Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (177/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 26/
Ședința publică de la 01 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 5/04 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul revizuient,în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2010 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuient, având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire și reținerea cauzei spre continuarea judecății în temeiul art. 394 lit. a Inculpatul C.P.P. se consideră nevinovat.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de revizuient, ca nefondat, și menținerea hotărârii pronunțare de către instanța de fond, care în mod corect a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată, constatând că revizuientul nu a invocat acele fapte sau împrejurări noi de natură să conducă instanțele la concluzia nevinovăției sale.
Apelantul revizuient, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului formulat, onstată următoarele:
Prinsentința penală nr. 5/04.01.2010, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul-condamnat împotriva sentinței penale nr. 1443/13.12.2006 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 1443/13.12.2006 pronunțată de Tribunalul București, Secția a-II-a Penală la data de 13.12.2006 s-a dispus condamnarea petentului la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin. 2 lit. b si c și 21lit. a pen cu aplicarea art. 99.pen în dauna părții vătămate, la două pedepse de câte 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c si 21lit. a și b pen cu aplicarea art. 99.pen, în dauna părților vătămate și, la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin. 2 lit. b și c și alin.2 lit. a pen cu aplicarea art. 99.pen în dauna părții vătămate și la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin. 2 lit. c și 21lit. a pen cu aplicarea art. 99.pen
În temeiul art. 36.pen, cu referire la art. 33 lit. a pen, 34 lit. b pen și 35.pen, s-a dispus ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 6 ani închisoare.
S-a reținut în esență în sarcina inculpatului că în noaptea de 18/18.04.2005, împreună cu au deposedat-o pe partea vătămată, în timp ce aceasta se afla în fața imobilului în care domiciliază, situat pe Bd-ul, de geanta în care avea bunuri personale în valoare de 150 lei. De asemenea, la data de 23.04.2005, în jurul orei 17.00, cei doi au acostat părțile vătămate și, și prin amenințare le-au deposedat de câte un telefon mobil, iar pe partea vătămată și de un lanț din aur. De asemenea, s-a mai reținut că la data de 22.04.2005, în jurul orei 13.00, în timp ce se afla în spatele imobilului în care își are sediul Bank, partea vătămată a fost acostată de către inculpații și care prin amenințare i-au luat telefonul mobil marca Siemens și suma de 170.000 lei. La data de 25.04.2005 cei doi inculpați i-au sustras părții vătămate, în vârstă de 15 ani telefonul mobil și un lănțișor de, inculpatul lovind partea vătămată atunci când a încercat să își recupereze bunurile sustrase.
Potrivit art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind vorba așadar despre erori esențiale de fapt, care afectează o hotărâre rămasă definitivă și care nu pot fi probate decât ulterior, prin descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la data soluționării cauzei.
Cererea de revizuire trebuie să privească fapte sau împrejurări noi, care să poată conduce la concluzia nevinovăției condamnatului revizuient, și nu mijloace de probă, ca mod de completare a unor dovezi pe situații deja cunoscute și verificate de către instanțele de fond și de control judiciar. Or, în cauză, petentul condamnat a invocat în susținerea cererii de revizuire chestiuni cunoscute specificate de instanțele ordinare - faptul că nu a fost prezent la locul comiterii faptelor, find contrazis de toate mijloacele de proba administrate cu ocazia soluționării cauzei pe fond.
Sub acest aspect, instanța a mai reținut că problemele de drept soluționate cu ocazia judecării în fond a cauzei, cum ar fi participarea la comiterea faptelor și corecta încadrare juridică a acestora, nu pot fi repuse în discuție prin intermediul unei cereri de revizuire, întrucât aceasta cale de atac presupune o reexaminare în fapt a cauzei, cu scopul înlăturării erorilor judiciare. Prin urmare, în cauză nu se poate invoca faptul că în mod greșit s-ar fi reținut în sarcina petentului săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, revizuentul-condamnat, care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de apel, s-a arătat că se impune admiterea cererii de revizuire deoarece condamnatul este nevinovat.
Examinând actele dosarului și sentința apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 371.C.P.P. Curtea apreciază nefondat apelul formulat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a apreciat în mod întemeiat că motivele invocate de către condamnatul în susținerea cererii de revizuire tind la o prelungire a probatoriului pentru chestiuni de fapt cunoscute de către instanțele ordinare și nu se circumscriu vreunui caz de revizuire expres prevăzut de art. 394.
C.P.P.Astfel, cererea condamnatului de revizuire a sentinței penale nr. 1443/13.12.2006 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală (modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3194/15.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) se întemeiază, în esență, pe susținerea că nu s-ar fi aflat la locul comiterii faptelor, susținere ce nu a fost completată însă de alte detalii relevante.
Din examinarea actelor cauzei, rezultă că prezența condamnatului la locul comiterii faptelor și contribuția concretă a acestuia reprezintă aspecte verificate nemijlocit de către instanțele ordinare și necontestate, de altfel, de către condamnat în căile ordinare de atac. În acest sens, declarațiile date nemijlocit de către condamnat pe parcursul cercetării judecătorești (la datele de 27.02.2006 și 22.05.2006) cuprind o poziție constantă de recunoaștere a faptelor săvârșite, poziție valorificată de către prima instanță în contextul tuturor celorlalte probe administrate.
Totodată, în căile ordinare de atac exercitate de către condamnat, acesta nu a contestat participarea sa la comiterea infracțiunilor, solicitând doar redozarea pedepsei.
În acest context, formularea prezentei cereri de revizuire apare ca întemeiată pe o susținere pur formală de neparticipare la comiterea faptei, afirmație nesusținută de nicio altă împrejurare de fapt și care tinde la repunerea nejustificată în discuție a unei chestiuni cunoscut și verificate de către instanțe în ciclurile procesuale ordinare parcurse de prezenta cauză.
Or, așa cum a reținut și prima instanță, revizuirea este o caleextraordinarăde atac, a cărei admisibilitate este strict condiționată de existența vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 lit. a-e C.P.P. de natură a dovedi nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii de condamnare în condițiile art. 394 alin. 2, 3.C.P.P.
Cum o eventuală prelungire a probațiunii pentru aspecte tranșate definitiv nu este admisibilă în această procedură, după cum nici o eventuală reindividualizare a pedepsei nu poate fi dispusă într-o cale extraordinară de atac (astfel cum a invocat condamnatul în cererea inițială adresată Judecătoriei Buftea ), soluția primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire este legală și temeinică sub toate aspectele.
În consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat derevizuentul-condamnat.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga revizuentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat derevizuentul-condamnatîmpotriva sentinței penale nr. 5/04.01.2010, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă revizuentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru revizuent.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.02.2010.
Președinte Judecător
Grefier
Red.SC/17.02.2010
Th.red. SC/3 ex.
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
