Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 256/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.256/
Ședința publică din data de 20 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de condamnat - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.126 din data de 07 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-,având ca obiect contestație la executare.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul contestator - în stare de arest și asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.11282/2008 emisă deBaroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, prin apărător, precizează că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului condamnat, având cuvântul, precizează că a luat la cunoștință de considerentele hotărârii recurate și în opinia sa, instanța a fost în eroare la momentul când a
considerat că toate cele 4 sentințe menționate, nu sunt concurente, motiv pentru care, pe calea contestației, s-ar fi putut deduce perioada menționată în cererea introductivă și s-ar fi redus cuantumul efectiv al pedepsei.
A considerat că motivul care duce micșorarea pedepsei, este această situație de concurență a următoarelor hotărâri judecătorești reținute de instanță, la pagina 3 a hotărârii, ultimele trei alineate, în sensul că "examinând actele și lucrările dosarului, constată și reține":
prin sentința penală nr.437/15.10.1999 a Tribunalului Constanța, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune comisă la data de 24.02.1998;
III. prin sentința penală nr.647/04.05.2005 a Tribunalului București, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, la data de 27.07.2004:
IV. prin sentința penală nr.1922/02.06.2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani și 8 luni închisoare pentru o faptă de furt calificat săvârșită la 18.07.2004.
Precizează că a solicitat ultima sentință prin care a fost condamnat și anume sentința penală nr.789/2005 a Judecătoriei sector 4 B, pentru două fapte de furt și anume fapta din 30.06/31.07.1997 pentru care a fost condamnat la 3 ani închisoare și fapta de furt din 15/16.05.2004 pentru care a fost condamnat la 3,6 ani închisoare. Deci, prin sentința penală 789/2005, recurentul condamnat a fost condamnat pentru două fapte.
Instanța din eroare, nu a menționat în sentința penală nr.789/2005 și fapta din anul 1997.
Prin sentința 437/1999, recurentul condamnat a executat și a fost liberat condiționat din executarea acelei pedepse, în perioada 24.09.1998 până la data de 26.03.2002, cu un rest neexecutat de 546 zile.
Apreciază că această instituție 449 Cod procedură penală, are în vedere împrejurarea că se pot ivi astfel de impedimente în care pot fi modificate ulterior, mențiuni pronunțate în hotărâri definitive.
A considerat că pe calea contestației la executare, instanța poate constata că toate aceste fapte sunt concurente și dispune deducerea perioadei de la 24.09.1998 - 26.03.2002 din sentința 437/1999, situație care ar duce la micșorarea cuantumului de pedeapsă executat.
Procurorul, având cuvântul, apreciază că cele 3 sentințe au fost contopite prin sentința 245/08 iunie 2007 a Tribunalului Constanța, definitivă la data de 24.07.2007, prin care s-a dispus descontopirea și s-a contopit, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
Precizează că nu a fost contopită pedeapsa din sentința penală nr.437/1999, având în vedere că acest rest de 456 zile se află în stare de recidivă, ceea ce conform textului de lege prevăzut de art.449 Cod procedură penală, nu poate fi contopită cu această pedeapsă de 9 ani închisoare pe care
petentul o execută în prezent, fiind incidente condițiile privitoare la starea de recidivă, motiv pentru care nu poate fi dedusă nici perioada din sentința penală nr.437/1999.
Recurentul contestator, având cuvântul, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că, Tribunalul Constanța - Secția Penală, prin sentința penală nr.126/07 martie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul - fiul lui și, născut la 16 iunie 1975, deținut în Penitenciarul Poarta Albă.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Condamnatul a formulat două contestații la executare, întemeiate pe dispozițiile art.461 lit."d" Cod procedură penală, contestații înregistrate la Tribunalul Constanța sub nr- și sub nr-.
La termenul de judecată din data de 07 martie 2008, constatându-se că cele două cereri privesc același condamnat iar contestațiile sunt întemeiate pe aceleași motive de fapt și de drept, s-a dispus conexarea dosarului - la dosarul -.
Condamnatul a precizat că temeiul cererii îl constituie art.461 lit."d" Cod procedură penală, fiind o contestație la executarea pedepsei de 9 ani închisoare și invocă o cauză de micșorarea pedepsei.
Susține contestatorul că, în anul 2007, prin sentința penală nr.245/2007 a Tribunalului Constanța, s-au contopit pedepsele aplicate prin sentințele penale menționate dar s-a omis să se deducă și perioada executată din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.437/15.10.1999 a Tribunalului Constanța, respectiv de la 24.09.1998 la 26.03.2002.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Constanțaa constatat că în cauză nu există nici o cauză de reducere a pedepsei. Pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.437/15.10.1999 a Tribunalului Constanța, nu poate fi contopită cu pedeapsa de 9 ani închisoare pe care petentul o execută în prezent, fiind incidente dispozițiile privitoare la starea de recidivă. În acest context nu sunt incidente dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni și deci nu se poate reține nici posibilitatea deducerii pedepsei anterioare.
Contestatorul a formulat recurs împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că, prima instanță a fost în eroare la momentul când a concluzionat faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală 437/15.10.1999 a Tribunalului Constanța (comise în anul 1999) nu sunt concurente cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.1922/02.06.2005 - Judecătoria Sector 4 B, sentința penală nr.647/04.05.2005 a Tribunalului București și sentința penală nr.789/2005 a Judecătoriei Sector 4
Verificând hotărârile atacate precum și actele și lucrările de la dosar, în raport de dispozițiile art.461 Cod procedură penală, se constată că în mod corect instanța a respins contestația la executare formulată de condamnatul și întemeiată pe dispozițiile art.461 lit."d" Cod procedură.
Potrivit art.36 alin.3 Cod penal, în cazul contopirii, pedepsele aplicate pentru infracțiuni concurente ce se judecă separat, se aplică dispozițiile art.34 și art.35 Cod penal, iar dacă condamnatul a executat în tot sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.
Faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.437/15.10.1999 a Tribunalului Constanța, au fost comise la data de 03 martie 1998. Executarea pedepsei a început la 24.09.1998 și a fost liberat condiționat la 26.03.2002 cu rest neexecutat de 546 zile.
Pentru faptele din 01.07.1997, contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr.789/10.03.2005 a Judecătoriei Sector 4 B, deci după executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr.437/15.10.1999 a Tribunalului Constanța.
Prin sentința penală nr.789/10.03.2005, restul neexecutat din sentința penală nr.437/1999 - 546 zile, a fost contopit în pedeapsa aplicată, făcându-se o corectă aplicare a art.61 Cod penal.
În considerarea celor mai sus prezentate, curtea constată că, hotărârea recurată este temeinică și legală și în consecință, recursul contestatorului condamnat, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de condamnatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.126 din data de 07 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/3 ex.
Data: 24.05.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure
