Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 204/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 204/R/2008
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pantea Nistor
Procuror: - -
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de inculpatul,. în O,-, -. I,. 87, jud. B, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 79 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, împotriva deciziei penale nr. 328/A din 14 noiembrie 2007 Tribunalului Bihor, prin care s-a modificat sentința penală nr. 702 din 2 mai 2007 Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului recurent, av. și a lipsit inculpatul recurent.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Procurorul a solicitat admiterea recursului declarat de parchet și casarea deciziei recurate și menținerea, ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. A arătat că în speță este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 18 Cod procedură penală, instanța de apel comițând o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei greșite hotărâri de achitare. Astfel, instanța de apel trebuia să ia în considerare faptul că valoarea primei probe recoltate inculpatului a fost de 1,25 gr./mie, iar nerecoltarea celei de-a doua probe este imputabilă inculpatului, care a refuzat- Față de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de împrejurările în care a fost comisă, a apreciat că doar împrejurarea că nu s-a produs un rezultat grav nu este de natură a indica lipsa pericolului social.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și casarea deciziei în sensul de a se dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, achitarea inculpatului, fapta reținută în sarcina acestuia nefiind prevăzută de legea penală, ea fiind incriminată ca și contravenție. Astfel, la expertiza medico-legală efectuată la Institutul de Medicină Legală T, s-a stabilit că inculpatul, la ora 2,30, putea avea o alcoolemie cuprinsă în intervalul de aproximativ 0,80-1,30 gr/mie, or, în aceste condiții, în cauză, ar trebuie să se aplice principiulin dubio pro reo. A solicitat să se respingă ca nefondat recursul parchetului.
Procurorul a solicitat să se respingă ca nefondat recursul inculpatului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursul penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 702 din 2mai 2007, Judecătoria Oradeaa respins cererea formulată de avocatul inculpatului, pentru schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. și ped. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în infracțiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. și ped. de art. 79 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 (art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002).
În baza art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 (cu numerotarea actuală - art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002), a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 lit. a - c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 alin. 1 Cod penal, iar în baza art. 359. pr. pen. s-a atras atenția acestuia, asupra consecințelor prev. de art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii și s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, n data de 6 mai 2006, în jurul orei 02,30, inculpatul, a fost oprit pentru control, de un echipaj al poliției rutiere, în timp ce conducea autoturismul Opel Astra, cu nr. de înmatriculare -, pe strada - din
Inculpatul a fost testat cu aparatul, ocazie cu care s-a stabilit că, la ora 2,33, acesta avea o concentrație de 0,76 mg/l, alcool pur în aerul expirat (fila 4 din dosar).
Ca urmare, inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean O, unde i s-a recoltat o singură probă de sânge, la ora 03,00, întrucât nu a fost de acord cu recoltarea celei de-a doua probe (fila 10 din dosar).
Din buletinul de analiză toxicologică, depus la fila 5 din dosar, rezultă că, inculpatul a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 1,25 grame la mie.
În cauză, la cererea inculpatului, s-a solicitat Institutului de Medicină Legală T, să comunice dacă este posibilă recalcularea "ipotetică" a alcoolemiei inculpatului, în condițiile în care s-a recoltat o singură probă de sânge.
Prin adresa nr. 753/13 martie 2007 (fila 26 din dosar), Institutul de Medicină Legală Tac omunicat instanței că, prin determinarea unei singure alcoolemii, nu se poate stabili faza toxicocinetică, în care s-a găsit inculpatul, în preajma evenimentului rutier și, prin urmare, nu există o bază obiectivă, pentru calculul retroactiv al alcoolemiei, situație în care, se pot face numai aprecieri orientative.
Dacă datele privind consumul de alcool comunicate de inculpat sunt reale, s-a apreciat că, în data de 6 mai 2006, la ora 2,30, acesta putea fi, în jurul momentului alcoolemiei maxime sau încă în faza de absorbție, situație în care alcoolemia a fost cuprinsă în intervalul aproximativ de 0,80 - 1,30 grame la mie.
Prin decizia penală nr. 328/A din 14 noiembrie 2007, Tribunalul Bihora admis apelul inculpatului și a desființat sentința în sensul că a înlăturat dispoziția de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare și aplicarea art. 81 și 82 Cod penal și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 18/1 Cod penal, l-a achitat pe inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu numerotarea actuală art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 18/1 alin. 3 Cod penal, rap. la art. 91 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei, menținându-se restul dispozițiunilor sentinței apelate.
În motivarea deciziei tribunalul a reținut că, din expertiza medico-legală efectuată de Institutul de Medicină Legală rezultă că, dacă datele privind consumul de alcool comunicate de inculpat sunt reale s-a apreciat că în data de 6.05.2006. la ora 2,30 acesta putea fi în jurul momentului alcoolemiei maxime sau încă în faza de absorbție situație în care a fost cuprinsă în intervalul de 0,80 - 1,30 grame la mie.
Față de aspectele ce rezultă din probele administrate se poate conchide că efectuarea unei singure recoltări a probelor biologice a condus la stabilirea unei alcoolemii de 1,25 gr la mie în sarcina inculpatului însă nu este indubitabil acest rezultat câtă vreme aprecierile IML T pot fi considerate ca fiind pertinente.
În cauză însă tribunalul apreciază că fapta inculpatului prin prisma împrejurărilor în care a fost comisă, a persoanei sale precum și a dubiilor privind valoarea alcoolemiei este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni.
În aceste condiții, instanța de apel a apreciat că, neimplicarea inculpatului în vreun incident rutier precum și valoarea relativ redusă a alcoolemiei care așa cum anterior s-a arătat nu a putut fi stabilită de orice dubiu, conduce la aprecierea faptei săvârșite ca fiind lipsită de pericolul social al unei infracțiuni.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul, apreciind-o ca netemeinică și nelegală.
Parchetul, prin recursul declarat, a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței instanței de fond, apreciindu-se că, față de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de împrejurările în care a fost comisă, în mod greșit instanța de apel a apreciat că doar împrejurarea că nu s-a produs un rezultat grav este de natură a indica lipsa pericolului social.
Inculpatul, prin recursul său, a solicitat casarea deciziei în sensul de a se dispune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, achitarea sa, cu motivarea că, în raport de alcoolemia stabilită prin expertiza medico-legală efectuată în cauză de Institutul de Medicină Legală T, fapta comisă constituie contravenție, iar nu infracțiune.
Examinând decizia prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile declarate de parchet și de inculpat sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în cauză, instanțele au reținut în mod corect situația de fapt, dând faptei comise de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.
Este adevărat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală al Institutului de Medicină Legală T, s-a apreciat că, dacă datele privind consumul de alcool comunicate de inculpat sunt reale, se poate aprecia că, în jurul alcoolemiei maxime, sau în faza de absorbție, alcoolemie a fost cuprinsă în intervalul aproximativ de 0,80-1,30 gr./mie. S-a precizat încă nu a existat o bază obiectivă pentru calculul retroactiv al alcoolemiei, datorită faptului că a doua probă nu s-a recoltat, situație în care nu se pot face decât aprecieri orientative. Oricum, la prima și singura probă ce a fost recoltată, inculpatul avea o alcoolemie de 1,25 gr/mie.
Astfel fiind, în raport de dispozițiile art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, în cauză nu se poate reține, astfel cum a solicitat inculpatul prin recursul declarat, că nu ne găsim în prezența unei infracțiuni ci a unei contravenții, condiții în care, sub acest aspect recursul este nefondat și va fi respins ca atare.
Însă, în mod corect a reținut instanța de apel că, în speță, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, potrivit art. 18/1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind în mod vădit lipsită de importantă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.
Modul și mijloacele de săvârșire a faptei, conduita bună pe care inculpatul a avut-o înainte de săvârșirea infracțiunii, faptul că are o familie, este angajat precum și atitudinea procesuală a acestuia, respectiv comportarea sinceră avută pe parcursul procesului, precum și atitudinea de regret manifestată demonstrează periculozitatea redusă a inculpatului, context în care curtea va reține că fapta comisă de inculpat nu a produs urmări grave, în conținutul ei concret fiind vădit lipsită de importanță, prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărare de lege.
Astfel fiind, se apreciază că în mod corect tribunalul a dispus achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală și că sancțiunea administrativă aplicată corespunde gravității faptei, pericolului social pe care îl prezintă persoana inculpatului și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
Față de cele ce preced, cum nici din oficiu nu se constată existența vreunui caz de casare susceptibil a fi pus în discuție din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și de inculpatul care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 3428/A din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red. decizie -
jud. apel -
jud. fond
dact. 2 ex. 17.04.2008, pc
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Soane Laura, Pantea Nistor
