins cerererea părții civile privind obligarea inculpaților și G în solidar, ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente corespunzătoare, la plata contravalorii celor trei sejururi anuale, împreună cu însoțitor, la Spitalul de Recuperare.
A fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile, la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, de la 10.000.000 lei la 5.000.000 lei, iar în baza art.193 Cod procedură penală a fost obligat și inculpatul G în solidar cu partea responsabilă civilmente C Nord A - Sucursala O, la plata sumei de 5.000.000 lei, în favoarea aceleiași părți civile.
Au fost menținute restul dispozițiunilor sentinței apelate.
A fost respinsă cererea părții civile privind acordarea de cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.97 din 30.03.2004 a Judecătoriei Aleșd, definitivă prin decizia penală nr.499/A/2004 a Tribunalului Bihor inculpații și G au fost condamnați la câte o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare fiecare, grațiată, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal, reținându-se culpa concurentă a acestora în proporție de 50 % fiecare în producerea evenimentului rutier din 17.01.2002, soldat cu vătămarea corporală gravă a părții civile.
Astfel, în mod nelegal, instanța de fond soluționând latura civilă a cauzei a luat act de împăcarea intervenită între partea civilă și inculpatul G, obligând în aceste împrejurări la plata de despăgubiri materiale și morale doar pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente C General Import - Export SRL O. S-a reținut de asemenea în apel, că, chestionată fiind asupra modului în care s-a împăcat cu inculpatul G, partea civilă a declarat în fața instanței că nu a primit de la acesta bani sau bunuri, prezentarea la notar în vederea semnării acelei declarații autentificate fiind determinată de relațiile de colegialitate între cei doi, ambii fiind anterior colegi de serviciu la C SA
În acest context, instanța de apel a apreciat că, în mod nelegal, instanța de fond a omis obligarea inculpatului G la despăgubiri în favoarea părții civile, în solidar cu inculpatul și de asemenea în solidar cu partea responsabilă SC SA O, în cadrul căreia acesta își exercita atribuțiile de serviciu în momentul producerii evenimentului rutier, împăcare despre care se face vorbire în hotărârea apelatăfiind lipsită de relevanță juridică.
Tribunalul, a reținut ca lipsite de temei, obligarea aceluiași inculpat în solidar cu partea responsabil civilmente la plata anuală a unui cărucior cu rotile în favoarea părții civile până la încetarea stării de nevoie, întrucât acest prejudiciu nu poate fi determinat în acest moment, iar câtă vreme nu se poate estima cu exactitate perioada de funcționare normală a unui astfel de cărucior, dispoziția instanței în sensul mai sus enunțat, este lipsită de temei legal.
Privitor la stabilirea daunelor materiale în sumă de 248.281.340 lei, instanța de apel a reținut că, parte din acestea au fost acordate fără suport probator, respectiv fără a exista un temei legal care să justifice includerea lor în categoria așa numitului " prejudiciu de agrement ". În concret, din depozițiile martorilor și, rezultă că în decursul a 40 zile de internare efectivă, s-a efectuat zilnic transportul unui însoțitor, precum și alte deplasări cu mașina în interesul părții civile ( context în care cheltuielile în acest sens s-au ridicat la 750.000 lei/zi ), iar pe de altă parte, cheltuielile ocazionate de asigurarea unei supraalimentații corespunzătoare s-au ridicat la 250.000 lei/zi, așadar, în total40.000.000 lei.Față de aceste împrejurări, celelalte aspecte relatate de martorul ( fila 17 dosar ) potrivit cărora pe parcursul internărilor s-au mai efectuat și alte cheltuieli cu ocazia spitalizării cu
medicii și asistentele, în jur de 30.000.000 lei, nu pot constitui temei al acordării acestei sume de bani în contextul în care, pe de o parte, martorul nu a dezvăluit sursa de la care a aflat că s-ar fi impus efectuarea acestor cheltuieli, iar pe de altă parte, afirmația este mult prea generală pentru a justifica obligarea inculpaților la plata acestor daune materiale.
S-a reținut de asemenea, că potrivit depoziției aceluiași martor, familia părții civile a efectuat unele investiții cu caracter special, strict necesare părții civile, datorită situației acesteia, cum ar fi: baie specială cu toate accesoriile necesare, mobilier special adaptat nevoilor părții civile, suma investită ridicându-se la55.000.000 lei.Cât privesc însă investițiile de instalare a unui sistem de încălzire centrală în sumă de 70.000.000 lei, instanța de apel a apreciat că acestea nu se înscriu în categoria așa numitului " prejudiciu de agrement ".
S-a reținut ca fiind pe deplin justificate, incluse în categoria prejudiciului de agrement, contravaloarea unor bunuri cumpărate pentru nevoi personale - calculator, monitor, mixer, frigider, mașină de spălat, televizor color - care se ridică la valoarea totală de 47.473.121 lei ( filele 119, 120 dosar ). De asemenea, potrivit înscrisurilor aflate la filele 114 -118 dosar, contravaloarea totală a consultațiilor și serviciilor medicale ulterioare accidentului se ridică la suma totală de 8.588.740 lei.
Totalizând aceste sume, instanța de apel a concluzionat ca fiind dovedite prin înscrisuri și depoziții de martori, despăgubiri materiale în sumă de 151.061.861 lei, sens în care s-a procedat corespunzător la reducerea despăgubirilor materiale stabilite de prima instanță.
Critica inculpatului apelant în sensul că, suma de 2002 Euro - acordată în mod just în favoarea părții civile reprezentând contravaloarea a trei cărucioare ( scaun cu rotile, scaun duș, scaun toaletă, evaluate conform înscrisului de la fila 121 dosar ), ar fi fost achitată de A, este nefondată, la dosarul cauzei neexistând un înscris care să ateste acest fapt.
Apelul declarat de inculpatul și partea civilă C General Import Export SRL O cât privește obligarea în solidar la despăgubiri și a SA O în limita contractului de asigurare fiind neîntemeiat, în mod corect prima instanță dispunând respingerea cererii astfel formulată. Tribunalul a reținut în acest sens că, în procesul penal SA Oaf ost citată pentru a fi asigurată opozabilitatea, iar pe de altă parte, între inculpat și sociatetea de asigurare nu există raport de prepușenie care să nască obligații de natura celor mai sus solicitate.
Cât privește apelul părții civile, prin care, în esență, s-a solicitat majorarea daunelor morale la suma de 1.000.000 Euro, instanța de apel a apreciat că, prima instanță le-a acordat într-un cuantum rezonabil - 18.000 Euro, ținând seama de experiența traumatizantă a părții civile, suferințele fizice și psihice trecute și viitoare determinate de invaliditatea permanentă în care se află, context în care, a apreciat că nu se impune majorarea acestora.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea civilă, partea responsabilă civilmente SC General Import-Export SRL O și inculpatul G, solicitând casarea și modificarea acesteia ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei.
În motivarea recursului său, partea civilă a arătat că în mod cu totul nejustificat și ignorând probele administrate în cauză instanța de apel i-a diminuat cuantumul despăgubirilor civile acordate de către instanța de fond.
De asemenea, partea civilă a arătat că ansamblul probator administrat în cauză justifică pe deplin pretențiile civile formulate astfel că, ca o consecință a admiterii recursului său, a solicitat admiterea cererii sale, de constituite de parte civilă și acordarea tuturor despăgubirilor materiale și morale solicitate.
Partea responsabilă civilmente recurentă, în motivele de recurs, a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul ignorării contractului de asigurare încheiat între inculpatul cu SA - Sucursala B, în temeiul căruia, chiar dacă în mod legal s-a înlăturat obligarea în solidar, se impunea obligarea societății de asigurări alături de inculpat la plata despăgubirilor civile și morale față de partea civilă.
Inculpatul recurent Gas olicitat casarea și modificarea hotărârii instanței de apel în sensul menținerii hotărârii instanței de fond, hotărâre prin care, în mod legal și temeinic, nu a fost obligat la plata despăgubirilor civile față de partea civilă, luându-se act de împăcarea intervenită între cele două părți.
Prin decizia penală nr. 216/R din 24 martie 2006, Curtea de APEL ORADEA, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, a admis recursurile penale declarate de către partea civilă, partea responsabilă civilmente C GENERAL IMPORT - EXPORT L O și inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 372/A din 14 decembrie 2005 Tribunalului Bihor și a sentinței penale nr. 77 din 8 februarie 2005 Judecătoriei Aleșd pe care le-a casat și le-a modificat în sensul că:
1. înlăturat obligarea inculpatului G în solidar cu partea responsabilă civilmente Nord SA - Sucursala O la plata despăgubirilor materiale și morale, precum și a cheltuielilor judiciare față de partea civilă.
2. dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC General Import-Export SRL O la plata sumei de 125.530.930,5 ROL, cu titlul de despăgubiri materiale în favoarea părții civile, precum și la plata sumei de 1001 euro cu același titlu, sau echivalentul în lei la data plății.
A obligat pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC General Import-Export SRL O la plata sumei de 500.000.000 ROL în favoarea părții civile cu titlul de daune morale.
A obligat SA O la plata despăgubirilor materiale în favoarea părții civile alături de inculpatului.
Examinând hotărârile recurate prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea a constatat că aceasta este netemeinică și nelegală sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei, astfel că recursurile declarate în cauză au fost admise ca fondate, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, conform dispozitivului prezentei.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul G, s-a constatat că între acesta și partea civilă a intervenit o împăcare, materializată prin declarația autentificată sub numărul 2107 din 27 septembrie 2002 de Biroul notarului public, astfel că instanța de apel nu putea trece peste voința părților, care, prin actul notarial încheiat au înțeles să orice obligații civile, fapt pentru care, a admis recursul declarat de către inculpat și, pe cale de consecință a înlăturat obligarea acestuia în solidar cu partea responsabilă civilmente Nord SA - Sucursala O la plata despăgubirilor materiale și morale, precum și a cheltuielilor judiciare față de partea civilă.
În ceea ce privește recursul formulat de către partea responsabilă civilmente SC General Import - Export SRL O, s-a apreciat ca fiind întemeiată critica adusă prin motivele de recurs, decizie atacată în sensul că, chiar dacă instanța de apel în mod corect a înlăturat obligarea în solidar a asigurătorului față de asiguratul inculpat, instanța a omis să se pronunțe asupra răspunderii, limitei și naturii acesteia în ceea ce privește pe asigurător, câtă vreme practica judiciară a statuat că răspunderea asigurătorului poate fi angajată alături de cea a debitorului principal, respectiv a inculpatului asigurat, care prin faptele sale a adus prejudicii părții civile.
Deci, chiar dacă nu poate fi angajată răspunderea solidară a asigurătorului câtă vreme între acesta și asigurat nu există raporturi de prepușenie, se impune obligarea asigurătorului alături de debitorul principal, în temeiul contractului de asigurare încheiat între aceste două părți, citarea în cauză a asigurătorului nefiind justificată doar pentru a-i fi opozabilă hotărârea definitivă.
Pentru aceste considerente a admis și recursul declarat de partea responsabilă civilmente și a obligat asigurătorul SA O la plata despăgubirilor materiale în favoarea părții civile, alături de inculpatul.
De asemenea, s-a constatat că și o parte din criticile formulate de către partea civilă sunt întemeiate deoarece instanța de apel în mod greșit a diminuat despăgubirile materiale acordate de instanța de fond cu suma de 70.000.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate pentru instalarea unui sistem de încălzire centrală al locuinței părții civile, investiție ce este pe deplin justificată față de urmările accidentului a cărui victimă a fost partea civilă, accident în urma căruia acesta a rămas cu o paralizie permanentă, fiind imobilizat într-un scaun cu rotile, impunându-se totodată de a fi asistat în permanență de o altă persoană.
În ceea ce privește cererea părții civile în sensul de a i se acorda contravaloarea a trei cărucioare cu rotile în sumă totală de 2002 euro, s-a apreciat că și această pretenție este justificată atâta vreme cât fiecare are o destinație aparte astfel, un scaun fiind destinat deplasării părții civile, cel de-al doilea (scaun duș) necesar pentru asigurarea igienei corporale, iar cel de-al treilea având destinația de scaun toaletă, astfel că a admis recursul părții civile și sub acest aspect, întregindu-se despăgubirile materiale solicitate.
Cu privire la contravaloarea celor trei scaune, s-a reținut că partea civilă, prin actele oficiale depuse la dosarul cauzei a făcut dovada prețului unitar pentru fiecare din acestea.
Din probele administrate în cauză s-a reținut că în mod corect s-a apreciat ca fiind egală culpa celor doi inculpați în producerea accidentului rutier a cărui victimă a fost partea civilă, nici unul din aceștia neînțelegând să atace hotărârea instanței de fond sub aspectul procentului de 50 % culpă reținut în sarcina fiecăruia.
Față de aceste considerente, curtea a admis recursul părții civile, câtă vreme aceasta s-a împăcat cu inculpatul G sub aspectul laturii civile a cauzei, față de culpa concurentă egală a celor doi inculpați, inculpatul a fost obligat doar la din pretențiile dovedite de partea civilă, sens în care instanța l-a obligat pe acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente SC General Import-Export SRL O la plata sumei de 125.530.930,5 ROL, cu titlul de despăgubiri materiale, precum și la plata sumei de 1001 euro sau echivalentul în lei la data plății cu același titlu.
A mai obligat pe același inculpat, în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente să plătească în favoarea părții civile suma de 500.000.000 ROL, cu titlul de daune morale, sumă ce se apreciază că satisface pretențiile formulate în acest sens de partea civilă pentru acoperirea daunei morale ce i-a fost cauzată prin accidentul a cărui victimă a fost.
Asupra contestației la executare de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin contestația la executare formulată, SC General Import-Export SRL Oas olicitat lămurirea conținutului și întinderii titlului executoriu, respectiv a deciziei penale nr. 216/R/2006 a Curții de APEL ORADEA și să se dispună înjumătățirea întinderii cuantumului prestației lunare la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC General Import-Export SRL
În motivarea contestației s-a susținut că deși prin decizia penală contestată se reține că deși inculpații și G au o culpă concurentă în producerea accidentului, în dispozitivul deciziei nu se face nicio referire la cuantumul prestației lunare pe care îl are de plătit inculpatul, în solidar cu contestatoarea.
Curtea de APEL ORADEA, sesizată prin contestație în data de 18 ianuarie 2007, declinat, prin decizia penală nr. 182/R din 19 aprilie 2007, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Aleșd deținând că, potrivit prevederilor art. 446 Cod procedură penală, dispozițiile din hotărârile penale privitoare la despăgubirile civile se execută potrivit legii civile astfel că, potrivit art. 400 Cod procedură civilă, contestatoarea trebuia să se adreseze instanței civile de executare.
La rândul său, Judecătoria Aleșd, prin sentința penală nr. 254 din 19 noiembrie 2007, declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, apreciind că, potrivit art. 461 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, contestația la executare a unei hotărâri penale când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută se adresează instanței care a pronunțat această hotărâre.
Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență dintre cele două instanțe a stabilit, prin sentința nr. 172 din 30 ianuarie 2008, competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, apreciind că, în raport cu prevederile art. 456 Cod procedură penală, competentă să soluționeze contestația la executare formulată de contestatoare este Curtea de APEL ORADEA, deoarece, în temeiul art. 461 alin. 1 lit. c coroborat cu art. 463 alin. 1 Cod procedură penală, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, instanța competentă este instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Astfel fiind, curtea, urmează a analiza contestația la executare formulată de SC General Import-Export SRL O prin prisma motivelor invocate, cât și în raport de dispozițiile art. 461 și următoarele Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare, prin contestația la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat, contestația la executare fiind doar un mijloc procedural, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acel moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei. Este un mijloc procesual de a asigura punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale.
Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca, pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.
Or, contestația formulată de partea responsabilă civilmente SC Import-Export SRL O nu se încadrează în niciunul dintre motivele expres prevăzut de art. 461 Cod procedură penală, respectiv nici în cel prevăzut de litera "c" a acestui articol.
Astfel, prin hotărârea contestată au fost admise recursurile declarate în cauză de partea civilă, de partea responsabilă civilmente - contestatoarea din prezenta cauză și de inculpatul G, iar hotărârile recurate au fost reformate în sensul că s-au redus cu despăgubirile la care inculpatul a fost obligat față de partea civilă, ținând seama de culpa concurentă a celor doi inculpați și s-a luat act de împăcarea intervenită între partea civilă și inculpatul G în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Inculpatul nu a recurat hotărârile pronunțate în cauză și nici partea responsabilă civilmente intimată nu a solicitat reformarea hotărârilor sub aspectul obligării prepusului său la plata despăgubirilor civile către partea civilă, respectiv a cuantumului acestora.
Prin hotărârea contestată s-a stabilit în mod concret sumele pe care inculpatul trebuie să le plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente, contestatoarea din prezenta cauză, părții civile, nici în considerentele deciziei și nici în dispozitivul acesteia nefăcându-se vorbire despre despăgubirile civile periodice cu privire la care inculpatul a fost obligat față de partea civilă, condiții în care, este evident că inculpatul urmează să achite suma stabilită cu acest titlu de instanța de apel, sub acest aspect hotărârea rămânând definitivă prin decizia instanței de recurs.
Instanța de recurs a luat act de înțelegerea intervenită sub aspectul laturii civile între inculpatul G și partea civilă sub aspectul laturii civile a cauzei, reținând că între aceștia, prin înțelegerea intervenită, s-au stins orice obligații civile.
Față de cele ce preced, curtea va reține că, pe calea aleasă, cea a contestației la executare, nu se poate reforma hotărârea în senul de a se modifica cuantumul despăgubirilor periodice lunare la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, contestatoarea din prezenta cauză, considerent pentru care se va respinge contestația la executare formulată urmând ca, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, să fie obligată contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
:
RESPINGE contestația la executare formulată de contestatoarea SC GENERAL IMPORT-EXPORT SRL O împotriva deciziei penale nr. 216/R din 24 martie 2006 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red.: - 14.05.2008
Tehnored. - 2 ex. - 14.05.2008
Jud. recurs: - - -
Jud. apel: -
Jud. fond:
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura Mihaela, Pătrăuș
