Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 26/
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe G
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnații și împotriva deciziei penale nr. 245/A/09.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă condamnații recurenți și în stare de deținere, asistați de avocat din oficiu din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, condamnatul recurent depune la dosar un memoriu însoțit de copiile unor declarații.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al condamnaților recurenți, avocat, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe, pentru motivele invocate de condamnați.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 5221Cpp.
Condamnatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și rejudecarea cauzei.
Condamnatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită rejudecarea cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1514/08.07.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 522 ind. 1 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de rejudecare formulată de condamnații și.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, au fost obligați condamnații la plata a câte 100 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara cu nr. 5021/325/20.03.2009, petenții-condamnați și au formulat contestație la executarea sentinței penale 2306/15.09.2003, pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 27375/06.12.2002, definitivă prin deizia penală nr. 363/R/22.04.2004 pronunțată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA, în baza art. 461 lit. c
C.P.P.În motivarea cererii, petenții-condamnați au contestat cuantumul mare al pedepsei aplicate, raportat la faptele săvârșite, precum și faptul că au fost judecați și condamnați în lipsă.
La dosarul cauzei au fost atasate: dosarul nr. 27375/06.12.2003 al Judecatoriei T; dosarul nr. 10575/2002 al Tribunalului T, dosarul nr. 4928/2006 al Judecatoriei T; dosarul nr. 6756/2006 al Tribunalului T și dosarul nr. 4920/2006 al Curtii de Apel
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 836/P/2002 din data de 06.11.2002, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat la Judecătoria Timișoara sub numărul 27375/06.12.2007, s-a pus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată, inculpații și - cercetați în stare de libertate - pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 și art. 209 lit. a, g pen.
În baza sentintei penale sentinței penale nr. 2306/15.09.2003, pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 27375/06.12.2002, definitivă prin decizia penală nr. 363/R/22.04.2004 pronunțată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, iar a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
În baza acestei hotărâri judecătorești, Judecătoria Timișoaraa emis mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 3360/26.04.2004 pentru condamnatul și nr. 3361/2003 din 26.04.2004 pentru condamnatul.
Judecătoria Timișoaraa emis Europeane de Arestare cu nr. 18// 15.08. 2007 în dosarul nr- și cu nr. 2 din 23.02.2009 în dosarul nr. 27375/2002, întrucât condamnații se sustrăgeau de la executare.
Prima instanta a procedat la recalificarea cererii formulate de catre condamnati, in sensul ca aceasta este o solicitare de rejudecare a cauzei dupa extradare, in conditiile art. 522 ind. 1 Cod procedura penala, conform caruia in cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instranță, la cererea condamnatului; dispozițiile art. 405-408 se aplică în mod corespunzător.
Astfel, prima instanță a considerat că pentru a putea solicita rejudecarea cauzei - care este o posibilitate și nu o obligativitate pentru instanță - este necesar ca persoana care solicită rejudecarea să fi fost judecată și condamnată în lipsă.
S-a constatat că ambii petenți-condamnați au fost prezenți în primă instanță la judecarea cauzei și asistați de avocat ales ( împuternicire avocațială depusă la fila nr. 17 dosar nr. 27375/2002 al Judecătoriei Timișoara ) și au fost audiați în faza de cercetare judecătorească: declarația inculpatului se află la fila 22 dosar fond, iar a inculpatului la fila 23 dosar fond.
Dispozițiile art 291.C.P.P. stipulează că judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită, iar partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene.
S-a mai reținut că petenții condamnați au fost prezenți personal și asistați de către avocat ales și la judecarea apelului declarat de aceștia împotriva sentinței de condamnare - fila 15 dosar nr. 10575/P/2003 al Tribunalului Timiș.
S-a considerat de către prima instanță că toate aceste demersuri ale petenților-condamnați denotă exercitarea unui rol activ procesual în cadrul cauzei penale a cărei rejudecare o cer și demonstrează faptul că aceștia nu au fost judecați și condamnați în lipsă.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 522 indice 1.C.P.P. a fost respinsă cererea de rejudecare formulată de către petenții condamnați și, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, condamnații și, apeluri înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 27.07.2009 sub același număr unic de dosar.
În motivarea apelului, condamnatul a arătat că prima instanță, prin sentința pronunțată, a negat dreptul acestuia la rejudecarea cauzei, drept care îi este garantat atât de către Codul d e procedură penală, prin art. 522 ind. 1, cât și prin Legea nr. 302/2004, adoptată ca urmare a transpunerii în legislația română a Deciziei cadru nr. 2002/584//13.07.2002 a Consiliului Uniunii Europene. Consideră că prin respingerea cererii de rejudecare Statul Român și-a încălcat obligația asumată odată cu solicitarea de extrădare a condamnaților, respectiv aceea de a da asigurări chiar prin cererea de extrădare cu privire la rejudecarea cauzei în prezența persoanei extrădate.
Condamnatul, prin motivele de apel, a arătat că procedura prevăzută de art. 522 ind. 1 Cod procedură penală reprezintă o cale extraordinară de atac, de care consideră că poate beneficia, întrucât condamnarea sa s-a dispus în urma unor proceduri desfășurate în fața instanțelor române în lipsa sa, fie la prima instanță, fie la instanța de apel, fie la instanța de recurs.
S-a mai arătat că prin rejudecarea cauzei de către instanțele române i se pot asigura garanțiile prevăzute de art. 6 din CEDO, respectiv dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia să existe contradictorialitate, egalitatea armelor, exercitarea dreptului la apărare prin propria persoană și a dreptului de a interoga martorii sau părțile din proces, astfel încât să aibă posibilitatea efectivă de a constata ceea ce îl incriminează.
În acest context, condamnatul a considerat că se impune anularea sentinței de condamnare, care nu mai poate constitui un temei al privării sale de libertate.
Prin memoriul depus la dosarul instanței de apel, s-a reținut faptul că a considerat sentința apelată ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță nu a procedat la analizarea pe fond a cauzei, pentru a se observa neparticiparea sa la activitatea infracțională pentru care a fost condamnat, apreciind că s-a speculat plecarea sa în străinătate pentru a se putea obține condamnarea.
Prin decizia penală nr. 245/A din 09.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cpp, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de inculpații apelanți și împotriva sentinței penale nr. 1514/08 07 2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar -.
Tribunalul Timișa examinata sentinta apelată in limita criticilor formulate dar și prin raportare la prevederile art. 370 - 272 cod pr penală, constatând ca aceasta este temeinică și legală.
S-a reținut de către instanța de apel că judecătoria a fost sesizata de inculpați initial cu o cerere intitulată contestație la executare, dar la primul termen de judecată aceasta a fost precizată in fapt și in drept și intemeiată pe dispozitiile art 522 indice 1 cod pr penală care reglementează procedura rejudecării după extrădare.
S-a apreciat că în mod corect judecătoria a stabilit că inculpații nu pot beneficia de prevederile acestui text de lege. Potrivii art 522 indice 1 cod pr penală procedura rejudecării persoanelor extrădate este aplicabilă in cazul persoanelor judecate și condamnate in lipsă.
Tribunalul a reținut că din conținutul dosarelor atașate in mod corect instanța de fond evidențiat faptul că inculpații nu sunt in această situație, in condițiile in care au fost prezenți la judecarea cauzei in primă instanță și asistați de avocat, au fost audiați in faza de cercetare judecătorească și au fost prezenți și asistați si la judecarea apelului.
S-a apreciat de către tribunal că motivele arătate de inculpați nu sunt fondate. Nu s-a putut considera, in speță, că inculpaților le-a fost încalcat dreptul la apărarea in condițiile in care aceștia personal sau prin avocat au avut un rol activ pe parcursul judecării dosarului de fond, iar eventualele abuzuri la care se face referire au putut fi invocate in fata instantelor ordinare sesizate cu infracțiunile săvârșite de inculpați, reținându-se că procedura rejudecării după extrădare este un instrument pus la dispozitie acelor inculpați care nu au participat la judecarea cauzei și nu poate fi exercitată decât daca sunt îndeplinite condițiile cerute de lege.
Prin urmare, Tribunalul Timișa respins ca nefondate apelurile formulate.
Împotriva deciziei penale nr. 245/A/9.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, solicitând casarea hotărârilor instanțelor de fond și rejudecarea cauzei în temeiul art. 5221.C.P.P. pentru a-și dovedi nevinovăția.
În motivarea recursului, inculpații au susținut că nu au putut să-și angajeze un avocat competent întrucât au fost refuzați, că reprezentare acestora a fost pur formală de către avocații din oficiu. Totodată, au învederat că soluția pronunțată în cauză nu a fost motivată punctual cu cererile formulate.
Analizând recursurile declarate de inculpați prin prisma motivelor invocate și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5221.C.P.P. întrucât condamnații au fost prezenți la mai multe termene de judecată a dosarului nr. 27375/2002 în fața Judecătoriei Timișoara și în apel în dosarul nr.10575/P/2003 al Tribunalului Timiș. Astfel, din cuprinsul dosarelor sus menționate rezultă că recurenții condamnați și au fost prezenți în fața primei instanțe la termenul din 17.02.2003, 10.03.2003, 24.03.2003,14.03.2003, 05.05.2003, 19.05.2003, 02.06.2003, 30.06.2003 și 15.09.2003, au fost audiați și au participat la efectuarea cercetării judecătorești (dosarul nr. 27375/2002 al Judecătoriei Timișoara; iar în apel la termenele din 21.11.2003 și 12.12.2003 (dosarul nr. 10575/P/2003). Relevant este și faptul că inculpații și au fost condamnați prin sentința penală nr. 2306/15.09.2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara definitivă prin respingerea căilor de atac, hotărâre de care inculpații au avut cunoștință, fiind prezenți la termenul de judecată când cauza a fost soluționată.
În conformitate cu dispozițiile art. 5222din Codul d e procedură penală, a căror aplicare este solicitată de petiționarul condamnat, rejudecarea după extrădare, la cererea condamnatului, are loc numai în cazul persoanelor judecate și condamnate în lipsă. Pentru a fi respectată voința legiuitorului, interpretarea corectă din punct de vedere gramatical și sistematic a sintagmei amintite nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpații condamnați ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată, până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la judecata și pronunțarea în primă instanță, cât și la judecata în apel și recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauză aceste căi ordinare de atac). Procedura reglementată de dispozițiile art. 5221.C.P.P. are scopul de a permite inculpaților care nu au avut cunoștință de procesul penal derulat împotriva lor să-și exercite dreptul la apărare, și nu de a prelungi procesul pentru aceea care, cu bună știință s-au sustras de la judecată sau acordarea unei proceduri extraordinare de rejudecare a cauzei pentru cei care s-au sustras executării fugind în afara granițelor țării.
În ceea ce privește susținerile inculpaților în legătură cu modul în care li s-a acordat asistența juridică de către apărătorii din oficiu, instanța constată că acesta nu este un motiv care să conducă la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art. 5221.C.P.P. iar în fața primei instanțe a fost asistați de apărător ales.
Față de cele anterior arătate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 245/A/9.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. reținând culpa procesuală a recurenților în exercitarea unei căi de atac nefondate, instanța îi va obliga pe aceștia la plata sumei de 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de condamnații și împotriva deciziei penale nr. 245/A/9.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă condamnații la plata sumei de 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroiul T onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR.
- - - - - G
Grefier,
Red.- 20.01.2010
Tehnored. - 22.01.2010
Primă instanță: jud. - Judecătoria Timișoara
Instanța de apel: jud., - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Anca Nacu, Gheorghe
