Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație la executare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.257
Ședința publică de la 13 martie 2009
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran
- - - JUDECĂTOR 3: Mircea
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorul condamnat, împotriva sentinței penale nr.145 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul asistat de av., apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, s-a constatat dosarul în stare de soluționare și s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Av. pentru condamnat a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea contestației la executare și deducerea detenției de la 22.02.2006 la 22.03.2006 și de la 26.06.2008 la 4.08.2008.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea contestației și deducerea și a perioadei executate de la 26.06.2008 la 4.08.2008, conform actelor depuse la dosar de autoritățile italiene.
Recurentul condamnat a solicitat deducerea perioadei precizate de apărător, precum și a arestului la domiciliu, de la 22.03.2006 la 26.06.2008, întrucât în această perioadă a fost privat de libertate.
CURTEA
Asupra contestației de față;
Prin sentința penală nr.145 din 19 noiembrie 2008, Tribunalul O l t, în baza art.461 lit.d Cod pr.penală, a admis contestația la executare formulată de condamnatul contestator - fiul lui și, născut la 15 iunie 1977 în Râmnicu V, județul V, domiciliat în Râmnicu V, str. - de la nr.3,.51B,.A,.8, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C și potrivit art.18 Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr.224/2006 a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin 234/2004 Tribunalului O l perioada executată in Italia începând cu 23.02.2006 până la 22.03.2006 și de la 23 iulie 2008 la 4.08.2008 când a fost preluat de autoritățile române.
Cheltuielile judiciare au rămas in sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată sub nr-, petentul a formulat contestație la executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.234/2004 a Tribunalului O l t, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, rămasă definitivă prin decizia penală nr.4983/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe motiv că în cauză sunt incidente dispozițiile art.461 lit.d Cod pr.penală, respectiv existența unui caz de micșorare a pedepsei, constând în perioada în care a fost arestat provizoriu, în vederea extrădării, în Italia, începând cu data de 23 februarie 2006 până la data de 4 august 2008 când a fost preluat de către autoritățile române.
Instanța a dispus întocmirea unui referat de către biroul executări penale, iar contestatorul a depus înscrisuri ce emană de la autoritățile italiene pentru a face dovada executării unei părți din pedeapsă.
Analizând actele și lucrările dosarului se constată următoarele:
Prin sentința penală nr.234/2004, inculpatul a fost condamnat pentru două infracțiuni prev. de art.257 alin.1 Cod penal, la pedeapsa totală de 3 ani închisoare pedeapsă ce a rămas definitivă prin decizia penală nr.4983/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, situație confirmată de referatul întocmit de biroul executări penale.
Atât din conținutul referatului, cât și din înscrisul aflat la fila 31 din dosar reiese că în vederea extrădării din Italia pentru executarea pedepsei, contestatorul a fost arestat începând cu data de 23.02.2006 iar la data de 22 martie 2006 acesta a fost pus în libertate de Curtea de Apel din Milano, impunându-i-se acestuia obligația de stabilire a domiciliului în raza teritorială a Primăriei și de a se prezenta la comandamentul secției din de 2 ori pe săptămână, până la soluționarea cererii de extrădare.
Potrivit procesului-verbal aflat la fila 21, la data de 23 iulie 2008 s-a dispus din nou arestarea contestatorului întrucât la data de 5.06.2008 Curtea de Casație a Italiei a confirmat sentința din 7.01.2008 a Curții de Apel din Milano prin care s-a admis cererea de extrădare (înscrisul fila 20).
Având în vedere această situație, instanța potrivit art.461 lit.d C.P.P. a admis contestația, existând un caz de micșorare de pedeapsă, respectiv perioada executată în Italia, iar potrivit art.18 din Legea nr.302/2004 modificată prin Legea nr.224/2006, a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.234/2004 a Tribunalului Olt perioada executată în Italia începând cu data de 23.02.2006 până la 22.03.2006 și de la 23 iulie 2008 la 4.08.2008, când a fost preluat de autoritățile române.
S-a apreciat că arestul la domiciliu executat în străinătate nu poate fi scăzut din durata pedepsei aplicate condamnatului, deoarece nu echivalează cu arestul preventiv, care presupune scoaterea individului din sfera socială a familiei și a apropiaților, condamnatul rămânând în cadrul familiei sale.
S-a mai reținut că arestul la domiciliu poate fi asimilat doar cu măsurile preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv de a nu părăsi țara, prevăzute de Codul d e procedură penală, și atâta timp cât legea nu permite deducerea celor două măsuri preventive arătate mai sus din durata pedepsei, nu este posibilă nici deducerea arestului la domiciliu aplicat în Italia. Dacă legiuitorul român ar fi intenționat ca în afara arestului efectuat în străinătate să poate fi deduse și alte perioade privind măsurile neprivative de libertate, ar fi prevăzut această modalitate în mod expres (în acest sens sunt și deciziile penale nr.4990/2006 și nr.4647/2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul, solicitând deducerea detenției de la 22.02.2006 la 22.03.2006 și de la 26.06.2008 la 4.08.2008, precum și a arestului la domiciliu, de la 22.03.2006 la 26.06.2008, întrucât în această perioadă a fost privat de libertate.
Recursul este fondat.
În faza de recurs instanța a dispus solicitarea de informații de la autoritățile italiene cu privire la durata detenției executate de condamnat în această țară, iar din înscrisurile primite la dosar și traduse în limba română rezultă că recurentul s-a aflat în stare de deținere în Italia de la 22.02.2006 la 22.03.2006 și de la 26.06.2008 la 4.08.2008, iar de la 22.03.2006 la 26.06.2008 s-a aflat în arest la domiciliu.
Curtea constată astfel că perioada corectă a detenției executate de condamnat în Italia este de la 22.02.2006 la 22.03.2006 și de la 26.06.2008 la 4.08.2008, astfel că, deși instanța de fond a admis în mod corect contestația la executare, apreciind că sunt întrunite condițiile art. 461 lit. d C.P.P. a omis să deducă și perioada de la 26.06.2008 la 23.07.2008, astfel încât, văzând și disp. art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. va fi admis recursul, va fi casată în parte sentința și se va deduce din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin 234/2004 a Tribunalului Olt detenția executată în Italia de la 23.02.2006 la 22.03.2006 și de la 26.06.2008 la 4.08.2008.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând deducerea și a arestului la domiciliu din pedeapsa ce se execută, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, în mod corect instanța de fond apreciind că arestul la domiciliu poate fi asimilat doar cu măsurile preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv de a nu părăsi țara, prevăzute de Codul d e procedură penală (fiind o măsură restrictivă, și nu privativă de libertate), și atâta timp cât legea nu permite deducerea celor două măsuri preventive arătate mai sus din durata pedepsei, nu este posibilă nici deducerea arestului la domiciliu aplicat în Italia.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Se va dispune plata, din fondurile Ministerului Justiției, către interpretul de limba italiană C-tin a sumei de 413,2 lei reprezentând onorariul pentru traducerea a 19 pagini în regim de urgență.
În baza art.192 alin.3 Cod pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul condamnat, împotriva sentinței penale nr.145 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Casează sentința în parte.
Deduce din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin 234/2004 a Tribunalului Olt detenția executată în Italia de la 23.02.2006 la 22.03.2006 și de la 26.06.2008 la 4.08.2008.
Menține celelalte dispoziții.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către interpretul C-tin a sumei de 413,2 lei reprezentând onorariu pentru traducerea a 19 pagini în regim de urgență.
În baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu urmând a fi virată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Dolj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 13 martie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
MC.
PS/2.04.2009
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Sorina Petria Mitran, Mircea
